Ce trebuie sa stii despre anorexie

Avand denumirea medicala de anorexia nervosa, constituie o tulburare alimentara care determina persoanele afectate sa scada in greutate mai mult decat este considerat sanatos, raportat la varsta si inaltimea lor, actiune realizata in mod obsesiv fie prin infometare, fie prin exercitii fizice excesive (dar si prin varsaturi/scaune provocate medicamentos fara a se confunda cu bulimia). Specialistii o iau in considerare cand este vorba de o greutate cu cel putin 15% mai mica decat cea considerata normala/ideala, urmarind in principiu 3 caracteristici cheie: refuzul de a mentine o greutate sanatoasa, teama de ingrasare (chiar si cand sunt subponderale), o imagine asupra propriului corp distorsionata. Este mai des intalnita la femei/fete (in procent de 90-95%) decat la barbati/baieti si in special in perioada timpurie-mijlocie a adolescentei (cu preponderanta femei albe, cu rezultate scolare ridicate, orientate asupra familiei), risc mare prezentand actorii, modelele, dansatorii si atletii (lupte, box, gimnastica) unde mentinerea greutatii constituie un aspect important. Statisticile o desemneaza drept cea mai des diagnosticata afectiune din punct de vedere psihiatric la femei si indica faptul ca un procent din bolnavi intre 5-20% decedeaza in urma sa (in functie de durata afectiunii).

Este cunoscuta si o clasificare a acestei afectiuni, in functie de modul in care este controlata greutatea, astfel exista tipul restrictiv care presupune limitarea aportului caloric prin ingerarea de alimente in cantitate minima sau doar apa si tipul mancat rapid/eliminator care presupune ingerarea de alimente in cantitate normala sau chiar mare iar ulterior vomitarea lor sau efectuarea de exercitii fizice in exces (acest tip e considerat cel mai periculos). Retineti ca persoanele anorexice prezinta senzatie normala de foame, insa incearca sa o reprime.

Cauze si factori de risc

Cauzele exacte ale anorexiei nu sunt cunoscute, insa pot fi implicati multi factori (biologici, psihologici si de mediu), inclusiv atitudini sociale, dupa cum veti afla. Astfel, cu privire la factorii biologici implicati, studiile sugereaza si actiunea unei componente genetice (ereditare), incercandu-se in prezent identificarea genei exacte; se pare ca este o gena localizata la nivelul cromozomului 1p. Alte cercetarii iau in considerare o disfunctie in zona creierului denumita hipotalamus (aici se regleaza anumite procese metabolice) sau dezechilibre ale neurotransmitatorilor din creier (substante implicate in procesele de semnalizare si reglare), dar si nivelul redus de serotonina (substanta implicata in depresie) si norepinefrina (in schimb este crescut nivelul de cortizol - hormon legat de stres). De asemenea, printre cauze potentiale se numara si probleme cu alimentatia in perioada de sugar, istoric de subalimentatie si simptome de depresie materna, dar si abuzul in perioada copilariei.

Factorii de risc includ: sexul (femeile sunt mai predispuse), varsta frageda (din cauza criticilor sau comentariilor negative cu care se confrunta adolescentii), ereditatea, dar si istoricul familial (o ruda de gradul intai anorexica), schimbari in greutate, tranzitii (o scoala/serviciu/casa noua, despartire, deces, imbolnavire), activitati sportive si artistice (balerine, alergatori, luptatori, patinatori si gimnasti) care conduc la ideea ca slabirea contribuie la mobilitate sporita, o atentie sporita asupra greutatii/siluetei, o tulburare/problema alimentara in perioada copilariei, o imagine de sine negativa, anumite idei sociale/culturale legate de sanatate si frumusete, o personalitate de tip perfectionist sau extrem de preocupata de respectarea regulilor (in special femeile cu trasaturi de tip obsesiv-compulsiv). Pentru multe persoane, ciclul distructiv incepe cu presiunea de a fi slabe si atragatoare, iar o incredere de sine scazuta alimenteaza afectiunea. In ceea ce priveste atitudinile sociale, cultura vestica sustine slabirea, mass-media fiind plina de imagini cu modele/actori slabi, prin urmare succesul si valoarea sunt asociate gresit cu o greutate corporala redusa.

Simptome

O persoana anorexica manifesta de obicei (dupa cum ati aflat anterior): o frica intensa de a se ingrasa, refuzul de a mentine greutatea in parametri considerati normali (si de a manca), o imagine corporala distorsionata si mai ales negarea pericolului prezentat de scaderea in greutate (si a senzatiei de foame). In mod evident, aceasta persoana va limita sever cantitatea de hrana ingerata si poate prezenta in plus si: taierea alimentelor in bucati mici pe care le muta in farfurie in loc sa le manance, exercitii fizice realizate compulsiv (chiar si cand vremea este nefavorabila sau programul este aglomerat), apelarea la toaleta imediat dupa masa, refuzul de a manca langa alte persoane, utilizarea medicamentelor ce induc urinarea (pastile cu apa sau diuretice), eliminarea materiilor fecale (clisme si laxatice) sau care scad apetitul (pastile de slabit).

