Sinonime: prurit, iritație, mâncărime.
Pruritul sau mâncărimea de piele este senzația neplacută, de diferite intensități, de la nivelul tegumentului sau mucoaselor (de exemplu, pliurile mocoasei anale în oxiurază). Poate afecta anumite segmente ale corpului, în acest caz poartă denumirea de prurit localizat, iar pruritul generalizat afectează întreg corpul. Dorința intensă de scărpinare are drept consecință leziunile de grataj (zgârieturile) și explică suprainfectarea tegumentului.
Copiii se confruntă cel mai des cu această afecțiune a pielii. Sugarii nu pot preciza senzația de mâncărime, iar singurele semne pot fi anxietate, plâns inconsolabil, oboseală, epuizare. Aceste semne însoțite de modificări ale pielii: eritem (roșeață), piele uscată, crăpată, umflată (macule, papule), vezicule, pot orienta către cauza pruritului. Aici pot fi încadrate cele mai multe cauze de prurit. Uneori există prurit fără modificări vizibile la nivel tegumentar, ceea ce impune un diagnostic diferențial amănunțit.
Cauza sau etiologia pruritului este variată, în funcție de afecțiunea de bază, de la afecțiuni ușoare până la afecțiuni serioase ce pot pune viața în pericol. Spre exemplu, pruritul poate fi un semn incipient în șocul anafilactic, urmat rapid de umflarea feței și a glotei. Cele mai frecvente cauze sunt cele dermatologice, urmate de cele sistemice și neuro-psihiatrice.
Dintre cauzele dermatologice se remarcă afecțiuni cum sunt xeroza, dermatita atopică, dermatita seboreică, dermatita de contact, iritația de pampers, urticaria, înțepătura de insecte, psoriazisul, arsurile solare sau eritemul solar.
Xeroza sau pielea uscată poate să apară indiferent de sezon. În sezonul rece combinația dintre aerul rece și uscat de afară și căldura din interiorul locuințelor, deshidratează pielea; iar în sezonul cald, din cauza soarelui, aerului condiționat, apei sarate sau clorului din piscină, copiii pot dezvolta pusee de xeroză însoțite de prurit. Tratamentul xerozei constă în hidratare orală corespunzătoare, alături de aplicarea unei creme bogat hidratante la nivelul pielii.
Dermatita atopică poate avea forme ușoare până la severe. În funcție de vârstă, la nou-născuți și sugarii mici, afectează fața și scalpul, iar la sugarii care merg "de-a bușilea" afectează antebrațele, genunchii și trunchiul. La copiii mari sau adolescenți afectează pumnul, glezna și plicile corpului (fosa antecubitală, regiunea poplitee). La sugari, dermatita atopică poate fi primul semn de diferite alergii (de exemplu, alergia la proteinele laptelui de vacă). Ca tratament, evitarea alergenilor este esențială. Se pot folosi creme de rehidratarea a pielii, de calmare a pruritului, antihistaminice locale sau sistemice. În cazurile severe se pot aplica topic creme cu corticosteroizi.
Dermatita seboreică sau scuamele de la nivelul scalpului este cauză de prurit și poate să ducă până la afectarea creșterii normale a părului. Se tratează cu creme pe bază de acid salicilic. Se aplică crema, se lasă să acționeze câteva minute, apoi se spală și se șterge blând cu prosopul.
Iritația de pampers este cea mai frecventă problemă care apare la purtătorii de scutec. Contactul prelungit cu urina sau cu materialul din care e confecționat pampersul poate fi cauză de mâncărimi, usturimi și poate duce până la leziuni cutanate. Toaleta frecventă, schimbarea scutecului la timp, aplicarea de creme hidratante sunt metode simple și eficiente de a evita această complicație.
Cauzele infecțioase de prurit se pot clasifica în parazitare, virale, bacteriene și fungice.
Dintre cele parazitare, putem menționa scabia sau râia, un parazit ce trăiește în straturile dermului, tratamentul fiind reprezentat de creme sau unguente pe baza de sulf. Pruritul de la nivelul scalpului sugerează pediculoza (păduchii de cap). Se tratează cu diferite tipuri de șampon, care se pot achiziționa de la farmacie.
