Tricotilomanie: cauze, simptome și tratament

Ce este tricotilomania?

Tricotilomania este o tulburare psihică în care persoanele afectate simt o nevoie foarte puternică de a-și smulge părul. Deși pare o afecțiune neobișnuită și rară, cercetările sugerează că între 0,5 și 2% din populația planetei suferă de această afecțiune.

În copilărie, multe persoane care se confruntă cu tricotilomanie au tendința de a se concentra pe smulgerea părului de pe scalp, în special cu o atenție aplicată adesea doar pe una sau două zone ale acestuia. Cu toate acestea, persoanele cu tricotilomanie nu se limitează întotdeauna la smulgerea părului de pe scalp. Aceștia pot trage și smulge părul localizat și în alte zone ale corpului, cum ar fi sprâncenele, genele sau orice altă porțiune de pe corp acoperită cu păr. În timp, acest obicei nesănătos poate duce la apariția cheliei, indiferent că vorbim despre bărbați sau despre femei, și la subțierea considerabilă a părului.

Tricotilomania se dezvoltă, de obicei, în timpul adolescenței, dar cercetătorii sugerează că aceasta apare și la copiii mici. Odată ce încep simptomele, tricotilomania se poate manifesta timp de mai mulți ani, până la vârsta adultă. Această tulburare afectează, în mod egal, bărbații și femeile, pornind din copilărie sau adolescență, dar e important de reținut că poate apărea mai des la femeile aflate la vârstă adultă.

În mod interesant, unele femei cu tricotilomanie raportează că au porniri mai puternice de a-și smulge părul la începutul ciclului menstrual. Unii oameni de știință sunt de părere că schimbările hormonale care au loc în corpul femeilor la începutul ciclului pot avea un anume impact asupra simptomelor de tricotilomanie, dar cauzele încă nu sunt cunoscute.

Totodată, cercetările sugerează că simptomele de tricotilomanie pot fi influențate de schimbările hormonale din timpul sarcinii. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii pentru a valida această corelație.

Simptomele tricotilomaniei

Principalul semn al tricotilomaniei presupune același obicei, în mod frecvent, și anume smulgerea repetată a părului, de obicei de pe scalp, sprâncene sau gene, dar uneori și din alte zone ale corpului, iar aceste zone se pot schimba în timp.

Totodată, persoanele care suferă de tricotilomanie pot manifesta și următoarele simptome:

• Un sentiment de tensiune din ce în ce mai pronunțat înainte de a trage de păr sau atunci când persoana încearcă să se opună impulsului;
• O senzație de plăcere sau ușurare după tragerea părului;
• Căderea vizibilă a părului, cum ar fi scurtarea sau subțierea acestuia pe anumite zone ale corpului, instalarea cheliei, gene sau sprâncene rare sau lipsă;
• Preferința pentru anumite tipuri de păr la apariția impulsului de tragere;
• Apariția unor ritualuri care însoțesc tragerea părului sau modele de tragere a părului;
• Mușcarea, mestecarea sau mâncarea părului smuls;
• Joaca cu părul smuls sau frecarea acestuia pe buze sau pe față;
• Încercarea repetată de a nu mai smulge părul sau încercarea de a o face mai rar, însă fără succes;
• Suferință emoțională, intensificarea stării de depresie și/sau anxietate;
• Apariția problemelor la locul de muncă, la școală sau în contexte sociale, legate de faptul că persoana în cauză își smulge părul din cap, care se pot agrava în timp.

Numeroase persoane care suferă de tricotilomanie se scobesc, de asemenea, pe piele, își rod unghiile sau își mușcă buzele. Uneori, smulgerea firelor de păr de pe animale de companie, păpuși sau din diverse materiale, cum ar fi hainele de blană sau păturile, poate fi un semn timpuriu al tricotilomaniei. Este important de reținut că cele mai multe persoane cu tricotilomanie se trag de păr în privat și, în general, încearcă să ascundă această tulburare de cei din jur.

Cauzele tricotilomaniei

Din păcate, oamenii de știință nu au un motiv dovedit științific care să justifice cauzele tricotilomaniei. Este posibil ca această tulburare să fie cauzată de anumiți factori genetici și, de asemenea, factorii de mediu, cum ar fi stresul și anxietatea, pot juca un rol relevant.

Multe persoane care suferă de tricotilomanie nu observă, la început, că se trag de păr. Realizarea faptului că își smulg părul poate duce la mai multe sentimente de anxietate și jenă. Acest lucru creează un ciclu de anxietate, smulgerea părului, ușurare temporară, apoi anxietate, jenă și smulgerea părului din nou.

Pentru pacienții cu tricotilomanie, tragerea de păr poate fi:

• Focalizată, așa încât unele persoane își trag părul în mod intenționat pentru a elibera tensiunea sau suferința emoțională. De exemplu, se trag de păr pentru a atenua impulsul copleșitor de a efectua această acțiune. Totodată, unele persoane pot dezvolta ritualuri elaborate pentru a se trage de păr, cum ar fi găsirea părului potrivit sau mușcarea firelor de păr trase.
• Automată, ceea ce înseamnă că unele persoane se trag de păr fără a-și dea seama ce fac, de exemplu atunci când sunt plictisite, foarte concentrate pe o acțiune, atunci când citesc, se uită la televizor sau efectuează sarcini monotone.

O persoană care suferă de tricotilomanie se poate trage de păr atât în mod focalizat, cât și automat, în funcție de situație și de starea de spirit. Anumite poziții sau ritualuri pot declanșa smulgerea părului, cum ar fi sprijinirea capul pe mână sau pieptănarea părului.

