Toată lumea minte
Chiar dacă acorzi o mare atenție adevărului, minciuna face parte din comportamentul uman normal. Nu te mai arăta șocat că adolescentul tău te minte și obișnuiește-te cu ideea că se va întâmpla. Amintește-ți de propriul comportament pentru a judeca corespunzător comportamentul copilului tău. Chiar dacă descoperirea unei minciuni poate zdruncina relația de încredere părinte-copil, ține cont de ce anume acoperă minciuna respectivă.
O minciună determină o persoană să gândească mai mult - crește încărcătura sa cognitivă, ceea ce conduce la semnale pe care persoana respectivă le emite comparativ cu situația în care spune adevărul. Una din tacticile folosite de poliție este să determine suspectul să gândească mai mult când oferă răspunsurile, conducând la comportamente mai pronunțate atunci când spune o minciună. Reține însă că semnele unei minciuni diferă de la o persoană la alta și trebuie să te folosești de experiența personală și intuiție pentru a afla.
Comisar șef de poliție Csaba Kiss, șeful Laboratorului de Psihologie Criminalistică din cadrul Poliției Capitalei, Expert Poligraf Autorizat de Ministerul Justiției subliniază "Nu putem să inducem oamenii în eroare cu privire la semnele pe care să le interpreteze. Un copil care este mai agitat, mai neascultător poate să sufere de tulburări opoziționist-provocatoare. Această tulburare înseamnă că atunci când i se cere să facă ceva el refuză și uneori părinții au impresia că el este surd. Dar de fapt el se află într-o tulburare opoziționist-provocatoare și chinuie adultul într-o formă foarte serioasă. De cele mai multe ori este o chestiune de autoritate. Ori sunt mai mulți părinți sau bunici care exercită autoritate asupra copilului și niciunul nu are autoritate definitivă și atunci copilul înțelege că dacă nu îi convine ceva la unul se poate refugia la celălalt, dar de aici pornește cea mai mare problemă, de la lipsa internalizării normelor. Iar normele se internalizează de când copilul este mic și începe cu fă-ți patul, spală-te pe dinți, această internalizare a normelor creează o sensibilitate în respectarea ulterior a legii, a tot ce este necesar. Din păcate, am observat că există o anumită categorie de subiecți cărora le lipsește tatăl. Absența partenerului de viață patern poate mai devreme sau mai târziu să genereze un tânăr/adolescent rebel, care nu respectă regulile, care se revoltă împotriva lor și le transgresează și le încalcă."
Când încep să mintă copiii
Copiii pot spune minciuni de la o vârstă fragedă, respectiv de la 3 ani. Atunci începe să realizeze că nu îi citești gândurile, așa că poate spune lucruri care nu sunt adevărate fără ca tu să știi. Copiii mint mai des în intervalul 4-6 ani; în timp copilul poate să își îmbunătățească tehnica prin expresii faciale și ton al vocii. La vârstă școlară minte mai des și se descurcă bine; minciunile sunt mai complicate deoarece cunoaște mai multe cuvinte și înțelege cum gândesc oamenii. Până la 8 ani copiii pot minți cu succes fără să fie descoperiți.
"Copiii începând din jurul vârstei de 1 an până la 6 ani încep să mintă. Mint profesorii la școală, mint părinții, nu pe toată lumea, deoarece minciuna este o formă de control asupra adultului. Copilul știe că adultul are putere asupra lui și îl controlează și își dorește și el acest lucru. Și prin minciuna lui reușește uneori să controleze adultul. Este greu până îi reușește de 2-3 ori, iar ulterior realizează că este un instrument pe care îl poate folosi. Din 5 minciuni doar 1 este de obicei aflată, toate celelalte sunt înregistrate ca victorii. La fel ca la infractorii mai mari, o victorie nu face decât să întărească acel comportament.
În momentul în care apare această tulburare opoziționist-provocatoare, apar tulburări de comportament, agresivitate, minciună, furt de acasă. Atunci când copiii încep să fure de acasă înseamnă că în acel spațiu este o mare problemă, înseamnă că nu s-a realizat atașamentul față de familia de origine, că regulile de conviețuire nu sunt foarte bine stabilite, că acel copil nu se simte bine, valorizat în acel spațiu.
Vizavi de gesturi și mimică facială nu există o regulă de urmărit. Și mie mi se întâmplă pe timpul examinărilor să văd anumite gesturi, dar până nu mi le confirmă diagramele pot să le consider doar niște indicii orientative. Copiii nu au capacitate de disimulare, dar învață repede. Îmi aduc aminte de o situație cu o fetiță care fura din portofelele părinților sau ale persoanelor care intrau în casă. Părinții inițial s-au alertat, dar ulterior am ajuns să stau de vorbă cu ea și le-am explicat că este posibil să fi văzut asemenea comportament în familie. Iar când au început să facă săpături au descoperit că tatăl lua bani din geanta mamei. Copilul a văzut și a imitat. Modelele familiale sunt cele mai importante, de aceea trebuie să insistăm în respectarea regulilor, pe o viață bazată pe responsabilitate. Dacă are niște sarcini trebuie să le facă pentru că odată ce le face și le face bine, aceste lucruri îi dau valoare." completează comisar Csaba Kiss.
