De ce nu îmi pun copiii să lucreze pentru școală in timpul vacanței de vară

Treptat, însă, lucrurile s-au schimbat și mi-am dat seama de acest lucru în momentul în care fiul meu cel mare a intrat la școală.

Îmi amintesc groaza pe care am simțit-o când i-am golit ghiozdanul în ultima zi de școală...

...și am scos un teanc de fișe de lucru pentru matematică, o listă de lectură și un soi de jurnal pe care să-l completeze cu concluzii despre cărțile citite (trebuia să citească douăzeci de minute pe zi, cinci zile pe săptămână). Partea cea mai rea era că eu trebuia să gestionez totul și să semnez. Asta în timp ce trebuia să am grijă și de cei doi copii mai mici ai mei!

Am suferit în acea primă vară. Și apoi a doua. Iar când copiii mei mai mici au început școala și am văzut că vin acasă după ultima zi de cursuri cu ghiozdane tot mai pline, am zis „gata”. Simțeam că o să-mi pierd mințile. Am vrut ca ai mei copii să aibă o pauză reală și, sincer, și eu aveam nevoie una. Și a fost atââât de plăcut, parcă timpul stătea în loc.

Citește și: Dacă eşti părinte şi vezi în caietul copilului aşa ceva, poartă o discuţie cu învăţătoarea

Să fii o mamă cu copii la școală și să ții pasul cu toate activitățile lor și să te asiguri că își fac temele în timpul anului școlar este suficient. Nu am vrut să îmi fac griji că trebuie să mă ocup de lectură atunci când eram în concediu sau când prietenii ne rugau să mergem la plajă pentru o zi. Eram atât de obosită încât numai gândul că trebuia să îi fac cumva pe copii să se așeze la masă și să lucreze la matematică în condițiile în care ei voiau să facă cu totul și cu totul altceva, mă îngrozea.

Nu puteam să îi conving să se ocupe dimineața de ce avea de făcut pentru școală. Erau morocănoși. Le era foame. Trebuiau să facă caca. Se certau. Trebuia să fac eu caca. Apoi voiam să îmi fac și eu un duș, ca tot omul. Ei voiau să se uite la desene animate. Eu nu apucam să-mi beau cafeaua. HAOS!

Nici după-amiaza nu funcționa. Încercarea de a-i face să se liniștească după o zi la plajă sau după o joacă cu prietenii era de asemenea imposibilă. De multe ori erau prea obosiți și morocănoși pentru a se concentra la teme sau pentru a citi câte 20 de minute.

În cele din urmă am încetat să îi mai pun să lucreze pentru școală în vacanța de vară. Pur și simplu nu mai puteam!

Copiii mei aveau 9, 7 și 6 ani în vara în care am spus „stop” temelor de vacanță. Și inițial mi-a fost rușine. Alte mame prietene mame nu păreau să aibă probleme în a-și pune copiii să lucreze pentru școală în vacanța de vară, iar eu mă simțeam ca și cum aș fi eșuat ca părinte. Dar nu era așa.

Citește și: 3 studii care ne arată cum trebuie să fie temele copilului ca să fie eficiente

Adevărul este că alor mei copii nu le place școala. Nu sunt atrași de cărți așa cum eram eu când eram de vârsta lor și am început să realizez că o pauză le-ar fi mai utilă decât să le bag pe gât teme în fiecare zi. La final de vară, au fost mai entuziasmați ca niciodată să înceapă un nou an școlar. Se bucurau să-și aranjeze ghiozdanele și păreau mult mai dispuși să își facă temele când ajungeau acasă, pentru că avuseseră un răgaz de la toate.

Sunt sigură că au mai uitat cunoștințele pe care le-au dobândit în anul școlar precedent, dar, dacă mă întrebați pe mine, anii aceștia trec atât de repede! Micuții noștri merită să se bucure de copilărie cât mai mult posibil. Iar dacă asta înseamnă să ignore temele pentru acasă pe timpul verii, n-am nicio problemă. Și copiii noștri au nevoie de o pauză!

Citește și: Tema pentru acasă, inamicul nr. 1 al copilăriei?