Ce este
As. Univ. Dr. Angelica Visan - Medic Primar Boli Infectioase INBI ''Prof. Dr. Matei Bals'' Bucuresti:
"Boala diareica acuta (BDA) consta in emisiunea zilnica a minim 3 scaune cu continut crescut de apa, cu aspect patologic (apos, mucos, purulent, muco-pio-sangvinolent, steatoreic) ce are drept consecinta pierderi de apa si electroliti.
Bolile diareice acute infectioase sunt afectiuni acute ale tractului gastro-intestinal determinate de variati agenti patogeni (virusuri, bacterii, fungi, protozoare) care, in functie de segmentul tubului digestiv afectat, produc tablouri clince de gastrite, gastro-enterite sau enterocolite.
ORGANISMUL UMAN DETINE IMPORTANTE MECANISME DE APARARE ANTIINFECTIOASA: pH-ul acid gastric, flora enterica normala, motilitatea gastro-intestinala si colonica contribuie la apararea antiinfectioasa, alaturi de mecanismele imunitatii umorale si celulare.
1. Secretia acida gastrica reprezinta primul obstacol in calea microorganismelor patogene, ce scade semnificativ numarul germenilor sau le distruge complet pe cele acidosensibile. La pH sub 4, peste 90% bacterii sunt distruse în 1 ora. De aceea, neutralizarea acestei bariere creeaza conditii favorizante pentru infectarea intestinului.
DOZA INFECTANTA - numarul de germeni necesari pentru declansarea infectiei - este diferit pentru fiecare specie microbiana : de la 108 pentru vibrioni si E. coli, 102 - 106 pentru Salmonella si Campylobacter jejuni, pana la 101 - 102 pentru Shigella sau parazitii Giardia lamblia ?i Entamoeba histolytica.
2. Rolurile florei enterice normale sunt de asemenea foarte importante: asigura echilibrul competitiv al colonizarii, protejand de colonizarea cu bacterii patogene; la nivelul intestinului existand o reala competitie pentru ocuparea receptorilor celulari si pentru consumarea materialului nutritiv. In acelasi timp, sintetizeaza substante cu functie de antibiotice naturale (ex. Enterocinele enterobacteriilor distrug alte specii bacteriene).
Modificarea florei normale prin antibiotice sau citostatice creste atat riscul infectiilor cu microorganisme patogene, cat ai al diareei post-antibiotice indusa de Clostridium difficile.
3. Motilitatea gastro-intestinala si colonica are rol de eliminare a agentilor patogeni, contribuind la restabilirea echilibrului ecologic. De aceea, blocarea motilitatii intestinale prin obstructii sau medicamente determina stagnarea materiilor fecale si cresterea multiplicarii bacteriene, avand printre consecinte atat posibilitatea dezvoltarii unor abcese, cat si prelungirea starii de purtator.
? IN FUNCTIE DE MECANISMELE PATOGENICE, bolile diareice acute (BDA) se pot clasifica in:
- BDA neinflamatorii si neinvazive;
- BDA inflamatorii si invazive;
- BDA penetrante in mucoasa intestinala.
? IN FUNCTIE DE AGENTUL ETIOLOGIC, bolile diareice acute (BDA) se pot clasifica in:
- bacteriene
- virale
- fungice
- parazitare"
Simptome si cauze
Exista mai multe cauze pentru dizenteria, principalele fiind considerate:
mai grave simptome), bacteriile fiind identificate in fecale si raspandite din cauza igienei precare (mai ales in mediul familial, in scoli, gradinite, institutii militare si camine), dar si din cauza alimentelor contaminate (mai ales cele reci, negatite, cum este salata-daca fecale umane sunt folosite ca fertilizator). Infectia poate fi raspandita timp de pana la 4 saptamani de la data contactarii.
