Am aflat că am autism la 25 de ani. Toți anii în care am încercat sî fiu "NORMALĂ" au acum o explicație

Până nu demult, se credea că diagnosticul de autism sau tulburare din spectrul autist se pune numai în anii copilăriei. De fapt, oamenii pot fi diagnosticați și la maturitate cu autism. Cel mai bine cunoaște acest lucru o femeie pe nume Victoria Ellen, care a fost diagnosticată cu autism la vârsta de 25 de ani, în anul 2017.

Deși întotdeauna s-a simțit diferită de ceilalți, Victoria a înțeles în urma diagnosticului tardiv de ce nu se putea integra în societate, de ce amintirile din copilărie sunt vagi și uneori se estompează, iar anii adolescenței au fost incredibili de provocatori.

Bullyingul de-a lungul vieții unui copil diagnosticat tardiv cu autism

„Eram privită mereu ca fiind ciudata clasei, aveam un stil de comunicare diferit, mă comportam diferit, eram practic altfel față de colegii mei, de prietenii mei. După ce am primit diagnosticul, am putut privi înapoi și m-am putut simți mândră, acceptându-mă în final. În școala primară eram inclusă într-un cerc foarte mic de prieteni, un grup de aproximativ patru fete cu care stăteam în timpul pauzelor, însă în liceu totul s-a schimbat.

Am fost eliminată din majoritatea grupurilor, rămânând cu o singură prietenă care putea să stea sau nu cu mine, fiind foarte sociabilă și integrându-se în diferite grupuri de elevi. Așa că m-am agățat de această prietenă și o vedeam ca fiind vestea mea de salvare în societate. Pentru mine, școala nu a fost o distracție, nu a fost o perioadă ușoară și nici măcar plăcută…

Îmi petreceam diminețile plângând, țipând și implorând să stau acasă, dar din păcate nu mereu mi se permitea acest lucru. Anxietatea era la cote maxime, depresia și disprețul de sine pluteau asupra mea ca un nor negru, atunci când trebuia să merg la școală. Colegii erau răi, profesorii nu mă înțelegeau și munca pe care o depuneam era prea grea. Rămâneam mereu în urmă cu lecțiile, dar nu prea îmi păsa.

Pe lângă toate presiunile societății, corpul meu se dezvolta nu numai psihic, ci și fizic, lucru care a venit cu diverse provocări, deoarece am simțit nevoia să mă ridic la înălțimea așteptărilor prietenilor mei. Nu aveam sâni mari și nu purtam sutien la vârstă, lucru care m-a transformat într-o ratată.

Nu mi-am dorit neapărat să fiu ca ele, dar am simțit această presiune pentru că mă dezvoltam foarte lent. Am fost adesea exclusă din conversații pe care nici măcar nu le înțelegeam și privind în urmă, mi-aș fi dorit să nu mă compar niciodată cu ceilalți”, mărturisește Victoria.

20 de lucruri despre autism pe care oricine trebuie să le știe

Perioada pubertății pentru un copil cu autism nediagnosticat. Cea mai mare provocare: menstruația

Victoria mărturisește că în timpul adolescenței și în perioada pubertății au existat o mulțime de situații în care anxietatea și-a făcut simțită prezența, dar menstruația a fost cu adevărat o problemă. Prima oară i-a venit menstruația în grădina bunicii, în timp ce făcea un picnic cu ursuleții de pluș, moment în care s-a simțit terifiată și a fugit la mama ei.

Din păcate, nu a înțeles ceea ce a explicat femeia, tot ceea ce știa era că sângera și trebuia să privească acel lucru ca o normalitate prin care treceau fetele. Acea perioadă a fost destul de confuză deoarece Victoria a urât produsele sanitare pentru igiena intimă.

În timpul menstruației resimțea mereu mâncărimi, mirosuri ciudate și se simțeai incomod. Iar acum, în calitate de adult, Victoria încă are probleme în perioada menstruală, fiind îngrozită de tampoane, cupele menstruale absorbantele cu care nu se simte deloc confortabil.

Diagnosticul de autism venind chiar și târziu a fost o soluție salvatoare pentru Victoria care a ajutat-o să se înțeleagă pe sine însăși și toate problemele pe care le-a avut în trecut. Aceasta s-a confruntat cu dificultăți în a interacționa cu alți copii, dar și cu sensibilități senzoriale, până la invalidarea sentimentelor.

Abia în adolescență a auzit pentru prima oară de autism și cu cât făcea mai multe cercetări, cu atât își dădea seama că ea suferă de această afecțiune și totul avea dintr-o dată sens.

Limbaj si comunicare in autism

Cum a fost diagnosticată Victoria cu autism la 25 de ani?

Pentru prima dată, Victoria a încercat să vorbească medicul ei de familie, care a îndrumat-o către un specialist pentru că nu putea înțelege cum cineva la această vârstă poate fi diagnosticat cu autism. Tot acest timp, Victoria era studentă la facultate și un potențial diagnostic pus de medicul specialist a fost dislexia. Acesta a fost motivul cel mai important pentru care fata s-a adresat medicul de familie din nou.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Actually Aspling (2) (@actually_aspling)

După o evaluare concretă, s-a ajuns la concluzia că toate activitățile pe care ea trebuia să le întreprindă întocmai unui om adult, le făcea întocmai unui copil. Pentru multe tinere, traseul parcurs prin adolescență cu un diagnostic de autism și până la maturitate este foarte anevoios.

Unele trăsături comune ale celor diagnosticate cu autism sunt sensibilitatea la emoții intense, anxietatea, visatul cu ochii deschiși, crearea propriei lumi în care se dezvoltă tendință de camuflare a comportamentului introvertit.

„M-am luptat în adolescență cu anxietatea și cu depresia pentru că știam că sunt diferită, știam că am nevoie de sprijin, dar fără nici un diagnostic oficial am rămas singură. Imediat ce am primit diagnosticul, totul s-a schimbat…

Viața la facultate s-a schimbat, am primit sprijin, am putut să prosper, să termin două facultăți și să obțin diploma de doctorat. Am putut să mă înțeleg pe mine însămi, să-mi fac prieteni și să fiu cine trebuia să fiu, să mă transform din fetița mică, plină de frici, într-un adult mult mai încrezător în forțele proprii.

Așadar, dacă ești adult sau femeie și crezi că ai putea fi autistă, de încurajez să insiști pentru a obține un diagnostic concret. Nu spune că nu merită, fă cercetări, caută trăsăturile comune ale persoanelor diagnosticate cu autism, obține dovezi, fii pregătită pentru că îți vei schimba radical viața. La momentul actual, am o diplomă de master, un doctorat, un soț, o viață frumoasă.

Deși încă mă lupt cu autismul, experiențele mele negative mi-au modelat întreaga existență. Acum sunt fericită, știu cine sunt, îmi îmbrățișez viața, am învățat să mă adaptez la diferite situații”, destăinuie Victoria.

Deși un diagnostic obținut cât mai devreme ar fi o soluție cât mai eficientă, și un diagnostic tardiv poate ajuta persoanele cu autism să depășească teama, anxietatea, fricile sociale și să își îmbrățișeze adevăratul eu lăuntric.