Nu mai țipa la copiii tăi. Dacă ridici vocea nu înseamnă că te vor asculta mai atent, dimpotrivă!

Fie că sunt supărați, frustrați, au propriile nemulțumiri la job sau în viața de zi cu zi, părinții se mai „trezesc” țipând la copii, o reacție negativă a propriei stări sufletești. Îndeosebi mamele se învinovățesc pentru reacția pe care o au față de copiii lor și se pare că pandemia de Covid 19 a afectat și mai mult sănătatea mentală a părinților.

În urma pandemiei, mamele de la care societatea se așteaptă să facă totul perfect în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor, au avut propriile frustrări. Unele femei și-au pierdut chiar locul de muncă în această perioadă, iar frustrările acumulate au fost considerabile. Jennifer Senior a scris despre mamele care și-au pierdut cumpătul încă din timpul pandemiei într-un articol din New York Times.

Aceasta a adus în vedere concluziile unui studiu conform căruia, în urmă cu 20 de ani, tinerii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani ,nu doreau să petreacă mai mult timp cu mamele lor. Acești copii își doreau doar ca mamele lor să-și tempereze ieșirile, frustrările și să-și controleze temperamentul care le determina să ridice tonul vocii.

Câteva decenii după acest studiu, pandemia a amplificat această problemă. În general, părinții își doresc să poată deveni mai răbdători și mai înțelepți în relația cu copiii lor, iar micuții își doresc același lucru.

Strategii menite să ajute părinții care țipă la copii

Jennifer Senior a scris o prima ediție a cărții „Cum să te calmezi: strategii pentru părinți și copii”, în anul 2008. Aici sunt abordate modalități de autocalmare și conștientizare pentru părinți, precum și de gestionare a stresului și a furiei. Conform autoarei, țipetele nu funcționează în cele mai multe cazuri și reprezintă mai mult o eliberare a furiei și a frustrării părinților, decât un un mod de educare a copiilor.

Mai mult decât atât, țipetele părinților în mod regulat pot provoca anxietate, depresie și probleme de comportament în rândul copiilor, la fel ca pedepsele fizice. Pentru a nu cădea în capcana ridicării tonului la copii, părinții sunt sfătuiți să adopte tehnica recompensei pozitive.

Astfel, după ce stabilesc obiective comportamentale realiste și comunitate clar copiilor, adulții trebuie să ofere laude și aprecieri atunci când micuții se conformează sau depun eforturi considerabile. Iar atunci când ei ratează obiectivele, comportamentul trebuie ignorat. Deși această strategie pozitivă pare simplă, țipatul este încă prima reacție a părinților frustrați de obrăzniciile copiilor sau de faptul că aceștia nu își îndeplinesc obiectivele.

5 metode simple prin care să reziști impulsului de a țipa la copil

De ce țipă părinții?

Toți părinții sunt supărați uneori, mai ales purtând pe umeri poverile creșterii și educării copiilor, a întreținerii gospodăriei, a unui job stresant. De aceea țipetele, deși sunt dăunătoare dezvoltării copiilor, reprezintă o urmare a acestor frustrări. Țipatul la copii a devenit o problemă chiar înainte de pandemie, după ce timp de câteva decenii părinții au încercat să renunțe la pedepsele fizice aplicate copiilor.

Comparativ cu anii 80, mai puțin de jumătate dintre părinți în ultimii ani mărturisesc că au aplicat pedepse fizice copiilor. Dar se pare că furia părintească canalizată în pedepse corporale s-a transformat în țipete.

Deci s-a eliminat „bătăița la funduleț”, iar părinții s-au luptat să învețe alte metode de disciplină. Din dorința lor ca micuții să-i asculte, să se conformeze și să le arate respect, adulților le-a fost mai ușor să își dezlănțuie emoțiile negative asupra copiilor și să-i „sperie” cu un țipăt decât să practice perentinul pozitiv.

Studiile arată că micuții, dar și adolescenții se adaptează mai bine situațiilor atunci când părinții rămân calmi, iubitori și pozitivi și își exercită autoritatea prin reguli și consecințe rezonabile, arătându-le respect și sentimente frumoase.

Concluzia este că micuții se simt în siguranță din punct de vedere emoțional și sunt mai cooperanți când părinții lor folosesc o abordare pozitivă pentru managementul comportamental, deși părinților le este greu să rămână calmi în contextul haosului de acasă și de la locul de muncă.

Ce să faci atunci când simți nevoia să țipi la copil: 10 metode eficiente

Stresul cauzat de pandemie a determinat tot mai mulți părinți să țipe la copiii lor

În timpul pandemiei, a izolării sociale, părinții s-au dovedit a fi mult mai frustrați, mai conduși de emoții negative, incapabili să practice tehnici de autocalmare și să elimine complet țipetele. La rândul lor, copiii și adolescenții, din cauza reducerii activităților academice sociale și extrașcolare, au devenit mai triști, mai furioși, mai anxioși, determinând și părinții să își schimbe atitudinea.

Doar timpul și cercetările în acest sens, sondajele de opinie, vor reflecta cu adevărat cât de dăunătoare sunt țipetele și stresul din timpul pandemiei asupra sănătății mentale a copiilor. Și bineînțeles, inechitățile economice, rasiale și sociale vor fi luate în considerare. Cu toate acestea, mulți părinți au depus mari eforturi pentru a ajunge la o stare de calm și pentru a acorda prioritate familiei și timpului de calitate petrecut împreună.

Cu siguranță acest timp de calitate petrecut în familie prin practicarea de hobby-uri, prin cinele luat în familie, plimbările în parc, distracțiile la locul de joacă, prin discuții legate de sentimente, nemulțumiri, ajută familiile aflate în situații de criză în care părinții abia își stăpânesc furia exprimată prin țipete. Magia lucrurilor mărunte nu trebuie subestimată și exprimarea sentimentelor într-un mod franc și direct este necesară.

Atunci când țipatul este rar, este mai puțin toxic, în casă este mai multă iubire, părinții se bucură de respectul și admirația copiilor, iar lupta cu autocontrolul emoțional face parte din a fi om, mai ales în societatea modernă actuală.