- Cea amoebiana cauzata de mai multe specii de amoebe (poarta si denumirea de amoebiaza), cea mai periculoasa fiind considerata Entamoeba histolytica (se dezvolta in special in zonele tropicale, prin urmare este de obicei contactata in timpul calatoriilor). Aceste specii sunt capabile sa se cufunde in peretele intestinal si sa se raspandeasca prin sange pentru a infecta alte organe (ficat, plamani si creier) si simptomele pot lipsi uneori, insa persoana infectata va transmite chisturi (amoebe inconjurate de un perete protector) in sacun ce pot infecta mediul. Simptomele tind sa se manifeste in mod similar cu forma anterioara de dizenterie, fiind vorba tot de crampe stomacale si diaree si apar in decurs de pana la 10 zile dupa infectie (perioada de incubatie), durand chiar cateva saptamani (chiar daca dispar, amoebele pot continua sa traiasca in intestine luni sau chiar ani fiind posibila transmiterea ei sau reaparitia diareei). Mai pot aparea: diaree apoasa, greata, varsaturi, temperatura si frisoane, sangerare rectala, pierderea apetitului si scadere in greutate si, cel mai probabil, si sange in scaun (amoebele ataca peretii intestinali cauzand ulceratii iar eliminarea scaunelor poate fi dureroasa). Uneori paraztul poate intra in fluxul sanguin si se poate raspandi in alte organe (in special ficat) conducand la formarea de abces, ale carui simptome presupun: febra si stare de slabiciune, inflamatia abdomenului si durere, tuse, greata, icter, pierderea apetitului si scadere in greutate.
Ce se petrece exact? Cand amoebele din intestinele unei persoane bolnave sunt pregatite sa paraseasca corpul, se grupeaza si se inconjoara cu un invelis protector (grupul se numeste chist); ies apoi prin fecale si pot supravietui in exterior, iar daca igiena este defectuoasa poate contamina diverse suprafete (alimente, apa); este prevalenta in statele unde fecalele umane sunt folosite drept fertilizator. Dupa ce intra in corpul gazdei prin gura, chisturile ajung in stomac (sunt protejate de acidul gastric) si apoi in intestine unde se deschid eliberand amoebele, ciclul repetandu-se la nesfarsit. Dizenteria amoebica se poate transmite si prin contact sexual.
Alte forme de dizenterie sunt:
• Balantidioza, giardioza si criptosporidioza cauzate de Balantidium coli, Giardia lamblia, si Cryptosporidium parvum (nu conduc la simptome severe decat in cazul copiilor sau persoanelor imunocompromise). Daca este vorba de giardioza, simptomele apar in 1-3 saptamani dupa infestare si presupun balonare si flatulente urat mirositoare, greata si varsaturi, dureri de cap si temperatura usoara; dureaza de obicei 3-4 zile. In cazul criptosporidiozei, simptomele sunt mai grave la bolnavii de SIDA; diareea incepe la 7-10 zile dupa expunere si poate fi semnificativa fiind insotita de durere in zona dreapta superioara a abdomenului, greata si varsaturi.
• Dizenteria virala denumita si diareea calatorului sau gastroenterita virala ce poate fi cauzata de mai multe tipuri de virusuri, inclusiv rotavirusuri, calcivirusuri, norovirusuri si adenovirusuri. Are un debut rapid, simptomele aparand in decurs de cateva ore, fiind vorba deseori de deshidratare asociata si febra usoara. Anterior diareei pot aparea greata si varsaturi si uneori o senzatie de disconfort abdominal.
• Dizenteria cauzata de viermi parazitari cum sunt trichina (trichineloza) si viermele plat (schistosomiaza-a doua boala tropicala dupa malarie) care pot conduce la diaree grava si crampe abdominale. Cand este vorba de schistosomiaza simptomele apar treptat; in plus fata de diareea cu sange si durerea abdominala apare si oboseala, iar examinarea colonului va releva tesut ulcerat (sursa diareei cu sange).
