Sfaturi pentru părinți: Cum facem față unui adolescent rebel?

Cum îți dai seama că ai un adolescent rebel

Faptul că un adolescent începe să devină rebel face parte din evoluția sa firească. Când își exprimă rebeliunea în fața unui autorități, adolescenții își dezvăluie opiniile, credințele și preferințele, dorind să-și arate personalitatea distinctă.

Printre semnele care îți demonstrează că ai acasă un adolescent rebel se numără:

• Își dorește să fie cât mai mult singur;
• Uneori are comportamente defensive sau chiar autodistructive;
• Nu mai este la fel de preocupat de școală;
• Are tendința de a spune „nu” la tot ceea vine din partea ta;
• Se angajează în diverse comportamente și activități riscante;
• Sfidează regulile și uneori legea;
• Consumă alcool și/sau a recurs la droguri recreaționale. 

Cum faci față unui adolescent rebel

Fie că dorește să atragă atenția, să fie băgat în seamă, fie că este supus permanent presiunii anturajului sau pur și simplu încearcă să-și mascheze anxietatea, un adolescent rebel te poate pune la grele încercări. Pentru a reuși să-i demonstrezi că nu poate face tot ceea ce vrea și pentru a-i respecta totodată nevoia de autonomie, ține seama și de sfaturile de mai jos:

Stabilește un set de reguli și așteptări

Regulile ajută un adolescent să dobândească mai mult autocontrol și să ia decizii. Dar dacă sunt prea multe reguli, dacă acestea sunt implementate cu forța sau dacă există prea multe consecințe pentru nerespectarea lor, se poate simți sub presiune și nu va mai fi deloc dispus să țină cont de ele.

În schimb, are nevoie de reguli consistente, clare, dar care să asigure și anumite limite. Iată cum poți fixa reguli pentru copilul tău adolescent:

Implică-l și pe el în crearea regulilor

Procedând așa, îi arăți că ții cont de opiniile sale, îl determini să se simtă important și să înțeleagă că deține și el controlul asupra vieții sale.

Ai grijă ca regulile pe care le fixezi să fie adecvate vârstei copilului

De asemenea, trebuie să le adaptezi pe măsură ce acesta înaintează în vârstă. Spre exemplu, un copil de 16 ani este mai independent decât unul de 13 ani și de aceea este mai dornic să iasă din casă. Cu toate acestea, indiferent de vârsta pe care o are, are nevoie să știe că trebuie să anunțe mereu când pleacă și când vine acasă.

Fii tu însăți un model în privința respectării regulilor

De pildă, dacă stabilești că nimeni din familie nu folosește telefonul la masă, respectă și tu această regulă. Cu cât te vede că nu faci așa, cu atât copilul nu o să mai respecte ceea ce ați stabilit.

Fixează un set de reguli pentru cele mai importante aspecte ale vieții de zi cu zi

Spre exemplu, trebuie să existe reguli pentru programul din weekend-uri și din vacanțe, pentru treburile casnice, pentru realizarea unor sarcini, pentru conduita de la școală, pentru utilizarea tehnologiei. Comunică-i copilului așteptările tale și stimulează-l să devină cât mai responsabil. 

Prezintă consecințele nerespectării regulilor

Pentru a-i arăta că îi respecți punctul de vedere și că ai încredere în el, cel mai bine este să lucrezi cu adolescentul tău rebel în stabilirea consecințelor în cazul în care nu respectă regulile. Procedând așa, asiguri un nivel mai ridicat de predictibilitate în viața sa, îl faci să simtă că deține și el controlul și îl determini să înțeleagă mai bine ce i se poate întâmpla când nu ține seama de ceea ce ați stabilit împreună. De asemenea, se diminează șansele de a ajunge să considere că ești „dușmanul” său. 

Concentrează-te asupra comunicării sincere 

În perioada în care adolescentul este rebel, nu este surprinzător să-l vezi că adesea îți răspunde monosilabic la întrebări, că preferă să se retragă în camera sa și să nu vorbească ore în șir. O asemenea atitudine are legătură și cu reticența sa, cu faptul că nu are încredere că îl asculți și pentru că se teme de critici și de prea multe sfaturi.  

Esențial este să ajungă să înțeleagă că îi ești alături, că îl iubești necondiționat și că vrei într-adevăr să-l ajuți. Străduiește-te să nu fii prea insistentă, nu pune prea multe întrebări, nu îl întrerupe și nu veni cu sfaturi care nu ți-au fost solicitate. 