Din punctul de vedere al simptomelor vizibile la nivelul corpului, pot fi identificate: aspect slab (scadere dramatica in greutate), piele patata sau galbena, uscata si acoperita cu un strat fin de par, decolorare albastruie a degetelor, par subtire, casant, gandire confuza sau inceata si memorie/judecata reduse, oboseala, insomnie, ameteala/lesin, depresie, gura uscata, lipsa menstuatiei (amenoree), constipatie, deshidratare, inflamatia bratelor/picioarelor, sensibilitate extrema la frig (prin purtarea mai multor straturi de haine pentru a se incalzi), pierderea duritatii osoase, dar si a masei musculare/grasimii corporale. In urma examenului medical, mai pot fi prezente si: hemoleucograma anormala, aritmie, hipotensiune, osteoporoza. Alte caracteristici emotionale/comportamentale observate: negarea senzatiei de foame, minciuna cu privire la cantitatea de alimente ingerata, lipsa emotiilor, izolare sociala, irascibilitate, preocupare asupra mancarii (excesiva), libido scazut. Boala este dificil de identificat la copii deoarece inaltimea pare proportionala cu greutatea si este evidenta numai daca intervine o stagnare in crestere/dezvoltare, medicul pediatru trebuind sa monitorizeze evolutia sa cu ajutorul unui grafic individualizat. Retineti in plus faptul ca cei mici nu vor discuta despre greutate, ci mai degraba vor acuza greata sau senzatie de plenitudine.

Diagnostic

Testele efectuate trebuie sa identifice cauza pierderii in greutate sau evaluarii prejudiciului cauzat asupra corpului de aceasta, iar unele necesita repetarea pentru a monitoriza progresul. Aceste teste presupun in general:
-o examinare fizica in care se masoara inaltimea si greutatea, se verifica semnele vitale (ritm cardiac, tensiune si temperatura), se urmaresc unghiile si pielea (daca sunt uscate) si se asculta inima si plamanii, se palpeaza abdomenul
- teste de laborator care presupun hemoleucograma completa si alte teste specializate pentru a verifica electrolitii si proteinele, precum si functionarea ficatului, rinichilor si tiroidei (poate fi necesara si analiza urinei)
- evaluarea psihologica din partea unui specialist care va adresa intrebari legate de ganduri, sentimente si obiceiuri alimentare (chestionare pshihologica de autoevaluare)
- alte teste: radiografii pentru a verifica fracturi, pneumonie sau probleme cardiace, electrocardiograma pentru aritmii, testare a densitatii osoase pentru sanatatea oaselor si altele ce verifica cat de multa energie consuma organismul

Tratament

Tratamentul este destul de complex si implica:
- pshihoterapie - un tip de consiliere individuala care se concentreaza pe modificarea gandirii (terapie cognitiva) si a comportamentului (terapie comportamentala) si include tehnici pentru a deprinde atitudini sanatoase fata de alimente si greutate, dar si abordari pentru a gestiona situatiile dificile
- medicatie - anumite antidepresive sau antipsihotice cum sunt inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei pot fi folositi pentru a controla nivelul de anxietate si depresie asociate, dar si pentru a usura somnul si a stimula apetitul
- consiliere nutritionala - pentru a invata o abordarea sanatoasa a mancarii si a greutatii, a ajuta restabilirea tiparelor alimentare normale si a invata importata nutritiei si a unei alimentatii echilibrate (are efect in special la pacientii tineri)
- terapie de grup/familiala - este extrem de importanta deoarece membrii familiei trebuie sa inteleaga tulburarea alimentara si sa recunoasca semnele si simptomele (familia este privita drept solutie mai ales la pacientii tineri); in cadrul terapiei de grup se poate gasi sprijin si discutii deschise legate de sentimente si preocupari cu persoana ce se confrunta cu probleme similare
- spitalizare: poate fi necesara in cazul in care scaderea in greutate este dramatica (sub 70% din greutatea normala) si necesita tratament medical de urgenta (cand apare malnutritia si alte complicatii de sanatate-probleme cardiace, confuzie, nivele reduse de potasiu, depresie grava sau risc de sinucidere si cand continua scaderea in greutate in pofida tratamentului). In unele situatii pacientul trebuie hranit printr-o sonda sau o perfuzie.

Retineti ca cea mai mai provocare in tratarea bolii este reprezentata de convingerea persoanei afectate sa recunoasca faptul ca sufera de o boala, deoarece majoritatea apeleaza la tratament doar in situatii extreme, iar scopul tratamentului in ansamblu este de a restabili greutatea si obiceiurile alimentare normale (o medie de 0,5 kg-1 kg pe saptamana este un obiectiv sigur urmarit) prin activitati sociale sporite, reducerea nivelului de activitate fizica si chiar orar al meselor. Se pot incerca mai multe terapii pana la identificarea uneia de succes.