As. Univ. Dr. Angelica Visan - Medic Primar Boli Infectioase INBI ''Prof. Dr. Matei Bals'' Bucuresti:
"In cazul BDA neinvazive sau diareile secretorii:
Microorganismele raman la suprafata celulelor epiteliale fara sa penetreze; produc doar colonizare locala si elaborare de enterotoxine. Diareea este apoasa, voluminoasa, fara leucocite si determina rapid SDA sever.
Aceste diarei sunt determinate de vibrionul holeric - agentul etiologic al holerei, de virusuri, cum ar fi rotavirusul sau adenovirusul, precum si de paraziti de genul giardia sau criptosporidium.
In cazul BDA invazive sau inflamatorii se produc modificari histologice de tip ulcerativ la nivelul mucoasei intestinului subtire terminal si al colonului.
Aceste diarei sunt determinate de bacterii de tipul Shigella, Escherichia coli entero-invaziv, Salmonella, Campilobacter sau Yersinia.
In cazul BDA penetrante: microorganismele strabat mucoasa intestinala intacta, de aceea diareea poate fi de scurta durata, dar tabloul clinic poate fi sever, cu febra si bacteriemie.
Aceste afectiuni sunt determinate de: Salmonella tiphi, Shigella, Yersinia enterocolitica sau Campylobacter foetus.
DIZENTERIA BACTERIANA reprezinta un tip de BDA, determinat de diferite serotipuri ale genului Shigella, ce se localizeaza la nivelul ultimelor parti ale colonului (colon distal, sigmoid si rect) si determina dureri abdominale intense, insotite de febra, varsaturi si scaune diareice cu aspect caracteristic. Dupa emisia unor scaune diareice semilegate, apar scaunele dizenterice lipsite de materii fecale (afecaloide), cu continut de mucozitati, puroi si striuri sangvine (muco-pio-sangvinolente).
Complicatiile BDA bacteriene la nou-nascut si sugar sunt reprezntate de: alterarea rapida a starii generale cu sindrom de deshidratare acuta (SDA) sever, acidoza, instalarea starii septice, crizele convulsive. Nou-nascutul devine apatic, letargic, cu privire plafonata si extremitati reci, iar la prematuri boala poate evolua cu hipotermie. Rata mortalitatii este mare, decesul poate surveni in 24-48 in cazul copiilor denutriti sau imunodeprimati.
In cazul BDA bacteriene la copilul cu varsta mai mare de 2 ani: simptomatologia poate fi similara cu cea a adultului, dar pastreaza potentialul de severitate. Frecvent se constata SDA, colaps, acidoza; poate evolua spre:
- insuficienta renala,
- hemoragia intestinala;
- perforatia;
- peritonita ;
- sindromul hemolitic-uremic (determinat de anumite specii de Shigella shiga sau de E.coli)
- artrita reactiva
- encefalopatie
? SINDROMUL DE DESHIDRATARE ACUTA este urmarea pierderilor de apa si electroliti. Evaluarea SDA este importanta in aprecierea severitatii bolii si stabilirea conduitei terapeutice;
Clinic SDA se exprima procentual in functie de scaderea in greutate:
? In SDA Usoara: pierderile reprezinta < 5% din greutatea corporala si frecvent este asimptomatica;
? In SDA Medie: pierderile reprezinta intre 5-10% din greutatea corporala;
clinic: pliu cutanat lenes, turgor flasc, mucoase uscate, fontanela anterioara deprimata, facies incercanat, somnolenta, puls tahicardic, TA scazuta, oliguria (scaderea cantitatii de urina);
? In SDA Severa: pierderile > 10% din greutatea corporala;
o clinic: colaps cardio-vascular, hipovolemie, acidoza, coma, extremitati reci, puls filiform, TA prabusita, respiratie Küssmaul, oligoanurie;
o decesul poate surveni in lipsa unui tratament corespunzator."