Tricotilomania este strâns legată de emoții, atât pozitive, cât și negative. Pentru multe persoane cu tricotilomanie, tragerea părului este o modalitate de a face față unor sentimente dureroase sau incomode, cum ar fi stresul, anxietatea, tensiunea, plictiseala, singurătatea, oboseala sau frustrarea. În mod paradoxal, există pacienți care consideră adesea că actul de a-și smulge părul este satisfăcător și oferă o senzație intensă de relaxare. Ca urmare, acestea continuă să se tragă de păr pentru a întreține starea de euforie.

Tricotilomania este o afecțiune de sănătate mintală care poate fi uneori legată de alte afecțiuni, cum ar fi:

• tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC);
• anxietate;
• depresie;
• autism;
• tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Nu toți pacienții care suferă de aceste afecțiuni vor manifesta și tricotilomanie. Simptomele pot începe din mai multe motive, inclusiv: plăcerea de a simți grosimea firului de păr pe degete, plăcerea de a simți senzația de tragere a părului de pe scalp, anumite emoții negative sau excesive, precum anxietatea, plictiseala, furia, rușinea sau stresul în exces.

Factorii de risc asociați cu dezvoltarea tricotilomaniei pot include: existența unei afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă sau depresia, sexul feminin, vârsta adolescentă, confruntarea cu o situație stresantă. Specialiștii susțin că această afecțiune este, în prezent, subraportată.

Cum tratezi tricotilomania?

Înainte de a obține un tratament corespunzător pentru ticotilomanie este important ca afecțiunea sa fie diagnosticată în mod corect. Așadar, pentru a diagnostica tricotilomania, este important să mergi la medic. Medicul îți va pune diverse întrebări despre istoricul medical, precum și despre simptomele pe care le manifești în mod recurent, pentru a construi un tablou clinic cât mai apropiat de realitate.

Tricotilomania este diagnosticată pe baza criteriilor enunțate în cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), iar medicul specialist este obligat să confrunte simptomele manifestate cu cele din manual, pentru un diagnostic exact.

Așadar, conform DSM-5, o persoană diagnosticată cu tricotilomanie trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

smulgerea recurentă a propriului păr, având ca rezultat căderea părului

încercări repetate de a diminua sau de a opri smulgerea părului

suferință sau afectare semnificativă din punct de vedere social, ocupațional sau cu privire la alte domenii importante de funcționare

smulgerea sau căderea părului care nu poate fi atribuită unei alte afecțiuni medicale (de exemplu, o afecțiune dermatologică sau autoimună)

smulgerea părului ce nu se explică prin simptomele unei alte tulburări psihice (de exemplu, încercările de a îmbunătăți un defect perceput sau un defect de aspect în cazul tulburării dismorfice corporale)

Totodată, medicul va exclude, de la bun început, orice alte cauze ale căderii părului și este posibil să îți recomande o consultație la un medic dermatolog, pentru început.

În ceea ce privește tratamentul tricotilomaniei, acesta depinde de gravitatea simptomelor. Un medic specialist îți poate recomanda următoarele forme de ameliorare sau de tratare a acestei afecțiuni:

1.     Terapia cognitiv-comportamentală: cele mai recente cercetări sugerează că tehnicile de coping care fac parte din terapia cognitiv-comportamentală pot aduce beneficii semnificative în ameliorarea simptomelor date de tricotilomanie. Printre acestea se numără: creșterea gradului de conștientizare a unei persoane cu privire la simptomele și factorii declanșatori ai tricotilomaniei, înlocuirea comportamentului de tragere a părului cu un alt comportament cu impact pozitiv asupra sănătății, identificarea unor modalități de a rămâne motivat în procesul de vindecare, precum și exersarea în diferite situații a noilor mecanisme de coping învățate. Un aspect important ce se învață cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale este controlul stimulilor. Acesta funcționează prin identificarea situațiilor și a factorilor senzoriali care duc la smulgerea părului, și, în cele din urmă, prin reducerea sau eliminarea acestor situații și factori senzoriali.

2.     Terapia axată pe reglare emoțională: un medic specialist în psihiatrie sau un psihoterapeut te poate ajuta să îți însușești mecanisme sănătoase care să te ajute să îți gestionezi emoțiile negative, cum ar fi anxietatea, frica sau tristețea, și care contribuie la nevoia de a te trage de păr. Înțelegerea și acceptarea acestor emoții dificile te poate ajuta să îți schimbi felul în care reacționezi la ele.

3.     Tratamentul medicamentos

O schemă de tratament adecvată, pe bază de antidepresive, anxiolitice și, după caz, antipsihotice, pot avea un efect benefic asupra simptomelor date de tricotilomanie. Medicamentele pe bază de substanțele active olanzapină, clomipramină sau quetiapină pot da rezultate de succes în tratamentul tricotilomaniei sau a afecțiunilor care manifestă și simptomele asociate cu tricotilomania. Cu toate acestea, este important de reținut că tratamentul medicamentos nu poate fi administrat fără recomandarea medicului specialist, iar nu toate cazurile de tricotilomanie necesită un asemenea tip de tratament.

O afecțiune mintală care poate fi gestionată prin terapie și menținerea unui stil de viață sănătos și echilibrat nu necesită suplimentare medicamentoasă și nici nu este încurajată. E important de reținut că aceste medicamente vin la pachet cu reacții adverse serioase și nu este recomandată administrarea lor fără avizul unui medic specialist.