Otita si copiii: cauze, simptome, tratament

Ce este otita - clasificare

Otita (otita medie) este desemnata drept inflamatia urechii medii si a mucoasei sale cauzata de obicei de bacterii, care apare cand se acumuleaza lichid in spatele timpanului. Orice persoana se poate confrunta cu aceasta problema de sanatate, insa mai des apare la copii (5 din 6 copii conform statisticilor prezinta cel putin un episod de otita pana la varsta de 3 ani); constituie una din cauzele importante de pierdere a auzului. In functie de tipurile de simptome asociate, exista trei tipuri principale de otite:
- Otita medie acuta: tipul cel mai des intalnit (parti din urechea medie sunt infectate si inflamate, iar lichidul ramane blocat in spatele timpanului) ceea ce determina durere in ureche (uneori apare si febra)
- Otita medie cu efuziune sau seroasa care apare uneori dupa ce se finalizeaza un episod de infectie la nivelul urechii, iar lichidul ramane in spatele timpanului. Pot sa nu existe simptome, insa medicul va putea identifica lichidul din spatele timpanului cu un otoscop
- Otita cronica cu efuziune care apare cand lichidul ramane in urechea medie un timp indelungat sau revine in mod continuu, chiar daca nu exista nicio infectie. Acest tip de otita determina o slabire a sistemului imunitar al copiilor si in plus poate afecta si auzul

Citeste si: Otita la copii: cauze, simptome, tratament

Cauze ale otitei

O infectie a urechii este de obicei cauzata de bacterii si apare dupa ce un copil prezinta durere de gat, raceala sau alte infectii respiratorii superioare. Daca infectia superioara respiratorie este bacteriana, aceleasi bacterii se pot raspandi la urechea medie; dimpotriva, daca este de natura virala, precum o raceala, bacteriile pot fi atrase in mediul prietenos cu acestea si pot progresa in urechea medie ca infectie secundara. Drept urmare a infectiei, lichidul se acumuleaza in spatele timpanului.

Pentru a intelege exact ce se intampla, este important sa cunoasteti anatomia urechii. Aceasta este compusa din trei parti: externa, medie si interna. Cea externa include tot ceea ce se vede in exterior, inclusiv portiunea de piele aferenta, dar si canalul auditiv (incepe la deschiderea urechii si se intinde pana la timpan - o membrana care separa urechea externa de cea medie). Apoi, urechea medie este amplasata intre timpan si cea interna. In interiorul sau se gasesc niste oase mici care transmit vibratiile sonore de la timpan la urechea interna, oase inconjurate de aer. Urechea interna contine labirintul, structura care contribuie la mentinerea echilibrului din corp, iar cohleea este un organ care transforma vibratiile sonore in semnale electrice care sunt transportate catre creier prin nervul auditiv. In aparitia otitei pot fi implicate si parti adiacente ale urechii, precum trompa lui Eustachio - conecteaza partea superioara a gatului de urechea medie si asigura aer proaspat pentru aceasta, dreneaza lichidul si mentine presiunea aerului la nivel constant intre nas si ureche. Adenoizii sunt mici portiuni de tesut localizate in zona aflata in spatele nasului, deasupra gatului si langa trompa lui Eustachio si sunt compusi in mare parte din celule ale sistemului imunitar; combat infectia prin blocarea bacteriilor care intra prin gura.

Dopuri din silicon pentru inot - COPII x 6 bucati
• Reutilizabile!
• Fabricate din silicon etans!

Instructiuni de folosire:
• Se modeleaza dopul sub forma de disc.
• Se acopera urechea curata si uscata, cu dopul.
• Se apasa marginile dopului pana adera perfect.