Diagnostic
In primul rand trebuie sa comunicati medicului simptomele resimtite (si data de debut) si sa mentionati orice calatorie in strainatate, mai ales in regiuni tropicale. Medicul va realiza in primul rand o examinare fizica (care insa nu ii va permite sa identifice cauza exacta), fiind utile varsta si istoricul medical pentru a crea un tablou clinic complet, dar si sursele de apa potabila si obiceiurile alimentare. Apoi se vor urmari eventuale semne de deshidratare (apare in urma pierderii lichidelor din intestine), cum sunt oboseala, ameteala, uscaciunea mucoasei 
bucale, hipotensiune, pierderea tonusului muscular si tahicardie (ritm cardiac peste 100 batai/minut). Examenul de laborator reprezinta o modalitate certa de diagnostic si presupune prelevarea de materii fecale (nu trebuie sa folositi antiacide sau antidiareice inainte de prelevare) - majoritatea formelor de dizenterie pot fi identificate microscopic.
Uneori se poate apela la proctoscop (pentru prelevarea de mucus din mucoasa intestinala-colon). Cand se suspecteaza o infectie cu rotavirus se poate apela la testare de tip antigen, dar si pentru infestari de tip parazitar. Medicul solicita teste de sange pentru a verifica nivelele electrolitice si a evalua gradul de deshidratare, dar si pentru anticorpi (proteine care sunt prezente in dizenteria amoebica). Uneori se impune si efectuarea unei colonoscopii (tip de endoscopie pentru examinarea intestinelor). In cazuri mai rare, este necesara efectuarea de studii imagistice (tomografii, radiografii, ecografii) pentru bolnavii de dizenterie amoebica in dorinta de a verifica daca au fost afectati plamanii sau ficatul - cum se intampla in abcesul hepatic (si pentru schistosomiaza deoarece ouale viermilor pot fi vizibile la nivelul ficatului, peretelui intestinal sau vezicii), dar si pentru a exclude alte afectiuni cum este boala colonului iritabil.
Tratament
Trebuie sa retineti ca in orice tip de diaree (mai ales cand sunt afectati copiii), este esnetiala hidratarea corespunzatoare (pentru a inlocui lichidele corporale pierdute si a preveni deshidratarea), apeland fie la un consum sporit de lichide, fie la solutii de rehidratare orala (ambele in cantitati mici si dese; solutiile de rehidratare orala se dizolva in apa si ajuta la inlocuirea sarii, glucozei si altor minerale importante care s-au pierdut din corp, insa nu opresc diareea) si la consumul unei alimentatii adecvate (evitarea sucurilor de fructe sau acidulate deoarece pot agrava diareea si ingerarea de mese mici, usoare, evitand alimentele grase, picante sau greu digerabile; cand starea de sanatate este proasta este bine sa se evite alimentele solide pana se observa ameliorare). Cele mai vulnerabile categorii de varsta pentru deshidratare sunt copiii si varstnicii (peste 60 ani). Daca deshidratarea se instaleaza, poate fi necesara administrarea de lichide intravenos in spital.
Apoi, pentru tratamentul dizenteriei bacilare (moderata pana la grava) cauzata de shigella, poat fi indicat antibiotic pentru a reduce durata persistentei simptomelor; acesta este determinat de medic in functie de rezistenta specifica; nu trebuie sa urmati medicatie antidiareica (cum este Imodium) deoarece se pot agrava simptomele. In cazurile usoare de dizenterie nu se prescriu de obicei antibiotice (abuzul de antibiotic le poate face ineficiente in situatii mai grave). Daca suferiti de dizenteria amoebica, medicul recomanda in mod frecvent metronidazol (de obicei timp de 5 zile; nu se administreaza femeilor gravide) sau tinidazol (nu trebuie consumate bauturi alcoolice pe durata utilizarii); ulterior poate fi necesara o cura de diloxanid (care distruge formele chistice mai rezistente) timp de 10 zile. Tot pentru dizenteria amoebica poate fi indicat auranofin, o varianta mai ieftina si cu doza redusa (a fost testata doar in laborator si pe animale). Daca suferiti de dizenterie virala, studiile indica ca probioticele reduc semnificativ durata de vindecare, pentru giardioza se prescrie furazolidon sau zentel, iar pentru dizenteria de tip parazitar medicamente antihelmintice. 