Pentru a reuși să comunici mai eficient cu un adolescent rebel, stabilește-ți următoarele obiective:

• Fii empatică și validează-i trăirile, sentimentele;
• Fii cât mai respectuoasă, chiar dacă nu ești de acord cu el;
• Când îi dai feedback, în loc de „tu” folosește „eu”: de exemplu, îi poți spune: „îmi fac griji când ajungi acasă târziu și nu am vești de la tine”;
• Controlează-ți emoțiile;
• Fii atentă și la limbajul nonverbal când stai de vorbă cu copilul: așa îți poți da seama mai bine cum să-l ajuți, ce să-i spui la momentul potrivit;
• Laudă-l când merită: îl stimulezi să fie mai motivat să facă anumite schimbări pozitive. 

Străduiește-te să fii cât mai răbdătoare

Anii de adolescență ai copilului îți pun adesea răbdarea la grea încercare. Chiar dacă intervin multe situații în care simți că nu mai reziști și vrei să răbufnești, ține minte că, dacă îți păstrezi calmul, poți lua cele mai bune decizii. În aceste condiții, nu numai că ai mai multe șanse de a-l determina să te asculte, dar nici relația dintre voi nu o să aibă de suferit. Din acest motiv, raportează-te la aceste repere:

Încearcă să descoperi ce te face să îți pierzi răbdarea  

De pildă, poate fi vorba despre faptul că adolescentul tău uită mereu să își îndeplinească anumite sarcini sau că își lasă lucrurile împrăștiate peste tot. Odată ce identifici motivele pentru care ajungi de multe ori să îți pierzi răbdarea, îți este la îndemână și să vii cu soluții. Ca să le poți pune în practică, este cel mai bine să le găsești împreună cu copilul. 

În loc să vorbești prea mult, mai bine ascultă

Când discuți cu copilul tău și auzi lucruri care nu îți convin, te poți înfuria foarte ușor. Începi să ridici tonul, să ameninți și totul se poate transforma într-o situație foarte tensionată. Odată ce se întâmplă așa, un adolescent rebel îți poate adresa vorbe grele sau se poate distanța mai mult de tine. Ca să eviți să se ajungă aici, străduiește-te să-l asculți cu atenție, să formulezi întrebări la momentele potrivite și oferă-i oportunitatea de a-ți spune ce are pe suflet.  

Nu lua lucrurile prea personal

Adolescenții au tendința de a exagera, de a avea atitudini extreme. Prin urmare, nu este exclus să-ți adreseze vorbe care te rănesc sau care nu sunt adevărate. Nu uita însă că tu ești printre puținele persoane care îi pot asigura un spațiu în care să se simtă în siguranță. De aceea, gândește-te că, deși pot fi momente în care îți spune să îl lași în pace sau că nu are nevoie de ajutorul tău, în scurt timp poate veni la tine pentru un sfat. Fii blândă, dar fermă totodată și arată-i că se poate baza oricând pe sprijinul tău. 

Nu ezita să ceri ajutor

Este ușor să te învinuiești pentru că ai un copil rebel. În același timp, este simplu să-i găsești mereu scuze. Oricare dintre aceste atitudini sunt nocive și nu te pot ajuta să găsești soluțiile cele mai adecvate pentru a depăși perioada în care copilul tău adolescent este rebel. Din acest motiv, nu ezita să te adresezi unui consilier. Discută cu acesta și spune-i tot ce te îngrijorează, astfel încât să poți beneficia de sfaturile de care ai nevoie. Datorită sfaturilor primite, comunicarea dintre tine și copilul tău se poate îmbunătăți, nu o să te mai simți atât de vinovată și o să fii capabilă să-i transmiți mesajele de care are nevoie pentru a-și păstra stima de sine, pentru a fi mai încrezător în forțele proprii și pentru a continua să aibă încredere în tine. 

Când este cazul să te îngrijorezi

Ai permanent în vedere și acest lucru: rebeliunea unui adolescent poate fi încercarea sa de a-ți transmite ceea ce nu reușește prin cuvinte. Spre exemplu, comportamente precum plecatul de acasă, încercarea de a manipula, de a minți sau agresivitatea pot fi dovada fricii, a depresiei, a unei anxietăți profunde. 

Printre manifestările care ar trebui să te pună pe gânduri și să te trimită cât mai repede la un specialist în tratarea afecțiunilor mentale se numără:

• Amenință că se va sinucide;
• Sesizezi o schimbare radicală a personalității și/sau a înfățișării sale;
• Are halucinații și gânduri bizare;
• Se descurcă tot mai rău la școală;
• Observi modificări semnificative în comportamentele sale alimentare;
• Este mult mai iritabil ca de obicei;
• Este foarte agresiv;
• Doarme prea mult sau, dimpotrivă, se odihnește prea puțin;
• Nu mai este deloc interesat de igiena personală;
• Îți vorbește adesea despre experiențe legate de faptul că a fost respins, că a fost umilit, jignit etc.