Ce trebuie sa stii despre montarea gipsului

Un gips este o carcasa realizata in general din ipsos (gips) care imbraca un membru (uneori chiar portiuni mari de corp) pentru a stabiliza si sustine structurile anatomice -cel mai adesea fiind vorba de un os rupt (sau mai multe) la locul/pozitia potrivita, pana cand vindecarea este confirmata. Este utilizat inca de acum 200 ani si are de asemenea rolul de a preveni sau a reduce contractiile musculare si poate oferi imobilizare in special in urma unei interventii chirurgicale. Gipsul imobilizeaza practic articulatia de deasupra si pe cea de dedesubtul zonei lezate pentru a o mentine dreapta si a impiedica miscarea (de exemplu in cazul unei fracturi a antebratului, gipsul va imbraca articulatia incheieturii si a cotului). Aparatul gipsat este aplicat circular (spre deosebire de atele gipsate care sunt aplicate semicircular), este realizata in mod individual pentru fiecare caz in parte (in functie de problema asociata si de particularitatile anatomice) putand imbraca diverse forme si marimi, iar materialele cel mai des utilizate sunt gipsul si fibra de sticla.

In general (mai ales la noi in tara) este realizat din gips (de culoare alba), mai ales cand se impune reducerea unei fracturi (repozitionarea osului), deoarece poate fi modelat mai bine, sustinand mai precis osul in pozitia corecta. Din pacate insa, gipsul este destul de greu si trebuie pastrat in permanenta uscat (apa distorsioneaza forma si poate conduce la probleme in vindecare). Aparatul gipsat din fibra de sticla (poate avea mai multe culori si modele) este de obicei folosit cand osul nu este iesit din pozitia normala sau cand procesul de vindecare a inceput deja, fiind mai usor, cu o durata mai lunga de purtare si prin care pielea respira mai bine (necesita si mai putina intretinere). Ambele variante presupun infasurarea initiala in fese/benzi de tifon pentru a proteja pielea (in cazul celui din fibra de sticla exista si un material alternativ, impermeabil). Timpul pentru care trebuie mentinut variaza de la un caz la altul in functie de problema si de varsta (difera timpul de recuperare).

Inainte de aplicarea gipsului, membrul trebuie curatat si degresat/dezinfectat. Apoi se aplica un strat de tifon de bumbac, unul de vata sub forma de benzi rulate din fasii subtiri si a unei alte fasii de tifon, urmand fesele gipsate dinspre partea mai indepartata spre cea apropiata; se lasa la inmuiat in apa calda si se utilizeaza cand nu mai degaja bule, storcandu-se in prealabil si aplicandu-se gradual una peste alta. Dupa aplicarea primului strat se introduc atelele confectionate din acelasi material (urmarindu-se o textura uniforma) si din nou alte fese gipsate. Este important sa stiti ca se asteapta pana la intarirea fiecarui strat gipsat si se mentine pozitia membrului/fracturii, la final decupandu-se in dreptul pliurilor de flexiune (respectiv la degete daca este vorba de membre), dar se pot introduce si alte decupaje pentru monitorizarea eventualelor plagi sau flictene.

Iata si modul in care se prepara fesele gipsate: din tifon sau fese din bumbac care se taie in bucati ce se presara cu gips fin strecurat (lasa senzatia de amidon la pipaire) pe o masa speciala (metalica), inlaturand excesul de compozitie cu ajutorul unei palete de lemn; aceeasi paleta ajuta si la rularea feselor care se depoziteaza apoi in cutii din lemn, la loc uscat si etans. Se gasesc insa si deja preparate. Datorita particularitatilor sale chimice, gipsul se intareste cand este udat, astfel ca forma solubila a sulfatului de calciu revine la forma relativ insolubila, fiind degajata caldura cand se aplica apa (la montare) conform urmatoarei formule:

2 (CaSO4•½ H2O) + 3 H2O → 2 (CaSO4.2H2O) + caldura.

