13 situații în care nașterea prin cezariană este obligatorie

Situații în care nașterea prin cezariană este obligatorie

Nașterea cezariană este acea naștere care survine printr-o incizie în peretele abdominal și în uter și nu prin vagin. Din cauza ratei în continuă creștere a acestui tip de naștere, se impune explicarea în detaliu a motivelor de natură medicală care o indică. Unele dintre ele apar în situații critice, unele sunt folosite pentru a preveni situațiile critice, iar altele sunt elective.

Aceste situații pot fi împărțite în două categorii: prima include complicații legate de sarcină - ai suferit o cezariană în sarcina anterioară și alte intervenții asupra uterului, există probleme cu placenta (problemele placentare pot cauza sângerare periculoasă în timpul nașterii vaginale), o infecție (HIV sau herpes genital), sarcină multiplă (gemeni, tripleți etc.), o afecțiune cronică care necesită tratament (diabet, hipertensiune), iar a doua include complicații în timpul travaliului și al sarcinii - bebelușul este prea mare să treacă efectiv prin vagin, bebelușul se află în prezentație pelviană (fundul sau picioarele sunt primele) sau transversă (umerii sunt poziționați primii), travaliul decurge prea lent sau se oprește, cordonul ombilical al bebelușului cade în vagin unde poate fi presat sau turtit în timpul nașterii vaginale (prolaps de cordon ombilical), dacă bebelușul întâmpină probleme în travaliu (ritm cardiac redus - stres fetal), dacă bebelușul are un anumit tip de defect la naștere.

1. Placenta previa - apare când placenta se poziționează jos în uter și acoperă parțial sau complet cervixul. Una din 200 de gravide se va confrunta cu această problemă în trimestrul al treilea. Tratamentul implică odihnă la pat și monitorizare frecventă. De cele mai multe ori nașterea prin cezariană se impune (cu excepția situației în care placenta previa marginală a fost diagnosticată când este posibilă și o naștere vaginală).

2. Placenta abruptio - separarea placentei de mucoasa uterină care apare în al treilea trimestru de sarcină într-un procent de 1% din gravide. Viitoarea mamă experimentează sângerare de la locul separării placentare și durere în uter. Această separare poate influența aportul de oxigen către bebeluș și uneori presupune cezariană de urgență.

3. Ruptură uterină - într-un procent de aproximativ 1 din fiecare 1 500 nașteri, uterul se rupe în timpul sarcinii sau al travaliului. Acest lucru poate conduce la hemoragie a mamei și poate influența rezerva de oxigen a bebelușului. Constituie un motiv pentru cezariană imediată.
4. Prezentație pelviană - când un bebeluș se află în această poziție, nașterea prin cezariană constituie adeseori singura opțiune (poate fi luată în considerare și nașterea vaginală în anumite circumstanțe). Dacă bebelușul este în pericol sau are prolaps de cordon ombilical (mai des întâlnit în cazul bebelușilor aflați în prezentație pelviană), cezariana este obligatorie, la fel ca și în cazul prematurității.
5. Prolaps de cordon ombilical - această situație nu apare des, dar când se întâmplă acest lucru, cezariana de urgență constituie soluția viabilă. Prolapsul de cordon ombilical apare când cordonul alunecă prin cervix și protrude din vagin înainte ca bebelușul să vină pe lume. Când uterul se contractă cauzează presiune pe cordonul ombilical, ceea ce diminuează fluxul sanguin către bebeluș.
6. Suferința fetală - cea mai comună cauză de stres fetal este o lipsă a unei cantități adecvate de oxigen furnizată bebelușului. Dacă monitorizarea fetală identifică o problemă legată de cantitatea de oxigen primită de bebeluș, se impune o cezariană de urgență.
7. Un travaliu care nu evoluează - acest lucru se poate întâmpla când cervixul nu este complet dilatat (nu se deschide suficient pentru a permite trecerea fătului în vagin), travaliul a încetinit sau s-a oprit sau bebelușul nu se află în poziționarea fetală optimă. Această problemă poate fi corect diagnosticată odată ce femeia se află în a doua etapă a travaliului (peste 5 centimetri dilatație) deoarece prima etapă (0-4 centimetri) este aproape întotdeauna lentă.

8. Cezariană repetată - un procent de 90% dintre femeile care au născut prin cezariană sunt candidate pentru o naștere cezariană după cezariană; pentru nașterea vaginală cel mai mare risc în acest caz fiind ruptura uterină (apare în cazul a 0.2-1.5%). Există însă anumite criterii care sugerează faptul că cezariana este obligatorie, pe care numai medicul este în măsură să le distingă.
9. Disproporție cefalo-pelvică - un diagnostic corect al acestei probleme apare atunci când capul bebelușului este prea mare sau pelvisul mamei este prea mic pentru a permite trecerea bebelușului (uneori este corelată de dezvoltarea diabetului gestațional sau a diabetului de dinainte de sarcină).
10. Herpes genital activ - dacă mama se confruntă cu focar activ de herpes genital (diagnosticat de o cultură pozitivă sau de leziuni actuale), se poate impune cezariana pentru a preveni expunerea bebelușului la virus în timpul trecerii prin canalul vaginal.
11. Preeclampsie - preeclampsia este o afecțiune ce prespune tensiune arterială crescută în timpul sarcinii. Aceasta poate împiedica placenta să beneficieze de cantitatea corespunzătoare de sânge necesar și să scadă fluxul de oxigen către bebeluș. Când preeclampsia este gravă, se impune nașterea prin cezariană.
12. Defecte la naștere - dacă un bebeluș a fost diagnosticat cu un defect la naștere, cezariana poate fi efectuată pentru a ajuta la reducerea riscului de complicații în timpul nașterii
13. Nașteri multiple - gemenii se pot naște pe cale vaginală în funcție de poziția lor, de greutatea estimată și de vârsta gestațională. Există mai multe motive pentru care cezariana poate fi obligatorie dacă o femeie este gravidă cu gemeni, inclusiv un debut timpuriu al travaliului sau feții nu se alfă în poziția corectă în uter. Șansele de naștere cezariană cresc odată cu numărul de feți.

La fel ca și în cazul nașterii vaginale, cu excepția unei necesități medicale, nașterea nu trebuie să aibă loc mai devreme de 39 de săptămâni de sarcină. Bebelușul trece printr-o dezvoltare importantă în ceea ce privește organele cheie între 37-39 săptămâni de sarcină.

Citește și: Cezariana la cerere: moft sau necesitate ? 

Surse:
www.nichd.nih.gov; http://americanpregnancy.org; www.marchofdimes.org