Totul despre gastroenterita

Gatroenterita reprezinta o inflamatie a mucoasei intestinelor cauzata de un virus, bacterie sau parazit, cel mai des fiind vorba de forma de tip viral cum este norovirusul, ce este caracterizata de diaree, greata, varsaturi si dureri abdominale. Se poate transmite prin apa sau alimente, dar si prin contact direct sau prin maini nespalate dupa utilizarea toaletei; exista si forme ale bolii care nu sunt contagioase. Este cunoscuta si sub denumirea de viroza intestinala, enteroviroza si, desi in SUA este necesara spitalizarea in mai putin de 2% din cazuri, in statele in curs de dezvoltare reprezinta cauza principala de deces in urma deshidratarii. In cazurile in care apar si simptome cum sunt diareea cu sange sau temperatura peste 38 C mai mult de 5 zile sau sepsis, este luata in considerare o alta afectiune (de exemplu shigelloza).

Cauze

Trebuie sa retineti in primul rand ca formele virale si bacteriene sunt extrem de contagioase. Cea mai frecventa cauza a gastroenteritei este un virus; principalele virusuri responsabile sunt rotavirus (cea mai des intalnita cauza de diaree la bebelusi si copii; in SUA aproape toti copiii pana la 5 ani au fost infectati; inainte de introducerea vaccinului reprezenta potential fatal in pana la 60 copii pe an) si norovirus (cea mai frecventa cauza de gastroenterita grava -in procent de 50-70% la adulti, se raspandeste rapid si este de cauza alimentara; apare deseori in cazul calatorilor de pe vasele de croaziera); durata bolii este de 1-2 zile. Alte virusuri cauzatoare: adenovirusuri (cauzeaza adesea infectii respiratorii), parvovirusuri (bocavirus), astrovirusuri (a treia cauza de gastroenterita la copii).

Desi sunt mai rar implicate, si bacterii cum sunt E. coli si salmonella o pot declansa prin infectarea directa a mucoasei stomacale si intestinale (Salmonella si Campylobacter sunt cele mai frecvente cauze bacteriene, raspandite prin carne de pui, oua insuficient preparate termic si prin reptile sau pui vii)- formele bacteriene dureaza mai multe zile. Shigella este transmisa de obicei in crese si gradinite, sursele de contaminare fiind apa si mancarea (dar si excrementele persoanelor bolnave); infectia persista pana la 1-2 saptamani de la contactare. Unele bacterii cum este Staphylococcus aureus produc o toxina ce reprezinta cauza simptomelor (cea mai des intalnita toxiinfectie). E.coli cauzeaza complicatii grave cum sunt insuficienta renala (copii), diaree cu sange si purpura trombocitopenica (varstnici). Campylobacter este asociata si cu laptele nepasteurizat sau cu apa contaminata, dar si cu excremente ale unui animal bolnav (pisica, caine); nu se transmite in general de la un om la altul. Clostridium dificile se poate dezvolta in intestinul gros dupa un tratament antibiotic (cum este Cleocin, levofloxacina, ciprofloxacin, peniciline, cafalosporine), spitalizare; persoanele cu varsta peste 65 ani si cei cu boli cronice au risc crescut pentru bacterie; este incadrata recent drept principala cauza de mortalitate in urma gastroenteritei (tulpini noi au devenit agresive si periculoase).

Parazitii reprezinta cauze mai rare, fiind vorba de giardia, cryptosporidium din piscine sau surse de apa contaminate. Giardia este cea mai frecventa cauza de diaree transmisa prin apa contaminata cu fecale de animale (poate fi intalnita in ape de rauri, lacuri, piscine, iazuri si cisterne). Cryptosporidium traieste in intestinul persoanelor afectate sau animale si este eliminata prin fecale; poate fi gasita in mancare, apa, sol sau suprafete contaminate (apa, bauturi, alimente negatite, fructe si legume nespalate, toalete si mese de schimbat scutece). Cel mai mai risc de imbolnavire il prezinta persoanele cu sistem imunitar slab.

Iata si cateva modalitati de imbolnavire mai putin intalnite: metale grele (arsenic, cadmiu, plumb, mercur), apa de baut, alimente acide in exces (rosii si citrice), toxine din fructe de mare, medicamente cum sunt antibiotice, antiacide, laxative si chimioterapie. Exista si un procent de pana la 50% in care nu este identificat niciun agent cauzator (idiopatica).

Doamna doctor Claudia Vasiliu - Medic Specialist Gastroenterologie clinica MEDAS Regina Elisabeta 

"Gastroenterita reprezinta inflamatia tractului gastrointestinal (stomac si intestin subtire), care se manifesta cel mai frecvent prin diaree apoasa, greata si /sau varsaturi, crampe abdominale si care poate asocia si manifestari extradigestive precum febra, cefalee, dureri musculare si articulare. Gastroenterita apare cel mai frecvent dupa ingestia de apa sau alimente contaminate. Cauzele gastroenteritei sunt predominant infectioase si anume bacteriene (E.coli, Salmonella, Shigella, Campylobacter), virale (rotavirus, norovirus), parazitare (giardia, cryptosporidium), dar pot fi si cauze mai putin frecvente ca toxine (din fructele de mare), medicamente (clindamicina, ciprofloxacin, antiacide, laxative, chimoterapie) sau expunere la metale grele (arsenic, cadmiu, plumb). Categoriile mai frecvent expuse sunt copiii, varstnicii si pacientii cu sistem imun compromis (cei infectati cu HIV, diabeticii, pacientii cu cancer)." 