Montarea gipsului incepe la aproximativ 10 minute dupa amestecare si se finalizeaza in aproximativ 45 minute, insa este complet uscat dupa 72 ore. In prezent, in cazul aparatelor din fibra de sticla se foloseste poliuretan care este mai usor si se usuca mai repede.

Trebuie sa retineti ca in momentul aplicarii trebuie intrebuintata o tehnica corecta (aplicat de un profesionist) si sa nu fie traumatizata suplimentar zona sensibilizata, gipsul fiind perfect mulat (insa nu prea strans, dar nici prea larg) pentru a permite miscari in interior; manevrarea gipsului ud se realizeaza cu palmele si nu cu degetele (se poarta manusi) si nu trebuie sa se permita patrunderea aerului in el. Forma gipsului trebuie sa respecte, dupa cum am mentionat, pozitia naturala, dar sa dispuna de o forma estetica si impune o evaluare la cateva zile pentru a verifica potentialele complicatii aparute ce impun uneori chiar indepartarea sa.

Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife ofera cateva precizari cu privire la gipsarea in talus valgus:

"Atelele amovibile ghipsate pot fi aplicate de la nastere in cazurile severe de talus valgus sau mai tarziu, in asociere cu kinetoterapia, daca aceasta nu conduce la rezultate vizibile dupa cateva luni de tratament sustinut. Atelele amovibile ghipsate nu sunt necesare in formele usoare de talus valgus, la care masajul sustinut al musculaturii interne a gambei este suficient pentru a restabili echilibrul functional al piciorului."

Instructiuni

Trebuie sa-l mentineti curat si uscat (nu calcati/nu va sprijiniti pe el pana nu devine complet dur) pana la indepartarea sa si sa verificati eventualele crapaturi/rupturi aparute in el (necesita inlocuirea sa sau ranforsarea cu diverse materiale - fie fasii din metal, fie alte fese gipsate sau leucoplast). Verificati marginile pentru a nu va cauza leziuni suplimentare si nu va scarpinati pielea prin introducerea diverselor obiecte (puteti cauza infectie); apare o senzatie puternica de mancarime care poate fi atenuata mai degraba cu ajutorul unui uscator de par (cu aer rece, nu cald). Nu introduceti pudra sau lotiune in interiorul gipsului si acoperiti-l in timp ce mancati/mergeti pentru a preveni patrunderea in el a diverselor impuritati. Nu uitati sa ridicati zona imobilizata deasupra nivelului inimii (cu ajutorul unor perne) pentru a scadea nivelul inflamatiei si miscati degetele (in cazul in care nu au fost afectate - izometria ajuta la mentinerea tonusului muscular). Uneori sunt necesare si medicamente analgezice sau medicamente pentru provocarea urinarii. In cazul in care zona mijlocului este imobilizata, puteti apela la un scutec sau la un servetel sanitar/hartie igienica pentru a preveni curgerea sau stropirea cu urina; mentineti zona genitala cat mai curata si uscata pentru a impiedica aparitia complicatiilor.

In timpul uscarii se recomanda urmarirea eventualelor zone fierbinti si a mirosului neplacut (semne de infectie), dar si mentinerea integritatii pielii. Se recomanda consultatii neurovasculare urmarind culoarea pielii, temperatura, senzatia, mobilitatea (daca este scazuta), pulsul si ocluzia vasculara. Se pare ca benzile adezive (leucoplastul) reduc iritatia pielii de la marginile gipsului. Pentru deplasare se poate apela la carje, cadre pentru mers, carucioare etc. In cazul in care in urma montarii gipsului apare temperatura mai mare de 38,3C, durere mare, inflamatie crescuta deaspura sau sub gips, senzatie de amorteala/furnicaturi, scurgeri sau miros neplacut din gips, degete reci, este indicat sa apelati de urgenta la medic.