Rareori se impune interventia chirurgicala in tratament, de obicei daca este vorba de colita fulminanta (in special cand apare perforatia colonului). De asemenea, si bolnavii care sufera de abcese hepatice au nevoie de operatie daca abscesul se rupe. Nu in ultimul rand, poate fi de ajutor chirurgia de tip explorator pentru determinarea cauzei infectiei.
As. Univ. Dr. Angelica Visan - Medic Primar Boli Infectioase INBI ''Prof. Dr. Matei Bals'' Bucuresti:
"? Principii generale de tratament in diareile infectioase sunt:
1. Rehidratare si corectare acido-bazica
2. Regim alimentar
3. Tratament etiologic
4. Tratament patogenic
? Scaderea secretiei hidro-electrolitice intestinale
? Diminuarea motilitatii intestinale
? Reducerea resorbtiei toxinelor
5. Tratament simptomatic
1. Rehidratare si corectare acido-bazica (sau reechilibrarea hidro-electrolitica)
- reprezinta OBIECTIVUL MAJOR IN TOATE BDA ALE COPILULUI.
? Rehidratare orala este indicata în SDA < 5%, cand pacientul nu mai prezinta varsaturi si tolereaza lichidele administrate oral, in cantitati crescute progresiv. Se utilizeaza solutie Gesol (NaCl - 3,5g, NaHCO3 - 2,5g, KCl - 1,5g sau orice preparat farmaceutic cu glucoza si electroliti. In cazul in care copilul refuza aceste variante, se poate oferi ceai indulcit cu glucoza - pulbere (procurata din farmacie).
? Rehidratare parenterala: in stari de deshidratare accentuata, in care pacientul nu se poate hidrata, datorita persistentei varsaturilor sau a starii generale alterate, se recomanda internarea intr-o sectie de Boli infectioase sau de Pediatrie, pentru cei mai mici pacienti.
2. REGIMUL ALIMENTAR
? Hidric in primele 24 h (apa, ceai, supa)
? Se continua cu fainoase, orez, supe, carne, branza
? La sugari:
? Formule LP fara lactoza
? Zeama de orez
? Supa de morcov
? Ceai + Gesol
3. TRATAMENT ETIOLOGIC - SHIGELLA se administreaza la recomandarea si sub stricta supraveghere a medicului infectionist sau pediatru.
? Acid nalidixic: 40 - 50 mg/kg/zi
? Fluoroquinolone: 10 - 20 mg/kg/zi
? Cefalosporine GII, GIII
? Ampicilina, Amoxicilina, Furazolidon, TMP - SMX indicat pentru tulpini sensibile
? Tetraciclina se administreaza copiilor mai mari de 7 ani
4. TRATAMENT PATOGENIC
? Medicatie antidiareica:
? Sarurile de calciu (scad secretia de lichide si Na in intestin)
? Anticolinergice (Atropina, Codeina, Loperamid) - nu se administreaza copiilor mici deoarece induc efecte toxice
? Trimebutina - regleaza motilitatea intestinala
? Hidrasec
? Refacerea florei intestinale - discutabila - prin administrarea probioticelor, de asemenea la recomandarea medicului.