Simptome

Principalele simptome constau in diaree apoasa si varsaturi, insa pot aparea si durere abdominala, crampe, febra usoara (37,7 C), greata si durere de cap. Din cauza diareei si a varsaturilor (persista intre 2-5 zile), poate aparea deshidratarea ce presupune pierderea electrolitilor-elemente esentiale de sodiu si potasiu. Pot aparea si dureri musculare, frisoane, senzatie de oboseala sau simptome respiratorii in cazul in care este vorba despre virusuri. De multe ori sunt presupuse toxiinfectii alimentare, cand de fapt este vorba de surse alimentare contaminate. Calatorii pot experimenta si diareea calatorului din cauza alimentelor si surselor de apa contaminate. Retineti ca severitatea simptomelor depinde de abilitatea sistemului imunitar de a rezista la infectie.

Majoritatea persoanelor isi revin rapid dupa un episod usor, consumand lichide si restabilind alimentatia normala; copiii si varstnicii necesita o perioada mai lunga de recuperare, mai ales daca apare deshidratare (reprezinta o urgenta medicala). In 2007, 17000 persoane au decedat in urma gastroenteritei, in special varstnici, fiind vorba de Clostridium difficile si norovirus. In cazul copiilor, poate fi observat si refuzul de a manca sau de a bea sau senzatie puternica de sete, eliminare redusa sau lipsa urinarii; scaderea in greutate (mai mult de 10% din greutatea totala), letargia si pielea care nu revine dupa ciupire, lipsa lacrimilor si a transpiratiei, senzatie de ameteala reprezinta semne de deshidratare (mai ales cand aportul de lichide este scazut).

Trebuie sa stiti ca majoritatea cauzelor virale si bacteriene sunt contagioase, prin urmare pot fi transmise; nu se transmit cele legate de alergii alimentare sau cele cauzate de medicamente. Contactul indirect prespune de exemplu atingerea unei clante de usa sau dormitul intr-un pat contaminat (prin atingerea unei suprafete si apoi a gurii).

Risc crescut de gastroenterita prezinta oricine, dar in special persoanele care locuiesc in colectivitate (garnizoane, vase de croaziera, camine), copiii si varstnicii (sistem imunitar imatur sau deprimat, se deshidrateaza mai repede), persoanele care urmeaza tratament cu antibiotic (deprima microbii normali din tractul digestiv) si persoanele care nu respecta regulile de igiena, cele care consuma alimente negatite/nespalate sau beau din surse potential contaminate.

Diagnostic

Majoritatea formelor sunt diagnosticate prezumtiv in baza simptomelor (in special diaree). Din cauza ca gastroenterita este o boala autolimitata, marea majoritate a persoanelor raman neidentificate (fara a fi consultate de medic). Nu exista niciun test specific, insa daca apar episoade de epidemii, culturi virale si bacteriene, teste de reactie de polimerizare in lant sau alte teste imunologice pot identifica agentul patogen (de obicei pana la acel moment majoritatea pacientilor incep sa-si revina); testele de obicei sunt de sange (hemoleucograma completa), electroliti si teste ale functiei renale si probe de materii fecale.

In cazurile grave intervin si autoritatile de sanatate publica, ce-si bazeaza diagnosticul pe istoricul pacientului (inclusiv persoane apropiate cu simptome similare), examen fizic si simptome resimtite (durata, frecventa, descrierea tranzitului intestinal), dar si pe consumul recent de alimente sau de bauturi (pentru a identifica numitorul comun).

Medicul poate intreba daca pacientul poate tolera aportul de lichide pe gura, dar si frecventa urinarilor, scaderea in greutate, senzatia de ameteala/lesin (sincopa) pentru a identifica simptome de deshidratare. Este important sa specificati calatoriile recent efectuate, expunerea la substante toxice sau iritanti, modificarea in alimentatie sau in obiceiurile de preparare/stocare a alimentelor (Staphylococcus aureus apre in interval de 2 - 6 ore, Clostridium in 8 - 10 ore, Salmonella in 12 - 72 ore), dar si medicatie recenta. Trebuie excluse afectiuni similare cum sunt apendicita, pietre la rinichi, pancreatita, diverticulita sau boli gastrointestinale cum sunt boala lui Crohn, colita ulcerativa, colita microscopica (prin palparea abdomenului). Poate fi necesar un examen rectal (se inspecteaza anusul pentru anormalitati prin inserarea unui deget; fecalele obtinute pot fi testate pentru hemoragii oculte).