Prognostic si complicatii

Anorexia reprezinta o afectiune cu potential fatal, mai ales ca in multe cazuri recidiveaza si multe persoane refuza tratamentul/neaga boala; se agraveaza cu cat este mai mult timp netratata. Trebuie sa stiti ca tratamentul presupune o durata lunga de timp, implicare puternica si mai ales sprijin din partea familiei/apropiatilor. Se pare ca femeile care o dezvolta la varsta fragede prezinta cele mai mare sanse de recuperare completa, insa majoritatea vor continua sa prefere o greutate corporala mai scazuta si vor ramane preocupate de alimente si calorii, iar gestionarea greutatii poate fi extrem de dificila.

Iata si complicatiile ce pot aparea: slabirea oaselor/reducerea densitatii osoase (conduce la osteoporoza, risc crescut de fracrturi), caderea parului si uscaciunea pielii, cresterea de lanugo (inclusiv pe fata - corpul incearca sa se mentina cald), pierderea masei musculare si slabiciune/lesin, scaderea numarului de globule albe (risc crescut de infectie), nivele reduse de potasiu (conduc la artimii), anemie, probleme cardiace (prolaps al valvei mitrale, insuficienta cardiaca), deshidratare severa (poate conduce la insuficienta renala), lipsa de proteine, vitamine si alte nutrimente importante (malnutritie-in cazul severe, fiecare organ din corp poate fi afectat, uneori ireversibil), convulsii din cauza pierderii de fluide sau sodiu (prin diaree sau varsaturi), probleme ale glandei tiroide, carii dentare, absenta menstruatiilor, la barbati testosteron scazut, probleme gastrointestinale (constipatie, balonare sau greata). Pe plan emotional pot aparea: depresie, tulburari de anxietate/personalitate/obsesiv-compulsive, abuz de droguri. Decesele pot aparea subit, chiar si cand subponderabilitatea nu e grava din cauza aritmiilor si dezechilibrelor de electroliti. Se estimeaza ca aproximativ 20% din persoanele anorexice raman cu afectiuni cronice in urma bolii, de aceea este important sa se urmareasca simptomele specificata si sa se deprinda obiceiuri alimentare sanatoase, precum si atitudini realiste legate de alimente si imaginea asupra propriului corp.

Doamna doctor Anamaria Iulian, specialist in nutritie comportamentala si tratamentul obezitatii infantile, nutritionistul copiilor, ne ofera urmatoarele informatii:

"Cauzele anorexiei nervoase nu sunt cunoscute, majoritatea studiilor clinice efectuare relevand o cauza psihica primara, desi se descriu uneori mai multe anomalii endocrine preexistente. Cei mai multi specialisti considera anorexia nervoasa ca un rezultat al interactiunii mai multor factori: psihologici, de mediu-scolar, familial, social-biologici sau genetici.

Caracteristicile esentiale ale anorexiei sunt: tulburari ale imaginii corporale insotite de frica exagerata de a nu se ingrasa, o scadere in greutate cu pana la 15% din greutatea ideala si absenta a trei cicluri menstruale consecutive. Anorexia poate debuta la pubertate cand pe langa schimbarile hormonale care au loc, adolescentii in devenire pot experimenta stari profunde de stres cotidian, anxietate, stima de sine scazuta si coping inadecvat fata de situatiile tensionate din viata lor. Anorexia poate aparea frecvent in urma dietelor drastice, cand lucrurile scapa adesea de sub control. In mod caracteristic, adolescentii provin din familii ai caror membri sunt pragmatici, orientati spre succes, autoritari, preocupati de silueta, diete sau fitnes, in care multe dintre discutiile din familie sunt axate pe imagine si pe tematica dietetica.

Ca si simptomatologie, pacientele in majoritatea lor fete - desi exista din ce in ce mai multe cazuri de baieti cu anorexie nervoasa - pot prezenta o emaciere severa (scadere ponderala drastica), intoleranta la frig, amenoree, tegumente cu pierderea depozitelor adipoase, tegumente uscate cu descuamatii, lanugo abundent.

Tratamentul consta in restabilirea greutatii normale, in unele cazuri impunandu-se spitalizarea.Terapia suportiva medicala, alaturi de o forma de psihoterapie, terapia familiala si unele medicamente se dovedesc eficiente in circa doua treimi din cazuri, cu restabilirea greutatii si a menstrelor."

Multumim doamnei doctor Anamaria Iulian pentru informatiile oferite.

Citeste si:

Copilul meu nu vrea sa manance! 

Apetitul scazut la copii poate fi simptom de boala 

Inapetenta la copilul mic (P) 

Malnutritia la copii 

Surse:
www.mayoclinic.org; www.nlm.nih.gov; www.anad.org; www.webmd.com; www.helpguide.org; www.onhealth.com