Sfaturi pentru parinti: educatia in echipa

„Daca lectiile bune se intiparesc in suflet cat este inca fraged, nimeni nu le va putea sterge, pentru ca, o data intiparite, se vor intari ca o pecete de ceara. Copilul este inca mic si plin de teama. Se inspaimanta usor si de chipul tau, si de cuvintele tale, si de orice altceva. Fa uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar asa cum trebuie. Daca fiul tau creste bine, tu vei fi cel dintai care se va bucura si al doilea va fi Dumnezeu. Ostenindu-te pentru fiul tau, pentru tine te ostenesti." (Sfantul Ioan Gura-de-Aur)

1. Educatia in echipa: Fii in acord cu sotul tau!

Pentru a avea o educatie in echipa, este nevoie ca tu si sotul tau sa fiti in acord tot timpul, cel putin in fata copilului. In caz contrar, pentru ca micutul este foarte atent si inteligent, va percepe diferenta dintre atitudinile tatalui si cele ale mamei, si va tinde sa se alieze cu „parintele bun" si chiar sa creeze o mica alianta impotriva celui „rau".

Chiar daca au aparut copiii, aveti mare nevoie tu si sotul tau sa petrecti timp impreuna numai voi doi. Cautati sa petreceti macar cateva ore in weekend vorbind despre ce ati facut peste saptamana, sa radeti si sa glumiti, ca si cum abia v-ati cunoscut. Este mare nevoie de aceasta detasare de problemele vietii, macar din cand in cand.

2. Educatia in echipa: Impune-i limite copilului tau!

Orice copil are nevoie de limite. Limitele pe care el de multe ori le testeaza la cei mari (plansul care nu mai conteneste decat cu primirea lucrului dorit neaparat) sunt tocmai cele care-i creeaza siguranta, linistire si stabilitate. Este datator de siguranta sa stii ce e bun si ce nu-i bun, ce poti face si ce nu - aceasta pentru ca mama si tata o spun, si nu se contrazic intre ei.

Retine ca, pana in 5 ani, copilul gaseste irezistibil orice element nou; cu cat este mai colorat, cu atat pare mai deosebit si ii suscita atentia. Pentru el totul trebuie sã se intample „aici si acum". De aceea, nu i se va parea nimic rau in a baga mana in noroi dupa o jucarie frumoasa, de exemplu. Spune-i copilului tau cu blandete dar cu fermitate „nu" atunci cand este nevoie. Nu trebuie neaparat sa tipi la el sau sa il pleznesti daca s-a murdarit pe manute, ci este nevoie doar de blandete si rabdare din partea ta pentru a-i spune ca nu are voie sa se joace in noroi sau sa puna mana nu stiu unde.
 

Aplicand consecvent limita ori regula stabilita in familie de comun acord, il ajutam de fapt pe copil sa-si interiorizeze modalitati de control si de stapanire de sine.

3. Educatia in echipa: Distribuie responsabilitati!

In zilele de „curatenie generala", sau dupa o seara cu musafiri sunt o multime de lucruri de facut si strans. Unii parinti merg pe principiul ca „copiii sunt prea mici, ei sa se joace". Noi iti spunem ca aceasta atitudine s-ar putea sa ii faca pe copii sa se simta niste neputinciosi sau sa devina prea alintati.

Preluarea de sarcini mici dar reale si serioase inca din familie il poate ajuta pe copil sa devina un om responsabil care intelege greul vietii si este mereu gata sa contribuie cu ce poate la bunul mers al lucrurilor. Munca in echipa poate apropia cel mai mult oamenii. Pe parcursul lucrului, puteti glumi impreuna, exprima dorinte, povesti intamplari. Dezvoltarea unei comunicari constructive il poate ajuta pe micut sa devina sociabil si saritor.

