Un cuplu a hotărât să călătorească alături de cei patru copii timp de 2 ani
Mama a patru copii, pasionată dintotdeauna de călătorii, a dezvăluit cum ea și soțul ei au hotărât să-și retragă pentru o perioadă copiii de la școală pentru a putea călători împreună. Inițial au planificat să-i retragă pentru 1 an, după care au ajuns la concluzia că nu era suficient și au extins perioada la 2 ani:
„Am o fire de nomad prin natura mea și, dacă nu ar trebui să stau într-un anumit loc, mi-aș petrece foarte mult timp hoinărind. Să călătoresc este o adevărată nevoie pentru mine...
După ce cariera mea în domeniul afacerilor s-a încheiat și după ce am devenit mama a patru copii- și am avut foarte puțin concediu de maternitate- oportunitățile de a călători cu adevărat, de a explora- nu doar în vacanțe- au devenit tot mai reduse. Mi-am dat seama că perspectiva de a călători devenise tot mai mică.
Până să realizez, hormonii de adolescent al celui mai mare dintre copiii noștri vor începe să „lovească” și ne vor bloca în Marea Britanie. Dar am întrezărit o rază de speranță gândindu-mă la copiii noștri ce aveau între 5 și 10 ani. Va fi în regulă pentru ei să stea departe de prietenii lor timp de un an. 12 luni în afara educației formale nu vor fi dăunătoare, așa că sosise timpul. Alături de soțul meu, Michael, am hotărât să-i retragem de la școală pe copiii noștri, Minnie, Monti, Nelly și Marly pentru a putea călători timp de un an.
Sursă poză: instagram.com/sarahwillingham/
Dar a intervenit apoi efectul „Dragon's Den” (un reality-show). Mi-am dat seama că o singură serie de „filmări” nu ar fi suficientă pentru a-mi dobândi statutul de „dragon”, așa că am hotărât să mai întârziem cu încă un an planurile de a călători și până în anul 2016 am făcut o pauză de la treburile noastre, ne-am închiriat casa și ne-am pregătit să călătorim. ..
Mi-am dorit să aducem în viețile noastre ceva uimitor, de care să ne amintim cu toții mereu și exact așa au stat lucrurile- chiar dacă nu au mers exact așa cum stabilisem...”.
Prima parte a călătoriei a fost în Canada și în SUA
Familia și-a început călătoria în Canada, la Vancouver și a ajuns până în California. Acolo a survenit însă un eveniment care a fost pe punctul să distrugă toate planurile: tatăl (Michael) s-a îmbolnăvit și a avut nevoie de îngrijiri medicale în Los Angeles. A fost suspect de cancer la colon și i s-a recomandat chimioterapie, dar, în final, grație unui alt consult medical, s-a constatat că era vorba de o diverticulită:
„Am zburat la Vancouver și am petrecut o perioadă în Columbia Britanică, apoi am fost la Seattle, după care am coborât pe coasta de vest până la San Diego, iar atunci am fost pe punctul să renunțăm la tot...”
Sursă poză: instagram.com/sarahwillingham/
Pe când ne aflam în Los Angeles, după nouă săptămâni de la începutul călătoriei, Michael s-a simțit foarte rău și a fost diagnosticat cu cancer de colon în stadiu avansat. Ni s-a spus că boala ajunsese la ganglioni și atunci el a hotărât să ne întoarcem în Marea Britanie ca să se poată trata. După aceea, cu numai o săptămână înainte ca toți copiii să revină la școală și înainte ca Michael să înceapă ședințele de chimioterapie, un alt medic a solicitat mai multe teste și s-a descoperit că soțul meu nu avea cancer de colon, ci diverticulită. A fost necesar să i se îndepărteze o porțiune afectată din intestin, dar cel puțin nu era vorba despre cancer.
Am simțit brusc faptul că viața ce îmi fusese răpită mi-a fost redată și nu mai doream să pierd nicio secundă...”.
A urmat o călătorie în America de Sud, în Australia și în sud-estul Asiei
Inițial, familia a petrecut o perioadă în Franța, cât timp Michael se afla în convalescență. De acolo a plecat în Chile și a trecut printr-un cutremur de 7,9 grade pe scara Richter. Călătoria a continuat prin Patagonia, prin Australia și în final în sud-estul Asiei, în Thailanda, Singapore și Filipine:
„Am petrecut șase săptămâni uimitoare explorând Patagonia și am văzut pinguinii imperiali înainte să ne îndreptăm spre Australia, spre Golful Byron- un loc foarte liniștitor, foarte hippy, foarte relaxant și care a intrat în topul locurilor preferate în care am călătorit. Ne-a plăcut mai ales un loc numit Wategos, cel mai estic punct al Australiei, chiar la est de Golful Byron, unde își au de fapt originea indigenii din Australia. Este un loc încărcat de spiritualitate și am simțit ceva special când am fost acolo: am simțit instantaneu o stare de calm. Și copiii au iubit acest loc. Au fost la o școală locală timp de trei luni și am învățat cu toții Muay Thai (box thailandez).
