Neurodermatita: cauze, simptome și tratament

Ce este neurodermatita

Neurodermatita, cunoscută și sub denumirea de lichen simplex chronicus, este o afecțiune cronică a pielii caracterizată prin mâncărime intensă și scărpinat care duce la apariția unor pete de piele îngroșate și solzoase. Aceasta nu pune viața în pericol, dar poate afecta semnificativ calitatea vieții din cauza disconfortului persistent și a problemelor de ordin estetic.

Caracteristici principale:

• Afecțiunea începe adesea cu o mâncărime localizată. Scărpinatul oferă o ușurare temporară, dar agravează mâncărimea, ducând la mai mult scărpinat, creând un cerc vicios.
• Pielea afectată devine îngroșată și este mai închisă la culoare decât pielea din jur. Apare frecvent pe zonele ușor accesibile pentru scărpinat, cum ar fi gâtul, încheieturile, antebrațele, coapsele, gleznele și zonele genitale.
• Printre factorii declanșatori se enumeră stresul și stresul emoțional, sau alergeni sau iritanți ai pielii (de exemplu, țesături, detergenți sau parfumuri). 

Cauzele neurodermatite

Cauzele exacte ale neurodermatitei nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că aceasta rezultă dintr-o combinație de factori fizici, psihologici și de mediu. Mai jos sunt prezentate câteva cauze potențiale și factori contributivi:

1. Factori psihologici

• Suferința emoțională este un factor declanșator semnificativ pentru neurodermatită. Stresul poate intensifica ciclul mâncărimii, perpetuând afecțiunea.
• Scărpinatul repetat poate agrava afecțiunea.

2. Iritanți pentru piele

• Hainele strâmte, în special țesăturile care nu respiră bine, pot irita pielea.
• Bijuterii, curele sau alte articole care se freacă constant de piele.
• Săpunuri dure, detergenți sau parfumuri care usucă sau irită pielea.

3. Afecțiuni cutanate subiacente

Persoanele cu antecedente de alte afecțiuni ale pielii precum dermatită atopică (eczemă), psoriazis sau piele uscată (xeroză), prezintă un risc mai mare.

4. Reacții alergice

Sensibilitățile la alergeni, cum ar fi polenul, părul de animale de companie sau alimentele, pot declanșa indirect mâncărime și scărpinat, ducând la neurodermatită.

5. Disfuncția sistemului nervos

Iritația sau disfuncția nervilor ar putea duce la o sensibilitate crescută la mâncărime sau la un răspuns exagerat la mâncărime.

6. Factori de mediu

Mediile calde și umede sau uscăciunea extremă pot exacerba iritația pielii. De asemenea, praful, poluarea sau condițiile meteorologice dificile pot provoca erupții. 

7. Condiții medicale

Unele afecțiuni neurologice, cum ar fi neuropatia, pot duce la creșterea sensibilității pielii sau mâncărime.

O altă cauză ce pot influența afecțiunea ar fi fluctuațiile hormonale (de exemplu, în timpul sarcinii sau menopauzei).

8. Predispoziția genetică

Un istoric familial de afecțiuni ale pielii, alergii sau boli atopice (de exemplu, astm) poate crește probabilitatea de a dezvolta neurodermatită. 

Semne că suferi de neurodermatită

1. Mâncărime persistentă

Mâncărime intensă și localizată: Mâncărimea este adesea severă și tinde să apară în zone specifice mai degrabă decât să fie generalizată.

Se agravează odată cu stresul: Stresul emoțional sau anxietatea pot face mâncărimile mai intense.

Prurit nocturn: Multe persoane raportează că mâncărimea se agravează noaptea, perturbând somnul.

2. Piele îngroșată și solzoasă

Textura de piele: Zona afectată a pielii se îngroașă și se simte dură din cauza scărpinatului și frecării repetate.

Pete uscate și solzoase: Pielea poate părea solzoasă sau crăpată.

3. Decolorarea pielii

Zone întunecate sau înroșite: Pielea poate apărea mai închisă la culoare sau roșiatică în comparație cu pielea sănătoasă din jur, în funcție de tonul pielii dumneavoastră.

Hiperpigmentare: Scărpinatul prelungit poate lăsa în urmă zone de pigmentare crescută, în special la persoanele cu pielea mai închisă la culoare.

4. Pete bine definite

Petele de piele afectată sunt de obicei distincte și localizate la una sau câteva zone. Localizările comune includ:

• Gât
• Încheieturi sau antebrațe
• glezne
• Coapse
• Scalp
• Zona genitală sau anală

5. Sensibilitate și durere

Pielea se poate simți dureroasă sau sensibilă din cauza zgârieturii sau frecării constante. Scărpinatul prelungit poate rupe pielea, ducând la răni mici, cruste sau chiar infecții secundare.

Diagnosticul neurodermatitei

Neurodermatita este de obicei diagnosticată de un dermatolog printr-o combinație de istoric medical detaliat, examinare fizică și, uneori, teste suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni. Iată o prezentare generală a modului în care funcționează procesul de diagnosticare:

1. Istoricul medical 

Medicul va pune întrebări despre: debutul și durata simptomelor, frecvența și severitatea mâncărimii, orice istoric al afecțiunilor pielii, cum ar fi eczema sau psoriazisul, nivelurile de stres, anxietate sau alți declanșatori emoționali, expunerea la potențiali iritanți (cum ar fi anumite țesături, substanțe chimice sau alergeni), tulburările de somn cauzate de mâncărime, medicamentele sau tratamentele încercate anterior.