5. TRATAMENT SIMPTOMATIC: este reprezentat de medicatia antitermica, antialgica, antispastica, antiflatulenta."
Complicatii
Deshidratarea si dezechilibrul electrolitic constituie cele mai frecvente complicatii si apar cand este vorba de scaune dese sau varsaturi care nu sunt compensate cu lichide (este o cauza de mortalitate in statele subdezvoltate). Deshidratarea severa poate cauza hipotensiune si in consecinta flux sanguin redus la organele vitale, putand aparea chiar insuficienta renala; uneori este necesara spitalizarea. Rareori alte parti din corp reactioneaza la infectie cauzand simptome cum sunt artrita (inflamatia articulatiilor), inflamatia pielii si a ochilor (conjuctivita/uveita). O complicatie ce poate aparea este si sindromul uremic hemolitic ce presupune anemie si insuficienta renala si apare in urma toxinelor unor tipuri de shigella (mai ales la copii); tot shigella poate declansa sindromul colonului iritabil sau intoleranta la lactoza (secundara sau dobandita) care este temporara si mai des intalnita la copii. In timpul unui episod de dizenterie unele medicamente pot fi mai putin eficiente deoarece sunt mai greu absorbite de organism (cum sunt cele pentru epilepsie, diabet si contraceptie).
In cadrul complicatiilor mai grave se includ: bacteremia (bacterii in sange) care apare mai ales la copiii malnutriti (la dizenteria bacilara). Dizenteria amoebica presupune aparitia colitei fulminante sau necrozante cand colonul este grav inflamat (exista risc de perforatie); poate aparea si abcesul hepatic mentionat mai sus. Perosanele varstnice sau cele imunocompromise pot dezvolta un episod de infectie bacteriana secundara. Criptosporidioza poate conduce la infectii respiratorii sau pancreatita la bolnavii de SIDA, iar dizenteriile de tip parazitar pot cauza scaderea apetitului, diaree si crestere intarziata la copii. Schistosomiaza netratata poae sa se transforme intr-o boala intestinala cronica caracterizata de cresterea de tesut fibros in intestine, de aceea dupa tratament este necesara prelevarea de probe de scaun la interval de 3 si 6 luni.
Prevenire
Dizenteria apare in principal ca urmare a unei igiene defectuoase, prin urmare pentru a minimize riscul este indicat sa va spalati mainile cu sapun si apa dupa ce folositi toaleta si dupa ce intrati in contact cu o persoana infestata, inainte de a manca sau gati, inainte de a hrani copiii sau persoanele varstnice. Evitati folosirea in comun a prosoapelor si a lenjeriei. De asemenea, daca calatoriti intr-o tara cu risc de dizenterie este indicat sa nu beti apa din surse locale decat daca este sterila (pueti apela la apa imbuteliata) sau sa o fierbeti timp de cateva minute/folositi dezinfectant chimic/filtru de incredere, nu va curatati nici pe dinti cu aceasta apa si nu folositi gheata in bauturi. Nu ingerati fructe/legume care nu pot fi curatate de coaja, produse lactate care nu sunt pasteurizate si nu consumati produse de la vanzatorii ambulanti (doar din conserve, borcane etanse).As. Univ. Dr. Angelica Visan - Medic Primar Boli Infectioase INBI ''Prof. Dr. Matei Bals'' Bucuresti:
"? Masuri generale:
? Igiena individuala: spalarea corecta a mainilor inainte de prepararea alimentelor, inaintea meselor, dupa folosirea toaletei, dupa schimbarea scutecelor bebelusilor;
? Igiena alimentara: spalarea minutioasa a vaselor;
? Prepararea corecta si pastrarea corespunzatoare a alimentelor;
? Spalarea atenta si prelungita a alimentelor crude;
? Asigurarea surselor curate de apa potabila (Clorinare, control);
? Colectarea corecta a dejectelor si gunoaielor;
? Masuri de eliminare a insectelor si rozatoarelor;
? Excluderea purtatorilor din:
? Sectoarele de activitate ce impun manipularea apei, alimentelor
? Colectivitati de persoane (camine, spitale, scoli, gradinite, internate, etc.)
? Educatie sanitara continua a populatiei;
? Masuri guvernamentale de educatie si sanitatie."
Multumim doamnei doctor Angelica Visan pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
www.nhs.uk; www.netdoctor.co.uk; www.medicalnewstoday.com; http://medical-dictionary.thefreedictionary.com; www.patient.co.uk
Urmareste-ne pe Google News