Sursă poză: instagram.com/sarahwillingham/
De acolo ne-am dus spre sud-estul Asiei, ne-am oprit în Thailanda și în Singapore, am văzut urangutani în Borneo și am ajutat o organizație locală în El Nido, în Filipine, iar acolo am stat în ploaie și am dormit în fiecare noapte pe covoare tatami, sub cuiburi de țânțari.
Totul a avut un impact profund asupra noastră. Era frumos, oamenii erau incredibil de calzi, dar a fost impresionant pentru copii să vadă persoane care trăiau cu un dolar pe zi.”
Sursă poză: instagram.com/sarahwillingham/
Ultima parte a călătoriei a fost în Elveția
Părinții celor patru copii și-au dat seama că de fapt nu doreau să revină încă în Marea Britanie și au căutat școli internaționale. Au găsit o astfel de școală în Elveția, în apropiere de Geneva și i-au înscris acolo:
„...eu și Michael am realizat că de fapt nu doream să ne întoarcem în Marea Britanie și am început să căutăm școli internaționale, încercând să vedem cum puteam să ne prelungim aventura. Ne-am stabilit în Elveția, am înscris copiii într-o școală minunată dintr-o cabană din munți, în apropiere de Geneva și ne-am îndrăgostit de ea. Munții mi-au pătruns în suflet...
Din perioada în care am stat în Elveția, cel mai puternic impact emțional asupra mea l-a avut Villars, unde am avut ocazia să escaladez munți uriași. În acel loc am avut o incredibilă perspectivă, ce m-a condus la întrebarea „aceste lucruri au fost acolo de milioane de ani. Oare ce au văzut? Oare ce au auzit? Cine s-a confesat lor? Și cine sunt eu să mă plimb pe acolo?” Totul m-a făcut să mă simt insignifiantă într-o lume măreață.”
Sursă poză: instagram.com/sarahwillingham/
Mama, tatăl și cei patru copii au stat în Elveția timp de doi ani.
Părinții și copiii au avut numeroase lucruri de învățat din călătoria lor
După ce a trecut în revistă toată locurile în care a călătorit alături de familia ei, mama a explicat de ce o asemenea călătorie le-a adus tuturor beneficii, de ce au avut de învățat lucruri noi. Ea nu a uitat să menționeze că timpul petrecut împreună i-a unit mai mult și le-a oferit posibilitatea de a-și face planuri, de a împărtăși bucurii și necazuri:
„...Am fost privilegiată să văd lumea prin ochii copiilor mei, iar inocența lor m-a răsplătit și m-a suprins totodată. M-a ajutat să-mi dezvolt un calm interior- pe care îl mai am și acum și pe care nu cred că l-aș fi dobândit fără această călătorie. Acum sunt conștientă de momentele în care nu sunt echilibrată și am învățat să mă reechilibrez rapid, ceea ce înainte nu aș fi reușit.
Am învățat și să reflectez mai mult. Am învățat să dedic mai mult timp pentru a face lucruri. Încerc să nu reacționez impulsiv, fiind conștientă de faptul că pot fi o versiune mai bună a mea dacă mai întâi de toate respir adânc. Adrenalina îți conferă multă energie și te face să te simți invincibil/ă, dar te poate aduce în stare de dezechilibru, așa că acum încerc să mă conectez cu natura pentru a-mi recâștiga echilibrul și caut să fiu în preajma munților ori de câte ori pot.
Privind în urmă, îmi dau seama că această călătorie a fost cum am sperat și chiar mult mai mult. Din numeroase puncte de vedere, am impresia că am reușit cumva să oprim timpul- având parte de împărtășirea experienței călătoriei și de a putea lua decizii împreună, de a împărtăși bucuriile, frustrările, teama și fericirea...”
Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe site-ul telegraph.co.uk (scris de Sarah Willingham)
Surse: telegraph.co.uk, blogh1.com
Sursă poză principală: instagram.com/sarahwillingham/
Surse foto: instagram.com