Brianna Frase din Texas, SUA nu s-a ferit să dezvăluie drumul plin de obstacole pe care l-a străbătut cu succes pentru a-și îndeplini visul de a deveni mamă. A trecut prin endometrioză, prin infertilitate, prin sarcină cu risc ridicat, printr-o infecție cu coronavirus în sarcină, a avut o tumoare placentară, dar și o naștere prematură.
Și-a dorit dintotdeauna să devină mamă, dar nu reușea să rămână însărcinată
Brianna Frase și soțul ei s-au adresat unui medic după numeroase încercări de a deveni părinți. Primul diagnostic pe care l-a primit a fost cel de endometrioză, așa cum a precizat și în confesiunea ei:
„...Treceau luni după luni, iar după numeroase teste de sarcină negative ne-am dat seama că era ceva în neregulă. Ce se întâmpla? Oare de unde trebuia să începem? În anul 2017, ne-am adresat medicilor. Inițial, totul părea în regulă. Rezultatele testelor pentru ovulație erau pozitive, trompele uterine erau curate, totul arăta bine la ecografii...
După suspiciunea că aș avea endometrioză, am mers mai departe, ne-am gândit la operație în speranța că vom primi un diagnostic și că ni se vor da răspunsuri. Bănuiala noastră s-a confirmat- aveam endometrioză. După operație, ni s-a spus că șansele să rămân însărcinată creșteau întrucât endometrioza fusese eliminată. Dar lunile treceau și eu tot nu reușeam să rămân însărcinată.”
View this post on Instagram
Briannei îi era foarte greu să vadă că nu își putea îndeplini visul de a fi mamă, dar a hotărât că era cazul să-și facă povestea cunoscută pentru a-i ajuta pe cei ce se confruntau cu probleme similare:
„Am vrut să contribui la eliminarea unui stigmat și să vorbesc deschis despre conștientizarea infertilității. Am vorbit despre problemele noastre, despre diagnostic, despre programări, despre teste. În schimb, am primit susținere și rugăciuni care ne-au ajutat foarte mult în următorii ani.”
Consultând un endocrinolog specializat în sănătatea reproductivă, a aflat că avea 1% șanse să rămână însărcinată pe cale naturală:
„Ni s-a spus că, întrucât trecuse mult timp de când încercasem și nu avusesem decât teste de sarcină cu rezultate negative, aveam 1% șanse de a concepe natural. Nu suna deloc bine și am avut senzația că toate speranțele noastre se risipiseră. Dar după ce am continuat să ne rugăm, am ajuns la concluzia că nu era cazul să mergem înainte cu diverse proceduri- precum medicamente, inseminare intrauterină sau fertilizare in vitro. Era ceva care nu mergea.”
Tânăra căreia i s-a spus că avea 1% șanse de a rămâne însărcinată pe cale naturală s-a adresat unui nou medic ginecolog. A fost testată pentru a se vedea cum stătea cu nivelul de progesteron. Rezultatul a fost surprinzător, în ciuda faptului că testele de ovulație realizate anterior erau pozitive. Dat fiind faptul că aceste teste nu ieșeau bine în mod repetat, cuplul a luat decizia de a urma și un tratament cu medicamente (cu Letrozol).
Deși tratamentul a dat rezultate și starea Briannei se îmbunătățise în ceea ce privește ovulația, sarcina întârzia să apară. Dându-și seama că nu mai erau speranțe prea mari, au fost acceptate noi variante pentru a încerca să rămână însărcinată:
„Chiar dacă medicamentul își făcuse efectul și mă ajutase să am ovulație, tot nu am rămas însărcinată. Am căutat noi soluții și ne rugam pentru fiecare pas pe care aveam să îl facem. Am discutat în detaliu toate detaliile și am căzut de acord asupra adăugării inseminării intrauterine alături de urmarea unui tratament. Speram atât de mult că totul va funcționa.”