Simptome ale otitei

Din pacate, cea mai mare parte din episoadele de otita apar inainte ca cei mici sa invete sa comunice. Daca copilul nu este suficient de mare pentru a va transmite faptul ca resimte durerea, este bine sa urmariti: daca trage/duce mana la ureche/urechi, daca se agita sau plange, daca are probleme cu somnul, apetit scazut, daca are febra mai mare de 38 grade C (in special bebelusii si copiii mici), daca prezinta lichid scurs din ureche, neindemanare sau probleme cu echilibrul, probleme cu auzul sau nu raspunde la sunete de intensitate redusa, o stare de dispozitie proasta/irascibilitate. Mai pot aparea si varsaturi/diaree, coriza sau rinoree. 

Diagnostic

In primul rand, medicul va verifica starea de sanatate a copilului. Va dori sa afle daca s-a confruntat recent cu o raceala sau durere de gat, daca intampina probleme cu somnul sau daca se trage de urechi. Cel mai probabil va apela la un instrument dotat cu lumina denumit otoscop pentru a verifica interiorul urechii, iar un timpan rosu, bombat indica o infectie. Exista si o versiune pneumatica de dispozitiv care sulfa aer in canalul auditiv pentru a verifica existenta lichidului in spatele timpanului. Un timpan normal se va misca in fata si in spate mai usor decat unul cu lichid. O alta modalitate de diagnostic consta in timpanometrie care foloseste tonuri si presiune a aerului; se foloseste o casca mica si moala ce contine un microfon si un difuzor, precum si un dispozitiv care variaza presiunea aerului din ureche si masoara cat de flexibil este timpanul la diferite presiuni. Audiometria este utila doar cand se suspecteaza pierderea auzului, iar investigatiile imagistice de tip RMN sau tomografie se impun doar in caz de complicatii (meningita, mastoidita, paralizia nervului facial).

Tratament pentru otita

Multi medici recomanda pentru tratamentul otitei un antibiotic, precum amoxicilina (sau eritromicina/claritromicina pentru cei alergici) pentru un interval de timp de 7-10 zile care trebuie urmat exact pentru perioada prescrisa (in caz contrar nu va fi suficient de eficace). Alaturi de acesta, se pot prescrie si analgezice (pentru durere) precum acetaminofen sau ibuprofen sau picaturi de ureche daca exista febra sau durere (in niciun caz aspirina care constituie un factor major de risc pentru sindromul Reye). Conform indrumarului emis de Academia Americana a Pediatrilor in 2013, este incurajata o abordare de tip monitorizare indeaproape a copiilor (antibioticele prezinta si o serie de reactii adverse), in special in categoria de varsta 6 luni-2 ani. Daca nu se amelioreaza starea in decurs de 48-72 ore de la debutul simptomelor, trebuie initiata antibioterapia; reprezinta ultima solutie, deoarece un abuz poate conduce la rezistenta la antibiotic.

In decurs de cateva zile veti observa o ameliorare a starii copilului, in caz contrar, impunandu-se modificarea antibioticului. Odata cu remedierea infectiei, lichidul poate persista, dar va disparea in decurs de 3-6 saptamani. Cele mai des intalnite complicatii ale otitei constau in ruperea membranei timpanice sau pierderea auzului, iar cele mai grave sunt mastoidita, labirintita si meningita.

Prevenirea otitei

Daca cel mic sufera de otite recurente, este important sa limitati anumiti factori, precum expunerea la fum de tigara si culcatul cu biberonul in gura, folosirea suzetei. Pentru situatiile grave, cand infectiile reapar si antibioticele nu ajuta, se poate recomanda timpanotomia (inserarea unor tuburi mici in timpan pentru a imbunatati circulatia aerului si a preveni acumularea de lichid timp de 6-9 luni) sau indepartarea polipilor (pentru a preveni raspandirea infectiei la trompa lui Eustachio). Poate ajuta si imunizarea cu vaccinul pneumococic conjugat, o igiena constanta si riguroasa, limitarea contactului cu copii bolnavi.

www.magazinvavianpharma.ro 

Multumim doamnei doctor Stuparoiu Vatau Adriana Emilia pentru informatiile oferite. 

Surse:
http://patient.info; www.nidcd.nih.gov; www.uptodate.com