Bolile autoimune și vaccinurile
Bolile autoimune apar când corpul reacționează împotriva sa. Unele boli caracterizate de acest tip de reacție includ sindromul Guillain-Barre, scleroza multiplă și diabetul. Autoimunitatea poate fi indusă de predispoziții genetice. Dar uneori infecțiile bacteriene sau virale pot cauza boli autoimune. De exemplu, Campylobacter, o infecție bacteriană intestinală, poate cauza sindromul Guillain-Barre, o boală a sistemului nervos periferic. Virusul gripal poate accentua simptomele sclerozei multiple, o boală a sistemului nervos central. Iar virusul Coxsackie poate cauza diabet, o boală care apare atunci când corpul reacționează împotriva celulelor din pancreas care produc insulină. Deoarece infecțiile naturale pot conduce la afecțiuni autoimune, oamenii pot să își pună întrebarea legitimă dacă vaccinurile pot să cauzeze autoimunitate.
Mai multe studii au examinat diferite vaccinuri. Până în prezent, niciunul nu s-a demonstrat clar să cauzeze boli autoimune. În unele studii vaccinul antigripal s-a demonstrat a cauza sindromul Guillain-Barre la o rată de un caz pe un milion de persoane vaccinate. Dar acest lucru trebuie privit în perspectiva faptului că infecția naturală gripală cauzează sindromul Guillain-Barre la 17 dintr-un milion de persoane infectate. Într-un fel vaccinul antigripal poate fi privit ca preventiv pentru o cauză mai comună de sindrom Guillain-Barre.
Ideea că vaccinurile nu cauzează autoimunitate are sens. Din moment ce vaccinurile nu declanșează răspunsul imunitar aproape la fel de puternic ca infecțiile naturale, este mai puțin probabil să inducă autoimunitatea. Cu toate acestea, oamenii de știință continuă să studieze întrebări asociate vaccinurilor ca o cauză de autoimunitate pe măsură ce apar.
Categorii de copii cărora nu le este indicată vaccinarea
În cazul pacienților reumatologici, există câteva vaccinuri care sunt complet contraindicate. Sunt anumite vaccinuri vii – vaccinul anti-rotaviral pentru bebelușii născuți de femei care primesc medicație imunosupresoare – este folosit frecvent fără alternativă potrivită. Dacă vaccinul antigripal intranazal cu virus viu nu este sigur pentru majoritatea pacienților, produsele ce conțin virus inactivat ar trebui folosite în aproape toate cazurile. Problema se pune în cazul pacienților cu artrită reumatoidă, lupus, sclerodermă sau alte boli autoimune care au deja sisteme imunitare disfuncționale, iar tratamentele pe care le primesc de obicei deranjează și mai mult funcția imunitară. Totuși acești pacienți sunt în continuare expuși infecțiilor prevenibile prin vaccinare, așa că este prudentă administrarea vaccinurilor ori de câte ori este posibil.
În funcție de boală și de tratament variază riscurile și soluțiile, dar principalele riscuri asociate vaccinării provin de la vaccinurile cu patogeni vii. În cazul bolilor bacteriene este vorba despre vaccinul tifoidic oral și bacilul Calmette-Guerin pentru tuberculoză. Apoi, cu excepția vaccinului nazal antigripal, alte produse cu virusuri vii includ produsele pentru rujeolă-oreion-rubeolă, pentru varicelă și zona zoster, vaccinul pentru febra galbenă și vaccinul anti-rotaviral. Riscurile cu vaccinurile vii sunt evidente cu o serie de tratamente destinate bolilor autoimune: steroizi în doză mare, ciclofosfamide, metotrexat, azatioprina, factori inhibitori de necroză tumorală etc. Cel mai bine este să se evite vaccinarea pacienților cu boli autoimune, însă apare întrebarea dacă membrii familiei se pot proteja prin vaccinare. Specialiștii sunt de părere că nu este o problemă pentru cele mai multe vaccinuri, cu excepția vaccinului antigripal viu; pacienții trebuie să evite contactul cu copiii care au primit recent vaccinul rotaviral sau cel polio oral. Cea mai bună metodă de a evita problemele cu acest tip de vaccinuri este ca pacienții și cei apropiați să fie vaccinați înainte de începerea tratamentului cu imunomodulatoare. Deși eficacitatea vaccinării poate fi redusă la pacienții cu tratament, antiviralele pot să redreseze situația. De asemenea, creșterea dozei de vaccin poate să ajute la depășirea răspunsului redus, iar în cazul pacienților cu metotrexat expuși riscului de gripă poate fi oprită medicația pentru scurt timp înainte de vaccinare și reluată după 2 săptămâni. O altă preocupare este riscul de a dezvolta HPV deoarece imunosupresia conduce la persistența virusului; trebuie vaccinați cu prudență pacienții sub 27 de ani. Pentru febra galbenă există un produs cu virus viu contraindicat pentru pacienții imunocompromiși, însă poate fi făcută o excepție când vaccinarea este necesară pentru călătorie. În cazul tifoidei, vaccinul oral nu poate fi folosit, fiind acceptabil cel intramuscular. De asemenea, recomandarea este să se realizeze vaccinarea împotriva hepatitei A pentru cei care călătoresc.
Studiu despre vaccinuri și autoimunitate
Conform unui studiu realizat în 2013, vaccinurile au eradicat/controlat multe boli infecțioase, salvând în fiecare an milioane de vieți și calitatea vieții unor milioane de persoane. În pofida succesului vaccinurilor din ultimele două secole, părinții (dar și personalul implicat în domeniul sănătății) observă consecințele devastatoare pe care le cauzează bolile, care acum pot fi evitate grație vaccinurilor și își îndreaptă atenția asupra posibilelor efecte ale imunizării. Au fost ridicate în aceste sens trei obiecții imunologice: vaccinurile cauzează o încărcătură antigenică, imunitatea naturală este mai sigură și mai bună decât imunitatea indusă de vaccin și vaccinurile induc autoimunitatea. Ultimul punct a reprezentat subiectul de analiză prezentă. În teorie, vaccinurile pot declanșa autoimunitatea prin producția de citokine, rețea anti-idiotipică, expresia histocompatibilității umane a antigenelor leucocitare, modificarea antigenelor de suprafață și inducția antigenelor noi, mimetismul molecular, activarea factorilor de asistență, răspândirea epitopului și activarea policlonară a celulelor B. Există dovezi puternice că niciunul dintre mecanisme nu este eficient în mod real în cauzarea bolilor autoimune. Vaccinurile nu sunt o sursă de boli autoimune. Dimpotrivă, există dovezi absolute că agenții infecțioși pot declanșa mecanisme autoimune și că pot cauza boli autoimune.
Surse: www.ncbi.nlm.nih.gov, www.chop.edu, www.medpagetoday.com/