Sursă poză: instagram.com/redeemedby.grace/
Inseminarea intrauterină nu a dat rezultatele așteptate
După a doua încercare de inseminare intrauterină, a fost posibil primul test de sarcină cu rezultat pozitiv:
„A funcționat și, pentru prima dată după trei ani, am avut un test de sarcină pozitiv! Eram atât de șocați și de fericiți și am început să le dăm de veste familiei și prietenilor apropiați. Pe măsură ce zilele treceam, am mai făcut teste de sarcină întrucât nu ne venea să credem că în sfârșit eram însărcinată.”
Într-o zi, Brianna a văzut că pe testul de sarcină apărea doar o liniuță și a aflat că visul de a se bucura de o sarcină nu i se îndeplinise:
„...M-am rugat și am plâns în următoarele zile mai mult decât o făcusem până atunci. Știam că Dumnezeu este bun, dar sincer, simțeam că toată călătoria noastră nu aducea nimic. Dacă El ar fi putut să-i schimbe direcția, de ce nu a făcut-o? Eram pierdută, aveam inima frântă și nu știam care erau pașii pe care trebuia să-i mai urmăm.”
A urmat o nouă intervenție chirurgicală pentru endometrioză
Inițial medicul ginecolog îi spusese Briannei că nu mai avea rost să se efectueze o nouă intervenție chirurgicală, dar până la urmă a fost de acord să încerce din nou. S-au descoperit, pe lângă endometrioză și polipi.
Văzând că nu puteau deveni părinți, Brianna și soțul ei au stabilit să aibă o perioadă în care să se bucure de o vacanță, să fie mai relaxați.
După o discuție despre adopție, tânăra ce nu reușea să aibă sarcina mult dorită a hotărât să lase lucrurile în voia Lui Dumnezeu:
„Pentru prima dată, am decis să-L las pe Dumnezeu să hotărască. Fie că El dorea ca noi să adoptăm, fie că dorea să continuăm cu procedurile sau poate pur și simplu nu era în planurile Sale ca noi să fim părinți; am avut încredere în El și m-am supus voinței Sale.”
Într-o zi, când și-a făcut un nou test de sarcină, a sesizat un rezultat pozitiv și nu i-a venit să creadă:
„...Era într-adevăr real? Dacă urma să pierd și această sarcină? Stăteam în baie și pur și simplu mă uitam la test. L-am trezit pe soțul meu și ne-am dus la „Walmart” pentru a cumpăra și alte teste de sarcină. Un alt rezultat pozitiv! Am continuat să fac teste și doctorul meu m-a monitorizat îndeaproape în acea perioadă. Wow, în sfârșit, după patru ani, era vorba de o sarcină! Fără medicamente, fără controale!”
Sursă poză: instagram.com/redeemedby.grace/
În timpul sarcinii s-a confruntat cu o infecție cu noul coronavirus
Aparent, șirul veștilor proaste nu s-au oprit, astfel că la începutul sarcinii s-a confruntat cu o infecție cu noul coronavirus.
„La începutul sarcinii, am avut COVID, iar medicul m-a monitorizat îndeaproape întrucât nu existau suficiente informații pentru a se cunoaște cu precizie efectele acestui virus asupra sarcinii. Așa că la 22 săptămâni de sarcină am ajuns să fiu monitorizată săptămânal.
La ecografia efectuată la 20 de săptămâni, totul arăta perfect. Fetița se dezvolta așa cum trebuia și totul era în regulă.”
I s-a descoperit o tumoare la nivelul placentei
Medicul care a constatat prezența unei tumori la nivelul placentei i-a explicat Briannei ce ar fi putut să se întâmple:
„Astfel de tumori sunt foarte rare, dar din fericire medicul meu avea ceva experiență în privința lor. Primele săptămâni trecuseră, iar totul părea să fie în regulă. În jurul săptămânii 26 a sarcinii, lichidul meu amniotic începuse să se ridice, dar eram încă în „zona sigură”. La 27 de săptămâni, am făcut un nou control. Cantitatea de lichid amniotic creștea în continuare, iar tumoarea se mărise.”
A fost la un control la un spital din Dallas, unde s-a verificat evoluția sarcinii și i s-a spus că, dacă nu se va interveni rapid, exista posibilitatea ca fetița să nu supraviețuiască. S-a stabilit că urma să treacă printr-o intervenție chirurgicală:
„...Aveam nevoie ca ea să fie bine, trebuia să fie bine! Medicul a început să ne vorbească despre operație, realizase până atunci 10 astfel de operații...Ne-am dorit ca operația să aibă loc în acea săptămână, dat fiind faptul că știam că era vorba despre ceva foarte serios.
Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce am simțit atunci. Operația a avut loc la 28 de săptămâni. Au stopat fluxul sanguin către tumoare și au extras 3 l de lichid amniotic. Am ajuns acasă, sperând că voi putea să duc sarcina la termen. Am avut grijă în următoarele săptămâni, dar am început să am contracții și am început să pierd lichid amniotic.”
A născut prematur o fetiță
Brianna a stat două săptămâni în spital și a fost monitorizată cu atenție. Pe când ajunsese în săptămâna 31, medicii au sesizat în urma investigațiilor că bebelușul suferea de anemie, așa că era necesar să se nască mai devreme pentru a nu fi în pericol.
Micuța s-a născut pe 29 aprilie 2021, prin cezariană și a primit numele Tatum Rayne. Cea care a născut având o tumoare în placentă a descris bucuria enormă pe care a simțit-o după nașterea fiicei sale:
„I-am pus numele Tatum Rayne- „Tatum” însemnând „cea care aduce bucurie” și „Rayne” însemnând binecuvântări nenumărate; am crezut că suntem atât de potriviți pentru micul nostru miracol. Știam că am parcurs un drum foarte lung.”
În noaptea de după naștere medicii au constatat că Tatum Rayne suferea din cauza hidropsului fetal (acumulare de lichid liber, extracelular, în cavități, în viața intrauterină) și a avut nevoie de îngrijiri speciale într-un incubator, la terapie intensivă:
„...Tatum a stat aproape șase săptămâni în incubator. Șase săptămâni lungi, dificile, pline de emoții, care în final s-au transformat însă în șase săptămâni pline de bucurie, de speranță, de celebrare.”
Ulterior, fericiții părinți au ajuns acasă cu fetița lor
După ce Tatum Rayne a ajuns cu bine acasă, proaspeții părinții și-au exprimat bucuria și recunoștința. „Ultimii ani au fost foarte dificili. Am fost loviți de mai multe ori decât am fi putut număra, inimile noastre au fost de multe ori frânte și nu ne-a fost ușor să regăsim speranța. Dar am reușit. De fiecare dată când o privim pe Tatum, ne amintim de bunătatea Lui Dumnezeu...
Infertilitatea m-a dărâmat și m-a reconstruit în atât de multe feluri. Inițial nu am înțeles încercările prin care am trecut, dar acum ne aflăm de altă parte și sunt recunoscătoare pentru călătoria care ne-a adus spre cea mai mare binecuvântare și spre cel mai dulce miracol, Tatum Rayne.”
Sursă poză: instagram.com/redeemedby.grace/
Fericita mamă a explicat că vrea să continue să-i susțină pe cei ce se confruntă cu infertilitatea. Intenția Briannei este ca povestea ei să-i inspire și pe alții și să fie un model.
„Speranța mea este ca povestea noastră să-i inspire pe toți cei aflați într-o situație similară sau să îi educe pe aceia care nu s-au confruntat cu așa ceva. Am văzut cum rugăciunile s-au îndeplinit prin proceduri de fertilizare in vitro, prin adopții, prin medicamente, dar mai am prieteni care continuă să se confrunte cu infertilitatea...Dacă te afli într-o asemenea călătorie, mă rog pentru tine. Nu îți pierde speranța, încearcă să pledezi în favoarea ta, fii sincer/ă cu cei de lângă tine, iartă-te, ai grijă de inima ta și încearcă să faci tot ceea ce crezi că este mai bine pe parcursul acestei călătorii.
Iar dacă o persoană cunoscută este într-o asemenea călătorie, încearcă să îi arăți dragostea ta, să o asculți, vezi de ce ar avea nevoie pentru a se proteja și încearcă să te educi pentru a-i înțelege mai bine călătoria...”
Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului disponibil pe site-ul cafemom.com; eseul a fost scris de Brianna Frase
Surse: cafemom.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: instagram.com, istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