Manifestările cutanate din leptospiroză, giardioză, ascaridioză includ prurit și leziuni maculopapulo-eritematoase generalizate. Acestea reprezintă efectele infecției gazdei cu parazitul. Cea mai frecventă infecție parazitară la copil este oxiuraza (viermișorii), cauză de prurit anal intens, apărut nocturn, ce nu lasă copilul să se odihnească. Tratamentul este sistemic și are ca scop eradicarea infecției parazitare.
Eritemul marginat cu prurit apare dupa un interval liber de la mușcătura de căpușă. Acesta poate lua o formă caracteristică în "ochi de bou". Sugerează infecția cu Borrelia Burgdorferi, bacterie transmisă prin căpușă. Este o afecțiune serioasă care necesită tratament de specialitate.
Dintre cauzele virale enumerăm varicela, hepatitele virale, parvoviroză.
Varicela este o boală infecto-contagioasă a copilăriei. Aceasta se manifestă prin apariția la nivelul pielii de puncte mici de culoare roșie, pruriginoase; ulterior la 24-48 de ore se transformă în vezicule, după care apare crusta. Tratamentul este simptomatic și izolare la domiciliu.
Impetigo, datorat infecției cu stafilococ, este o cauză bacteriană de prurit. În functie de gravitate, tratamentul este local cu creme pe bază de antibiotic sau chiar antibiotic sistemic.
Cauzele fungice de prurit sunt reprezentate de dermatomicoze.
Alergii alimentare apar atunci când sistemul imunitar atacă proteinele din mâncare, altfel inofensive la persoanele sănătoase. Acest proces duce la eliberarea de histamină responsabilă pentru semnele clinice de pe piele, leziuni maculo-papulo-eitematoase, pruriginoase, generalizate sau localizate.
Cauze rare de prurit la copii pot fi reprezentate de cauzele renale, respectiv insuficiența renală cronică. Denumit prurit uremic, mâncărimea este o problemă comună la pacienții cu insuficiență renală cronică. Aceasta se caracterizează prin pusee zilnice, care se agravează seara și întrerup somnul. Primul pas în tratament esta dializa eficientă. Colestaza din ciroza hepatică, prin calculi biliari, absența căilor biliare intra sau extrahepatice (atrezia biliara congenitală sau unele sindroame genetice rare, exemplu sindromul Alagille), sunt cauze rare de prurit la copil. Pruritul în colestază este dat de hiperbilirubinemia conjugată (bilirubina din sânge care umblă legată de albumină). Tratamentul lui este inițial simptomatic, ulterior tratament chirurgical.
Din punct de vedere hematologic, pruritul poate apărea după un duș sau o baie fierbinte. Acest lucru s-a observat la pacienții cu policitemia vera, care au niveluri crescute de bazofile și celule mastocitare în circulația sangvină. Controversată este și asocierea între deficitul de fier și pruritul de la nivel perianal si vulvar. Alte cauze hematologice de prurit pot fi sindromul hipereozinofilic, trombocitemia esențială, hemocromatoza.
Cauzele endocrine sunt reprezentate de hipertiroidism, hipotiroidism, diabetul mellitus, hiperparatiroidismul,
hipoparatiroidismul. Mecanismul de apariție al pruritului în bolile endocrine este neclar. În hipertiroidism se bănuiește a fi datorat creșterii fluxului sangvin la nivelul pielii.
S-a observat asocierea dintre prurit și malignități hematologice, leucemii, boala Hodgkin sau malignități de tract biliar.
Pruritul indus medicamentos de unele antibiotice sau antiinflamatoare are drept tratament oprirea administrării medicamentului, tratament sistemic antihistaminic sau corticosteroizi la nevoie.
Ca și cauze neurologice de prurit, se pot menționa neurofibromatoza tip I și scleroza multiplă. Neurofibromatoza tip I este o boala genetică, autozomal dominantă, se caracterizează clinic prin formarea de tumori la nivelul diferitelor organe, inclusiv pe piele. Pruritul are tendința să apară seara, iar mecanismul de apariție nu este încă elucidat.
Pruritul psihogen poate fi provocat de triggeri emoționali, precum stres, anxietate. Clinic pacienții prezintă leziuni cutanate de tip zgârieturi, în zone ușor accesibile (față, mâini, picioare, abdomen).
Citește și: Iritatiile la copii - Ghidul iritatiilor copilului tau
Mulțumim doamnei doctor Cătălina-Raluca Crintea pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
