Povestea unui bancher care a ajuns să fie copleșit de regret
Psihoanalistul David Morgan, din partea Institutului de Psihoanaliză, s-a confruntat la un moment dat cu situația unui bancher care, ajuns la vârsta de 50 de ani după ce a lucrat 7 zile pe săptămână timp de 25 de ani, a realizat că și-a neglijat complet familia, care într-un final l-a exclus. Când sentimentul de regret resimțit s-a transformat în atacuri de panică, care i-au invadat existența, specialistul l-a ajutat să înțeleagă motivul care a stat în spatele obsesiei sale de a munci și de a se îmbogăți, respectiv faptul că părinții săi aproape muriseră de foame în copilăria sa. El a încercat practic să nu repete aceeași situație și să facă tot posibilul ca sărăcia traumatizantă să nu facă parte din viața familiei sale. După ce bărbatul a înțeles ce anume l-a impulsionat să acționeze astfel, a resimțit în continuare durere față de lucrurile pe care nu le mai putea schimba, dar având o altă perspectivă asupra motivației sale a ajuns să-și accepte destinul, ceea ce i-a modificat percepția asupra vieții.
Regretul îți consumă viața
Deși nu este atât de vizibil precum alte emoții, regretul este prezent în viața multora. Începând de la bărbatul care nu se poate ierta pe sine însuși pentru că și-a înșelat prietena și nu a mai avut o relație serioasă de 30 de ani și până la femeia care își dorea enorm un copil cu fostul partener de viață care nu poate găsi fericirea alături de actualul.
Psihoanalistul David Morgan subliniază că regretul poate implica toate aspectele vieții, începând de la afaceri, la alegeri profesionale și până la relații umane. Uneori poate atinge un prag de intensitate maximă care îi determină pe oameni să fie copleșiți de remușcări și de sentimente de vinovăție. Este vorba despre o auto-flagelare, care poate afecta într-un mod incredibil sănătatea mentală. Ajunge să fie resimțită ca o emoție epuizantă, extrăgând bucuria și împlinirea din viața ta și lăsându-te cumva blocat în trecut, incapabil să avansezi în viață.
Opinia specialiștilor
Terapeutul cognitiv Windy Dryden susține că atunci când suntem blocați într-un cerc vicios de regret, caracterizat de rigiditate și inflexibilitate, nu suntem capabili decât să ne învinuim pe noi înșine pentru ce s-a întâmplat, în loc să privim contextul în ansamblu și să înțelegem de ce am făcut alegerile respective în baza informațiilor pe care le-am avut la momentul acela. Regretul devine astfel o emoție toxică. Acea certitudine, transformarea unui gând într-o cunoștință precisă când este o simplă supoziție stă la baza regretului toxic. Poate părea ciudat, însă există persoane pentru care regretul se transformă într-o plasă de siguranță deoarece îi protejează de durere și de riscurile pe care le implică traiul unei vieți împlinite.
Psihoterapeutul psihanalitic de cuplu Catriona Wrottesley subliniază în acest sens că "regretul poate fi folosit ca o apărare împotriva iubirii. Am cunoscut o femeie care regretând că s-a măritat prea tânără și a rămas alături de un bărbat prea mult timp, găsea fiecărui bărbat nou pe care îl cunoștea câte un defect. În mod inconștient făcea acest lucru pentru a se proteja pe sine de a intra într-o relație de teamă să nu repete aceeași experiență dezamăgitoare și suferința care a însoțit-o." Aceasta este o capcană, de fapt: dacă eviți un lucru pe care l-ai putea regreta mai târziu, te vei deconecta de relații, oportunități și chiar viața însăși, iar la final nu va exista vreun regret mai mare. Trebuie să fim deschiși posibilității de a face greșeli și de a regreta ulterior pentru a putea învăța din acea experiență. Specialistul susține că "nu este ușor de făcut, dar prin antrenament devine mai ușor deoarece cu cât ne îngăduim mai mult să greșim, dacă învățăm din greșeli, vom face tot mai puține."