2. Examinarea fizică

Dermatologul va examina îndeaproape zonele afectate pentru a detecta semne precum:

• Pete de piele îngroșate, coriacee.
• Uscăciune, descuamare sau crăpături.
• Decolorarea pielii (zone întunecate sau înroșite).
• Semne de infecție secundară, cum ar fi roșeață, umflături sau supurații.

Vor fi verificate zonele specifice predispuse la neurodermatită (de exemplu, gât, încheieturi, glezne, scalp, zona genitală).

3. Teste de diagnostic (dacă este necesar)

Deși neurodermatita este adesea diagnosticată pe baza semnelor clinice, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni sau pentru a confirma diagnosticul:  

a) Biopsie cutanată:  

Se poate preleva o mică mostră din pielea afectată și se poate examina la microscop. Ajută la diferențierea neurodermatitei de afecțiuni precum psoriazisul, eczema sau infecțiile fungice.

b) Testarea cu plasture: 

Identifică reacțiile alergice potențiale care pot contribui la afecțiune. Cantități mici de alergeni sunt aplicate pe piele, iar zona este monitorizată pentru reacții.

c) Analize de sânge: 

Pot fi efectuate pentru a exclude probleme sistemice sau alergii (de exemplu, niveluri crescute de IgE asociate dermatitei atopice).

d) Scrapping sau cultură: 

În cazul în care se suspectează o infecție secundară, medicul poate efectua o răzuire sau un tampon pentru a testa agenții patogeni bacterieni sau fungici. 

4. Diferențierea de alte afecțiuni ale pielii

Medicul va distinge neurodermatita de alte afecțiuni ale pielii, cum ar fi: 

• Eczeme (dermatită atopică): Mâncărime generalizată și erupții cutanate mai degrabă decât pete localizate.
• Psoriazis: Solzi argintii și pete mai frecvent pe coate, genunchi și scalp.
• Infecții fungice: De obicei roșii și pruriginoase, dar prezintă adesea modele specifice precum leziuni în formă de inel.
• Lichen plan: Leziuni purpurii, cu vârful plat, cu un aspect lucios caracteristic.

Tratamentul neurodermatitei 

Neurodermatita este tratată prin întreruperea ciclului mâncărime-rascături, ameliorarea simptomelor și abordarea oricăror factori declanșatori sau afecțiuni subiacente. Se utilizează adesea o combinație de medicamente, modificări ale stilului de viață și intervenții comportamentale. Mai jos este prezentată o prezentare generală a opțiunilor de tratament:

1. Tratamente topice

Acestea sunt aplicate direct pe zonele afectate pentru a reduce mâncărimea și inflamația.

• Creme sau unguente corticosteroide: Reduc inflamația și mâncărimea.
• Inhibitori topici ai calcineurinei: Pentru zone sensibile precum fața sau organele genitale.
• Hidratante și emoliente: Mențin pielea hidratată și reduc uscăciunea și descuamarea.
• Creme împotriva mâncărimilor: Care conțin mentol, pramoxină sau camfor pentru ameliorarea temporară a pruritului.

2. Medicamente orale

Acestea pot fi prescrise pentru mâncărime severă sau pentru a aborda afecțiunile subiacente: 

• Antihistaminice: Reduc mâncărimea, în special noaptea.
• Anxiolitice sau sedative: Reduc stresul și îmbunătățesc somnul.
• Corticosteroizi orali (utilizare pe termen scurt): Pentru crize severe pentru a reduce rapid inflamația.
• Antidepresive: Pentru mâncărimile legate de stres și cazurile cronice.

3. Intervenții comportamentale și psihologice

Abordarea factorilor psihologici poate ajuta la ruperea ciclului de scărpinat obișnuit.

Mindfulness, meditația sau yoga pot ajuta la reducerea stresului care declanșează mâncărimea.

O altă resursă ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT) care poate ajuta la schimbarea răspunsului comportamental la mâncărime.

4. Terapia cu lumină (fototerapie)

Expunerea pielii la lumină ultravioletă controlată poate reduce mâncărimea și inflamația. Adesea utilizată atunci când alte tratamente sunt ineficiente.

5. Tratarea infecțiilor secundare

Dacă pielea se infectează din cauza scărpinatului excesiv se pot recomanda antibiotice topice pentru infecții minore sau antibiotice orale pentru infecții bacteriene mai severe.

Cum previi neurodermatita 

1. Minimizează factorii declanșatori

• Folosește săpunuri, detergenți și produse de îngrijire a pielii blânde, fără parfum.
• Evită parfumurile sau substanțele chimice care pot usca sau irita pielea.
• Optează pentru haine largi din bumbac sau mătase.
• Evită lâna sau țesăturile sintetice care pot irita pielea.
• Căldura excesivă și transpirația pot declanșa mâncărimi. Folosește un ventilator sau aer condiționat în vreme caldă și umedă.

2. Menține pielea sănătoasă

• Folosește o cremă hidratantă de înaltă calitate în mod regulat, în special după baie, pentru a menține pielea hidratată.
• Caută emoliente cu ceramide, glicerină sau acid hialuronic.
• Folosește apă călduță (nu fierbinte) pentru baie și limitează timpul de îmbăiere la 10-15 minute.

3. Încearcă să reduci nivelul de stres

Poți alege să încorporezi activități sportive, meditația, yoga sau exercițiile de respirație profundă în rutina ta. Nu în ultimul rând prioritizează somnul odihnitor pentru a reduce nivelul de stres.