Totul despre endometrioza

Organismul femeii este un dispozitiv complicat, foarte puternic, dar în același timp extrem de fragil. În cazul în care observi că trupul tău îți dă semnale de alarmă, nu ezita și nu amâna un consult medical. Orice simptom neobișnuit, deranjant sau inedit poate fi primul semn al unei boli. Dacă în familia ta au fost rude de sex feminin diagnosticate cu endometrioză, atunci trebuie să fii și mai atentă. Qbebe îți dezvăluie definiția și simptomele acestei boli, metodele de diagnosticare și tratament, dar și câțiva factori de risc.

Boala femeilor neiubite: ce este endometrioza?

Țesutul care căptușește uterul se numește endometru. În timpul fiecărui ciclu menstrual, endometrul crește în volum pregătindu-se pentru o posibilă sarcină. În cazul în care femeia nu rămâne însărcinată, endometrul se elimină în perioada menstruală. Endometrioza se definește ca fiind țesutul endometrial crescut în afara uterului, dezvoltându-se în mai mute locuri în organism, nu doar în aparatul genital. Endometrioza formată prin creșterea endometrului este denumită "implant". Acesta crește în volum, sângerează și se elimină în timpul fiecărui ciclu menstrual ca un endometru "fals" existent. Poate cauza durere și poate să determine ca o femeie să rămână foarte greu însărcinată. În unele cazuri, în jurul acestor implante se formează țesut cicatricial. Țesutul cicatricial poate de asemenea să cauzeze durere și probleme în a rămâne însărcinată și poate interveni în funcția normală a organului.

De obicei, endometrioza este diagnosticată la femeile care caută tratament pentru infertilitate. Multe paciente care suferă de această afecțiune nu mai reușesc să fac copii, devin triste din această cauză și de aceea boala a primit denumirea populară de „boala femeilor neiubite”.

Tipuri de endometrioză

De obicei, această apariție anormală a endometrului poate fi întâlnită la nivelul ovarelor, a trompelor uterine, în afara suprafeței uterului, la nivelul intestinelor sau a altor organe situate în cavitatea abdominală. În general, endometrioza se împarte în:

• Endometrioză peritoneală superficială- țesutul endometrial ectopic se implantează pe peritoneu și este forma cea mai puțin severă de endometrioză.
• Endometrioză chistică ovariană - se formează chisturi care au un conținut ciocolatiu, vâscos. Ele pot fi unice sau multiple, dispuse la nivelul unui singur ovar sau al amândurora. Dimensiunile lor pot să ajungă și la 10-15 cm.
• Endometrioză profundă, care poate determina afecțiuni urinare, digestive (în special rectosigmoidiene) și nervoase (rădăcinile plexului sacrat, nervul sciatic, obturator, femural).
• Endometrioză în peretele abdominal - aceasta apare cel mai frecvent la o oarecare distanță în timp după o cezariană, în zona cicatricei postoperatorii.

Endometrioza: simptome

Unele femei cu endometrioză nu au simptome, iar altele pot prezenta simptome ușoare până la severe. Simptomele din endometrioză sunt adesea cele mai severe înaintea și în timpul ciclului menstrual și devin mai estompate spre sfârșitul perioadei menstruale. Din păcate, pentru unele femei, durerea este continuă și nu se ameliorează pe perioada ciclului menstrual. Simptomele sunt durerea, care poate fi:

• durere pelvină;
• crampe severe în timpul menstruației;
• dureri de spate apărute cu o zi sau două zile înainte de începerea perioadei menstruale, devenind mai ușoare în timpul perioadei menstruale;
• durerea în timpul actului sexual;
• dureri rectale;
• dureri în timpul mișcărilor intestinale.

Alt simptom al endometriozei este infertilitatea, care poate fi singurul semn prezent în endometrioză. Între 20%-40% dintre femeile infertile sunt diagnosticate cu endometrioză.

Un simptom al endometriozei îl constituie și hemoragiile anormale, care pot include:
• sânge în urina sau în scaun;
• sângerări vaginale înainte de începerea perioadei menstruale;
• sângerări vaginale după actul sexual.

Endometrioza: analize și diagnostic

Examenul clinic. În cazul în care aveți simptome suspecte, consultați de urgență medicul ginecolog. Diagnosticarea endometriozei începe de la o anamneză a pacientei, adică o discuție despre bolile existente în familie, simptomele prezente și perioada ciclului menstrual. Apoi, medicul va face un examen clinic obiectiv al pelvisului. Acesta include examinarea atât a vaginului cât și a rectului, zone în care endometrioza tinde să apară de obicei. Dacă examinarea clinică, simptomatologia și prezența factorilor de risc sugerează prezența endometriozei medicul va recomanda într-o primă etapă tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene și/sau terapia hormonala înainte de efectuarea altor analize. Dacă în urma tratamentului simptomele acuzate de pacientă se ameliorează, diagnosticul de endometrioză este cert.

Alte teste medicale. Este posibil ca la examenul pelvisului, medicul să observe o masă anormală pe unul dintre ovare, iar atunci există posibilitatea de a avea chist endometrial pe ovar (endometrioză ovariană) sau alte probleme. Pentru evalurea masei de țesut sunt utile următoarele metode:

• ecografia transvaginală- care poate detecta chistul endometrial sau prezența unei endometrioze severe, dar nu poate estima severitatea afectării țesutului sau prezența unei forme ușoare de boală. De obicei ecografia transvaginală se recomandă înainte de începerea tratamentului pentru infertilitate.
• tomografia computerizată;
• rezonanța magnetică (RMN)- care ajută medicul să poată aprecia diferența între chistul endometrial și alt tip de masă de țesut crescută.

