Dacă simți că adolescentul tău te ignoră, se pare că nu trebuie să o iei personal. Aceasta este partea bună. Partea neplăcută este că nu se va termina prea curând. Orice părinte s-a întrebat, se întreabă sau se va întreba: ”de ce copilul meu nu mă ascultă?”. Până acum un răspuns clar și logic nu a fost oferit. Însă, datorită unui grup de cercetători care, poate sunt părinți la rândul lor și au trecut prin aceste frustrări, răspunsul a devenit mult mai clar.
Ce au descoperit? Că atât preadolescenții cât și adolescenții nu ascultă la propriu vocea mamelor
Studiul publicat în Jurnalul de Neuroștiințe demonstrează că creierul copiilor se schimbă când se concentrează pe vocea prietenilor lor sau pe vocea mamei lor. Prin urmare, nu este ceva personal, este o funcție destul de cool a naturii umane.
Studiul a cuprins 46 de copii cu vârste între 7 și 16 ani, cărora li s-a scanat creierul pentru a vedea ce se întâmplă când aud vocea mamei lor și ce se întâmplă când aud o voce mai puțin familiară. Studiul nu a ținut cont de sexul subiecților, iar toți participanții au un IQ mai mare de 80 și au fost crescuți de mama lor biologică. Studii anterioare au demonstrat că atunci când aud vocea mamei, zona de recompense din creierul bebelușilor și copiilor mici se aprinde. Însă la copiii mai mari lucrurile stau diferit, zona de recompense din creier se aprinde când aud voci feminine nefamiliare.
”Așa cum un copil mic știe să se acorde cu vocea mamei lui, un adolescent știe cum să se regleze la voci noi. Ca adolesescent nu știi, desigur, că faci asta. Ești doar tu, ai prietenii tăi și vrei să petreci timp cu ei, nu cu mama ta. Așa că mintea ta este atrasă instinctiv de aceste voci.”, spune pentru Stanford Medicine News Center conducătorul studiului, autorul Dr. Daniel Abrams, Ph.D., profesor de psihiatrie și științe comportamentale.
Practic, creierul preadolescenților și adolescenților își dezvoltă independența, ceea ce este natural și de așteptat. Așa că, atunci când aude sunete, le filtrează în funcție de interes. Mama nu mai este pe primul loc, acum interesul copilului este pentru anturajul său, pentru noutate, și astfel de comportamente, în această lumină, devin explicabile. Mai mult, studiul face puțină lumină și cu privire la comportamentul copiilor cu autism, care au răspunsuri diferite de copiii normal la stimuli. ”Copiii cu autism nu se ajustează la vocile din jurul lor, și nu am știut de ce. Este încă o întrebare fără un răspuns clar, dar studiul ne ajută să înțelegem mai bine cum funcționează creierul lor și să îi ajutăm în a depăși dificultățile sociale.”, completează Dr. Abrams.
Deși știința din spatele modului în care comunicăm unii cu alții este fascinantă și sperăm să ducă la cât mai multe descoperiri, din păcate ea încă nu ne ajută să răspundem la altă întrebare: ”Și, totuși, cum îmi fac copilul să mă asculte?”.
Surse: Parents.com
Citește și:
Urmareste-ne pe Google News