Cum știi când minte copilul
Observă limbajul corporal
- Urmărește tipul de contact vizual. Este posibil să mintă dacă îți evită privirea (cei mai mici) sau dacă te privește neobișnuit de mult (copiii mai mari; în același timp țin ochii larg deschiși sau au o expresie facială neobișnuită). Și clipitul des poate fi un semn de minciună
- Urmărește expersiile faciale. Copilul tău poate exprima teamă (sprâncene ridicate și apropiate, riduri în centrul frunții, alb în zona superioară a ochilor, gură deschisă cu buze încordate), furie, supărare (privește în jos, pleoapele superioare sunt căzute, obrajii sunt ridicați, iar colțurile buzelor sunt îndreptate în jos), surpriză (sprâncene ridicate și curbate, riduri orizontale pe frunte, pleoape deschise și maxilar deschis) sau disperare în timp ce minte; acestea poartă denumirea de microexpresii și durează uneori mai puțin de 1 secundă.
- Verifică dacă se mișcă neîncetat. O stare de agitație poate indica o minciună: mișcare constantă a mâinilor, mișcare pe scaun, legănat înainte și înapoi al picioarelor. Dimpotrivă, și o stare neobișnuită de nemișcare poate ascunde o minciună.
- Fii atent la indicii faciale și atingeri. Vezi dacă își mușcă buza când vorbește cu tine sau dacă își linge buzele. De asemenea, atingerea nasului, a feței sau a capului în timp ce vorbește indică uneori că minte.
- Respirație puternică și gură uscată. O schimbare în respirație și uscarea salivei reprezintă un semn de stres care este asociat unei minciuni. Vocea poate deveni mai superficială
- Ai grijă la gesturile ciudate. Cum ar fi dacă își ține mâinile la spate sau dacă își mișcă neîncetat picioarele și mâinile. Gesturile corporale dau de gol atât copiii cât și adulții. Alte gesturi: scărpinat în timp ce vorbește, mișcarea degetelor fără motiv, mișcări ciudate ale capului, schimbarea poziției piciarelor sau a poziției pe scaun.
Ascultă limbajul și emoția
- Urmărește un ton ridicat al vocii. Acesta denotă disconfort cauzat de teamă, anxietate sau alte emoții dificile și reprezintă un indicator pentru minciună (copilul se simte inconfortabil).
- Fii atent dacă repetă întrebarea. Dacă copilul tău repetă ce l-ai întrebat este posibil să încerce să câștige timp pentru o minciună (cum ar fi dacă îl întrebi ce a făcut la șcală și nu știe cum să ascundă o faptă rea).
- Observă dacă este evaziv. Dacă evită răspunsul direct la o întrebare, poate să încerce să evite o minciună (de obicei aduce în discuție un subiect diferit de cel inițial). Pauzele neobișnuit de lungi pot fi semne că trebuie să se gândească mult pentru a oferi un răspuns.
- Detalii în povestire. Acestea pot fi evitate sau pot fi modificate când se repetă povestirea. De asemenea, prea multe detalii nesolicitate pot indica o poveste intens exersată.
- Nu opta pentru o abordare tip detectiv. Este important să menții o relație de încredere și iubire cu copilul tău pentru a reduce șansele ca să te mintă. Evită să îl întrebi direct despre minciună sau să îl presezi să spună adevărul și să folosești un ton acuzator deoarece poate apărea efectul contrar. Pot ajuta poveștile despre adevăr și fii un exemplu.
- Ascultă cu empatie ambele versiuni. Sfat valabil în special pentru părinții cu mai mulți copii în care sunt șanse ca fiecare să își dorească să câștige apelând la o minciună. Dacă spune încontinuu nu la orice este posibil să mintă. Dacă un copil mai mic s-a bătut cu unul mai mare, este posibil să mintă pentru a deține controlul.
- Fii atent la modul în care modul de a minți evoluează. Odată cu vârsta se va schimba și modul de a minți și de a spune adevărul. Minciuna poate deveni mai sofisticată și este însoțită de vină. Răspunde corespunzător vârstei copilului și încearcă să discuți despre importanța de a fi sincer și de a spune adevărul.
Surse: www.wikihow.mom; https://raisingchildren.net.au; www.verywellfamily.com
Urmareste-ne pe Google News