Chist endometriozic

Chisturile apar fie pe un singur ovar, fie pe amândouă. Ele sunt vâscoase, au o culoare ciocolatie și pot avea dimensiuni care să ajungă până la 10-15 cm. Aceste formațiuni pot provoca dureri are zonei lombare și inghinale, dar pot de asemenea să progreseze silențios, fără simptome. Ele pot fi observate prin ecografie transvaginală. Ele necesită de obicei operație deoarece, cu toate că uneori par să răspundă la medicație, ele pot recidiva. Netratate, pot duce la complicații grave, precum tumori maigne.

Citește și: 4 boli ale ovarelor pe care le poți avea

Cauzele apariției endometriozei

Din păcate, deoacamdată cauzele care produc endometrioza sunt necunoscute. Posibilele explicații oferite de cercetători sunt următoarele: sistemul imunitar normal distruge orice celulă care crește în afara uterului, iar femeile cu probleme ale sistemul imunitar care poate distruge acest proces dezvoltă endometrioză.

Sângele menstrual (care conține celule endometriale) neeliminat în timpul fluxului menstrual poate să urce prin trompele uterine în abdomen (menstruatie retrogradă). Menstruația retrogradă este mai accentuată la femeile care au ciclu menstrual abundent și cele care au o anomalie congenitală a uterului, colului uterin sau vaginului care blochează sau încetinește fluxul menstrual.

Celulele endometriale pot fi îndreptate accidental către alte localizări ale corpului prin intermediul circulației sangvine sau limfatice sau în timpul unei intervenții chirurgicale, ca de exemplu epiziotomia după nașterea vaginală sau chiar în timpul operației de cezariană.

De asemenea, celulele din abdomen și pelvis care sunt foarte apropiate de celulele sistemului reproducător pot fi modificate în celule endometriale. Celulele endometriale pot fi depozitate în afara uterului înainte de naștere. Uneori, tendința de a dezvolta endometrioza este transmis de la o generație la alta într-o familie (ereditar).

Tratament endometrioză

Chiar dacă endometrioza nu se poate vindeca, tratamentul adecvat înlătură durerea și poate rezolva problema infertilității. Tratamentul depinde, în general, de severitatea simptomelor și de dorinta pacientei de a rămâne sau nu însărcinată.

Terapia hormonală. În ceea ce privește durerea, este recomandată terapia hormonală ce reduce nivelul crescut de estrogeni determinând micșorarea proliferărilor endometriale și, în consecință reducerea durerii. În cazul în care pacienta își dorește să rămână însărcinată, medicul va recomanda atât tratarea infertilității, cât și tratamentul chirurgical asociat acesteia. Dacă o femeie are dureri sau sângerări cauzate de endometrioză și nu dorește în viitorul apropiat o sarcină, se recomandă un tratament cu anticoncepționale sau antiinflamatoare nesteroidiene, suficiente pentru a controla durerea. Anticoncepționalele au ca efect regresia proliferării mucoasei endometriale și reușesc, în general, să îndepărteze durerea, dar previn și agravarea endometriozei.

Medicamente antiinflamatorii. Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc hemoragiile, inflamația și durerea provocate de endometrioză. Majoritatea femeilor folosesc în siguranță aceste medicamente, având doar câteva efecte adverse dacă sunt luate o perioadă lungă de timp.

În cazul în care simptomele sunt severe sau anticoncepționalele și antiinflamatoarele nesteroidiene nu sunt eficiente, atunci medicul specialist poate recomanda o terapie hormonală mai puternică cu analogi de hormoni care eliberează gonadotropina, doze mari de progesteron, dispozitivul intrauterin cu progesteron sau danazol. Unii medici recomandă efectuarea unei laparoscopii pentru a vedea semnele de endometrioză prezente în pelvis.

Intervenție chirurgicală. Dacă terapia hormonală nu este eficientă sau dacă proliferarile endometriale afectează alte organe, următoarea etapă de tratament poate fi tratamentul chirurgical pentru îndepărtarea proliferărilor endometriale și a cicatricelor mucoasei. După tratamentul chirurgical, terapia hormonală poate preveni refacerea endometriozei. Tratamentul chirurgical îndepărtează durerea pentru un an sau 2 ani, deși la 20% dintre femei aceasta persistă.

În cazurile severe de endometrioză opțiunea terapeutică constă în îndepărtarea uterului și a ovarelor (histerectomie și ovarectomie bilaterală). Din păcate, în urma acestei terapii se instituie menopauza precoce, de aceea această terapie radicală este rezervată pentru femeile care nu au avut copii și la care celelalte tratamente au avut efecte scăzute. Cu toate acestea, mai mult de 15% din femei continuă să prezinte dureri și după această terapie radicală.

Endometrioza la menopauză

În cazul unor femei, simptomele endometriozei dispar după menopauză deoarece organismul încetează sa mai producă hormoni. Cu toate acestea, femeile care urmează un tratament de substituție hormonală în menopauză pot acuza simptome de endometrioză.

Factorii de risc

Factorii de risc care ar putea conduce la dezvoltarea endometriozei sunt:

• înaintarea în vârstă până la instalarea menopauzei, moment când riscul, în general, dispare;
• istoric familial (endometrioza în familie) fie la mama sau la sora mamei (rude de gradul întâi) care au endometrioză severă;
• perioada ciclului menstrual mai scurtă de 28 de zile;
• durata menstrei mai mare de 7 zile;
• apariția menarhei (primul ciclu menstrual) înainte de vârsta de 12 ani;
• mai puțin de două sarcini duse la sfârșit;
• structura anormală a uterului, colului uterin sau vaginului (anomalie congenitală) care obstrucționează fluxul menstrual.

Din păcate, endometrioza nu poate fi prevenită. 

Citește și: Semne care îți arată că suferi de un dezechilibru hormonal