Sigilarea dentară: cât este de utilă

Informații despre sigilarea dentară

Dinții prezintă o serie de șanțuri/adâncituri pe suprafețele masticatorii (de mușcare); dinții din partea de spate a gurii dispun de șanturi (caneluri), iar unii dintre dinții de față au fosete. Aceste fosete și șanțuri reprezintă porțiunile cele mai vulnerabile la cariajul dentar, parțial din cauză că alimentele se lipesc de ele și sunt dificil de curățat. Din acest motiv sigilarea dentară presupune folosirea unor materiale amplasate în aceste muchii și fisuri pentru a le umple, creând o suprafață netedă care devine ușor de curățat. Sigilarea dentară este în general folosită la copiii care se află expuși unui risc ridicat de carii dentare și se realizează imediat cum erup molarii adulți. Sigiliul dentar reprezintă practic un înveliș subțire, din plastic pictat pe suprafețele de mestecare (în special pe partea din spate a dinților - premolari și molari) care se mulează rapid pe depresiunile și șanțurile dentare, formând un strat protector peste smalțul fiecărui dinte.

Atâta timp cât sigiliile dentare rămân intacte, pot proteja suprafețele de mestecare de carii în cazul copiilor și al adulților. Deși nu lasă această impresie, materialul din care sunt realizate este unul durabil și poate suporta forțe de mestecare timp de mai multe luni sau chiar ani. Desigur, fiecare persoană este diferită, iar învelișul protector se poate uza într-un grad diferit în funcție de persoană. Din acest motiv, consultațiile periodice ale unui medic stomatolog reprezintă cea mai bună modalitate de a te asigura că sigiliile se păstrează intacte. Chiar dacă suprafețele de mestecare sunt protejate prin aplicarea lor, spălarea regulată a dinților rămâne necesară pentru a preveni apariția cariilor dentare.

Citește și: Ghid pe vârste: dinții copilului de la naștere la adolescență 

Indicații și contraindicații pentru sigilarea dentară

Indicațiile pentru folosirea sigiliilor dentare sunt pacienții cu dinți expuși unui risc ridicat de carii, după cum urmează: cei care au un istoric de carii dentare, cei care au șanțuri și fosete adânci, cei care prezintă simptome timpurii de carii dentare, cei care nu au un control bun asupra plăcii bacteriene, cei care au defecte al smalțului dentar (precum hipoplazia smalțului), cei care poartă aparate ortodontice. Contraindicațiile pentru aplicarea sigiliilor dentare se aplică pacienților cu dinți expuși unui risc redus de carii, după cum urmează: o alimentație echilibrată (cu puține zaharuri sau carbohidrați), o igienă orală excepțională, dinți cu șanțuri și fosete superficiale/care se curăță singure, cei care au dinți parțial erupți cu un control adecvat al umezelii, cei care au dinți cu șanțuri și fosete restaurate anterior.

Cât de utilă este sigilarea dentară

Sigilarea dentară este acceptată drept o metodă eficientă de prevenire a apariției cariilor, atâta timp cât sigiliul rămâne atașat de dinte. În acest sens, succesul unui sigiliu este măsurat în funcție de durata de timp pentru care rămâne pe dinte și nu de numărul de carii care apare la dinții sigilați sau nesigilați. Abilitatea acestuia de a preveni cariile dentare este extrem de mult corelată de abilitatea de a se atașa de suprafața dentară.

Astfel, s-a demonstrat că utilizarea unor sisteme adezive înainte de aplicarea sigiliilor dentare poate îmbunătăți retenția sa. Retenția tradițională a unui sigiliu se realizează prin gravarea cu acid. Cel mai des întâlnit motiv pentru eșecul unui sigiliu este contaminarea salivară în timpul amplasării sigiliului (în primul an de la aplicare). Alți factori includ: lipsa de experiență clinică, lipsa de cooperare a pacientului și un material sigilant mai puțin eficient.

Sigiliile pot fi corelate cu lacul de fluorizare ca metoda preventivă demonstrată a fi în mod semnificativ mai de succes decât lacul de fluorizare simplu.

O serie de factori pot contribui la retenția sigiliilor pentru șanturi dentare. Aceștia includ: izolarea dinților de salivă, neamplasarea sigiliilor pe dinții parțial erupți (pe coroana dentară se află țesut gingival), tehnici operatorii bune, pregătirea șanțului prin curățarea plăcii dentare și resturilor alimentare înainte de aplicare.

Durată de timp pentru care rezistă sigiliile dentare

Deși sigiliile dentare se uzează în mod natural și devin deteriorate în timp, au potențialul de a rămâne eficiente pentru o durată de timp de 5 ani sau chiar mai lungă, în pofida presiunilor puternice imprimate dinților prin mestecare zilnică. Longevitatea sigilării dentare depinde de asemenea, după cum am menționat, și de tipul de material folosit. Este posibil să reziste chiar până la maturitate. Se consideră că bacteriile și particulele alimentare pot ajunge eventual captate sub sigiliile dentare și prin urmare pot cauza carii chiar în dinții care se doresc a fi protejați. Sigiliile folosite pentru șanturi sunt inspectate în timpul controlului stomatologic de rutină pentru a le fi verificată integritatea.

Studii privind eficacitatea sigilării dentare

În urma unui studiu din 2009 ce a implicat analiza unui număr de 384 persoane, 840 dinți și 1090 suprafețe masticatorii, procentul anual mediu de leziuni non-carioase a fost de 2.6% pentru dinții sigilați și 12,6% pentru cei nesigilați cariați. Evoluția sănătății dentare a fost urmărită până la 5 ani după aplicare, concluzionându-se că sigilarea dentară constituie un mijloc eficient de reducere a progresului cariilor.

Un al doilea studiu a evaluat 2900 de persoane (cu vârsta cuprinsă între 2.5 și 17 ani), pentru care au fost utilizate 7411 sigilii de tip rășină, sigilii din ionomeri modificați de sticlă și sigilii compomeri; cel mai bun rezultat a fost oferit de sigiliile pe bază de rășini, demonstrând valori de retenție mai reduse cu pierdere parțială a materialului la interval de un an de la aplicare. Incidența cariilor este neglijabilă la toate tipurile de sigilii.

Surse:

www.ncbi.nlm.nih.gov; https://en.wikipedia.org; www.sharecare.com