Regretul nu te poate împiedica doar să iubești, ci poate avea un scop profund, permițând oamenilor să se ascundă de durerea provocată de remușcare, conform psihoanalistului David Morgan "remușcarea implică o analiză asupra a ceea ce a făcut o persoană celorlalți, reprezentând începutul conștientizării a modului de comportament și a schimbării. În terapie este o mare realizare imensă când o persoană experimentează remușcare autentică pentru o faptă de-a sa."
Recomandări pentru ca regretful să nu te copleșească
Terapeutul cognitiv Windy Dryden este de părere că pentru a putea progresa către un viitor mai bun trebuie să treci de la o gândire inflexibilă în care ești convins că într-o anume situație trebuia să procedezi într-un anume fel la una în care să te întrebi de ce nu ai procedat altfel. Atunci când perspectiva devine una mai flexibilă, ajută să îți imaginezi că vorbești cu o persoană dragă (prieten, partener, copil) și că găsești compasiune și acceptare pentru propria-ți persoană. Abilitatea de a te accepta, de a recunoaște că acțiunile tale fac parte dintr-un cadru vast și că ai realizat anumite decizii în baza unor valori și informații dintr-un anumit moment te ajută să te cunoști mai bine și să depășești remușcarea. În alte condiții poate ai fi procedat altfel, dar atunci și acolo a existat o singură variantă.
Carine Minne, consultant psihiatric în psihoterapie criminalistică și psihanalist, se ocupă în mare parte cu gestionarea emoțiilor celor care au comis infracțiuni violente. În mare parte trebuie să rezolve traumele devastatoare din copilăria lor deoarece de multe ori acestea acolo își au originea. Este de părere că "regretul vine sub forma regretului pentru alții și a regretului pentru sine. Poate dura extrem de mult în cazul celor cu care lucrez să transfere regretul de la propria persoană pe ceilalți. Pentru acest lucru însă este nevoie de timp pentru a construi o structură mentală și o forță aparte. Remușcarea este una dintre cele mai sofisticate experiențe pe care o poate simți cineva. Dacă un infractor ar resimți-o, nu ar mai comite crime."
Psihoterapeutul psihanalitic de cuplu Catriona Wrottesley susține că nu este bine nici să trăiești fără regrete "dacă nu simți regtete vei continua să faci lucrui distructive, cauzând probleme familiei și prietenilor. Regretul, deși este dureros, poate fi un dar către o viață mai bună, alături de ceilalți." Terapeutul cognitiv Windy Dryden consimte "persoanele care nu regretă sunt fie sfinți, fie proști. Regretul, în baza atitudinilor flexibile, este un atribut al sănătății mentale și că ești implicat în viața ta. Fără regret nu poți învăța din greșeli și le vei repeta la infinit. Acceptă că nu există soluție pentru durere, pierdere și dezamăgire și acestea fac parte din existența umană. Privește regretul ca pe o șansă de a face lucrurile diferit data viitoare și nu ca pe un semnal că trebuie să renunți. Dacă ai rănit pe cineva și nu te-ai învinovățit, încearcă să repari ce ai făcut. Susține-ți prietenii și familia prin încercările emoționale și permite-ți să fii și tu susținut. Și să greșești."
Pune-ți următoarele întrebări: aș fi putut acționa diferit în acel moment din viață cu experiențele și cunoștințele de la momentul acela? A existat ceva care a contribuit la greșeala mea? A existat ceva ce am făcut corect în situația respectivă? M-am schimbat în urma experienței respective cu privire la modul în care mă comport și reacționez? Există ceva ce pot face acum care va influența modul în care gândesc sau simt? Este în regulă să greșești, să nu fii perfect pentru că suntem cu toții oameni.
Citește și: 6 lucruri pe care le gândesc femeile după un avort
Surse: www.theguardian.com; https://adaa.org; www.mentalhelp.net
Urmareste-ne pe Google News