Tratament

Majoritatea cazurilor nu necesita vreun tratament specific, secretul pentru o recuperare rapida fiind reprezentat de o hidratare adecvata. Tratamentul la domiciliu coinsta intr-un aport sporit de lichide (in special bauturi cu electroliti cum sunt cele pentru sportivi pentru a compensa pierderile rezultate in urma diareei), exceptand sucurile de fructe sau laptele (pot prelungi simptomele); in cazul copiilor sunt de ajutor solutiile de rehidratare orala care trebuie administrate in cantitati mici si des (daca copilul este alaptat, nu se recomanda intreruperea alaptarii pe perioada episodului diareic, ci alaptarea la intervale mai reduse). In cazul in care deshidratarea se instaleaza, este necesar consultul medical, uneori apelandu-se la lichide administrate intravenos (au efect mai rapid). In cazul varsaturilor, medicul poate recomanda antiemetice (nu sunt indicate copiilor deoarece prezinta numeroase efecte adverse), iar pentru diaree loperamid (Imodium), insa multi specialisti nu prescriu niciun fel de tratament farmacologic deoarece majoritatea medicamentelor dispun de efecte adverse. Se considera ca printr-o hidratare optima, simptomele dispar rapid. Probioticele reprezinta o metoda de tratament sigura, lipsita de reactii adverse pentru orice varsta.

Este de ajutor desigur dieta binecunoscuta constand in paine prajita, orez, mere coapte si banane timp de 1-2 zile pana la revenirea la alimentatia uzuala. In cazul agravarii simptomelor sau aparitiei altora noi, este necesara o reevaluare, deoarece poate fi vorba de o alta afectiune. Antibioticele pot fi recomandate in formele bacteriene identificate concret, insa necesita un diagnostic exact in urma testelor de laborator pentru un efect garantat al acestora (fiecare microb dispune de o senzitivitate, respectiv de o rezistenta specifica).

Doamna doctor Claudia Vasiliu - Medic Specialist Gastroenterologie clinica MEDAS Regina Elisabeta:  

"Afectiunea este frecvent autolimitata iar tratamentul presupune masuri suportive de hidratare adecvata, pe cale orala sau pe cale intravenoasa, daca pacientul nu este capabil de aport oral. De asemenea pot fi administrate medicamente antidiareice (Smecta, Hidrasec, Furazolidon), antibiotice in cazuri selectate (de exemplu in infectia cu Clostridium difficile), antiemetice (ca Metoclopramid, Motilium). Pe masura ce starea pacientului se amelioreaza si senzatia de greata dispare, acesta poate consuma alimente ca paine prajita, branza, orez fiert, morcovi, banane, ceai de menta, evitand consumul de fast food, rosii, citrice, sosuri, rantasuri sau bauturi carbogazoase." 

Complicatii

In cele mai multe cazuri nu sunt prezente complicatii, insa daca apar este vorba in special de deshidratare la copii si varstnici sau la imunocompromisi. In statele subdezvoltate, hidratarea copiilor este dificil de realizat, prin urmare multe decese infantile sunt inregistrate in urma acestei boli.

Doamna doctor Claudia Vasiliu - Medic Specialist Gastroenterologie clinica MEDAS Regina Elisabeta:

"Principala consecinta a gastroenteritei este deshidratarea data de pierderea de apa si saruri minerale, care e mai pronuntata in cazul pacientilor pediatrici si care, daca nu este corectata, poate fi fatala."

Prevenire

Respectarea regulilor cunoscute de igiena este de baza, si anume: spalarea mainilor in special inainte de a manca si dupa orice contact cu o persoana infectata sau cu obiecte infectate, spalarea zilnica a lenjerei, evitarea contactului cand este posibil cu persoane bolnave, evitarea alimentelor negatite, in special a produselor din carne, evitarea alimentelor crude sau a apei netratate, a lichidelor netratate sau nepasteurizate (in special lapte), spalarea riguroasa a oricarui produs inainte de a-l manca in special in statele subdezvoltate, evitarea ghetii pe timpul calatoriilor, consumul apei imbuteliate inclusiv pentru spalarea dintilor. Este important sa retineti ca exista un vaccin pentru prevenirea infectiei cu rotavirus ce poate fi administrat copiilor din primele luni de viata (este optional) si un vaccin impotriva bacteriei cauzatoare de holera, insa nu este disponibil pretutindeni. In ce priveste dezvoltarea unui vaccin pentru norovirus, in anul 2013 cercetarea era in desfasurare si a inregistrat un oarecare succes.

Citeste si:

Cauzele durerii abdominale sau de stomac la copii

Alimentatia in bolile digestive 

Varsaturile la copii: informatii complete 

Totul despre Smecta la copii  

Voma la copii 

Scaunul verde la sugari 

Febra la bebelusi 

Surse:
www.medicinenet.com; www.emedicinehealth.com; www.webmd.com; www.nlm.nih.gov;