4. Educatia in echipa: Fii o autoritate parinteasca vrednica!

Ce este un parinte? S-au scris articole si carti intregi pentru a raspunde la aceasta intrebare, aparent simpla. Sunt atat de multe si tousi atat de putine lucruri pe care trebuie sa le faci si sa le stii pentru a fi un parinte inteligent. Ceea ce poate distruge sau ajuta cel mai mult psihicul unui copil, cel putin in primii 6 ani de viata, este autoritatea pe care o reprezinti. Aminteste-ti de cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur de la inceputul articolului: "Copilul este inca mic si plin de teama. Se inspaimanta usor si de chipul tau, si de cuvintele tale, si de orice altceva. Fa uz de puterea pe care o ai asupra lui, dar asa cum trebuie". 

Pentru a oferi o educatie buna copilului tau, este nevoie sa inveti sa imbini umorul cu seriozitatea, fermitatea cu ingaduinta. Lasa-l si pe copilul tau sa te „educe". Vorbeste cu el ca si cu un prieten. Crede ca intelege tot ce ii zici, mai ales daca folosesti un limbaj simplu si un ton linistit.

5. Educatia in echipa: Incurajeaza prietenia intre frati!

In cadrul familiei, intaiul nascut este, de obicei, mai gelos decat urmatorii, desi nu-i intotdeauna o regula. Totusi, studiile arata ca o data cu cresterea numarului de membri in familie, gelozia scade. Copilul tinde sa creada ca parintii il iubesc mai mult pe cel mic deoarece-l ingrijesc mai mult decat pe el, ii acorda mai multa atentie, mai mult timp. Toate acestea, in ochii lui, sunt echivalente cu dragostea.

Asa incat mama nu trebuie sa se mire daca copilul va lovi, ca „din intamplare", vreun lucru de-al celui mic (patut, carucior, jucarie). Insa, spun specialistii, nici nu trebuie sa i se spuna ca este un copil rau. Acest copil se confrunta cu o situatie frustranta pe care nu o poate gestiona. Daca reactiile de gelozie continua (loviri, muscaturi, ruperi), inseamna ca acel copil sufera pentru ca se simte neglijat.

Ce poti face tu este sa ii explici celui mare, in primul rand, inca dinainte de aparitia celui de-al doilea copil, ca va avea un fratior. Este nevoie sa ii spui cu blandete ca ai vrea sa il iubeasca si sa se poarte frumos cu el. De-asemenea, chiar daca vei fi mai ocupata cu cel de-al doilea copil, nu uita sa petreci si cateva ore pe saptamana NUMAI cu copilul cel mare, cu toata fiinta ta. Roaga-l si pe tatal sa stea cu copilul mare si chiar sa se ocupe mai mult, macar in aceasta perioada de educatia lui.

Copilul mai mare trebuie incurajat sa simta ca bebelusul apartine nu numai parintilor, ci este al întregii familii; in felul acesta, copilul va fi si responsabilizat, dar si valorizat sa participe la actiuni de ingrijire a bebelusului, pe masura lui.

Scurta poveste cu talc

O tanara pereche de soti intra in cel mai frumos magazin de jucarii din oras. Barbatul si femeia privira indelung la jucariile colorate asezate pe rafturi, la cele atarnate de plafon si la cele ingramadite la intamplare parca, pe bancute. Erau acolo papusi de tot felul, jocuri electronice, bucatarii in miniatura unde se puteau face prajituri si pizza.

Nu reuseau sa se hotarasca. Atunci se apropie de ei o vanzatoare tare amabila.
- Stiti, incepu femeia, avem o fetitã mica, dar noi suntem mai toatã ziua plecati de acasa, uneori chiar si seara.
- Fetita noastra nu prea este vesela, continua barbatul.
- Am dori sa-i cumparam ceva care sa o facã fericitã, reluã femeia... Ceva care sa o bucure cand se simte singura.
- Imi pare rau, zise zambind vanzatoarea. Noi aici nu vindem parinti.