Limitari

Din cauza faptului ca invelisul specific impiedica accesul la piele in timpul tratamentului, aceasta poate deveni uscata si descuamata, deoarece celulele moarte nu sunt spalate sau indepartate. Pot aparea si o serie de complicatii cutanate ce includ maceratii, ulceratii, infectii (chiar septicemie in cazuri grave), urticarii, macarimi, senzatii de arsura si dermatita de contact alergica (din cauza prezentei formaldehidei din bandaje). In perioadele caniculare, infectiile stafilococice ale foliculilor pilari si ale glandelor sudoripare pot cauza dermatite grave si dureroase. Alte limitari ale gipsului includ greutatea lor care poate fi semnificativa impiedicand miscarile in special cand este vorba de un copil. Contraindicatiile montarii gipsului includ: sarcina, boli ale pielii, inflamatie, rani deschise, infectie.

Iata si alte complicatii potentiale asociate (multe dintre ele se datoreaza unei aplicari necorespunzatoare): ischemie (compresie sub gips), arsuri (flictene-nu trebuie sparte), leziuni de presiune, leziuni neurologice (prin comprimarea unui nerv) si sindrom compartimental care pot aparea indiferent de durata de timp a purtarii gipsului; de aceea pentru a maximiza beneficiile conferite minimizand in acelasi timp complicatiile, aparatele gipsate sunt limitate la o perioada cat mai scurta de timp. Imobilizarea excesiva prin utilizarea continua a gipsului poate conduca la durere cronica, rigiditate articulara, atrofie musculara sau chiar sindrom dureros regional complex (complicatie grava).

Indepartarea gipsului presupune chiar distrugerea sa cu ajutorul unui aparat special cu lame care, desi pare periculos, doar vibreaza si nu va poate produce leziuni; in cazul in care este udat se poate descompune singur (in cazul produselor impermeabile, aparatele gipsate pot fi folosite si in contact cu apa si chiar refolosite). Dupa indepartarea sa membrul va prezenta o mobilitate redusa, fracturile necesitand uneori un timp mai lung de vindecare decat durata purtarii gipsului (chiar cateva luni); pot fi de ajutor exercitii pentru redobandirea fortei musculare fie realizate de voi, fie cu ajutorul unui kinetoterapeut.

Doamna doctor Daniela Dan, Medic Specialist Ortopedie pediatrica, Spitalul de Ortopedie si Chirurgie Plastica MedLife ofera cateva precizari cu privire la gipsarea in talus valgus:

"Atelele amovibile ghipsate se monteaza pozitionand piciorul in flexie plantara si usoara inversiune, pentru a corecta hiperflexia dorsala exagerata a piciorului. Atelele amovibile ghipsate sunt indicate in cazurile severe de talus valgus cu hiperflexia dorsala exagerata a piciorului, pentru a obtine o pozitie corecta, stabila a piciorului pana la varsta la care copilul este apt pentru ortostatiune. Atelele amovibile ghipsate sau ortezele de glezna-picior pot fi purtate pana la corectia totala a deformarii in talus valgus a piciorului." 

De retinut

In mod ideal, un gips trebuie montat in decurs de 24-48 ore de la ranirea initiala pentru a permite scaderea inflamatiei. Aparatele gipsate sunt superioare altor dispozitive similare, insa dispun si de riscuri asociate mai multe, prin urmare sunt destinate gestionarii fracturilor complexe si/sau definitive. Fracturile stabile sunt in general reevaluate in decurs de 1-2 saptamani dupa aplicare pentru a realiza radiografii ce monitorizeaza vindecarea si alinierea fracturii (in cazul fracturilor de brat/antebrat se reevalueaza in prima saptamana). Fracturile instabile necesita o supravegherea si mai indeaproape pentru a se verifica mentinerea pozitiei; in caz contrar este necesara examinarea de catre un specialist.

Multumim doamnei doctor Daniela Dan pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Surse:

www.aafp.org; http://en.wikipedia.org; http://healthcare.utah.edu; http://orthopedics.about.com; http://orthopedics.answers.com; http://nursingcrib.com