- În ceea ce priveşte desenatul, acesta are multiple beneficii în dezvoltarea armonioasă a copilului tău, cum ar fi:
- În funcţie de vârsta şi de mediul în care se dezvoltă, copiii experimentează această activitate a desenatului parcurgând mai multe etape specifice. Iată care sunt caracteristicile fiecărei etape:
În ceea ce priveşte desenatul, acesta are multiple beneficii în dezvoltarea armonioasă a copilului tău, cum ar fi:
Comunicarea. Desenatul ajută copilul să se exprime liber şi diferit de modul în care o face un adult. Prin desen, poţi să descoperi şi să înţelegi mai bine emoţiile şi gândurile copilului într-un mod mai profund decât ţi-ai imagina. În timp ce desenează, copilul se relaxează complet şi dă frâu liber imaginaţiei, iar asta ajută în exprimarea sentimentelor cu mai mare uşurinţă. Atunci când vine vorba despre copiii cu deficit în dezvoltare, desenul poate fi chiar principala metodă de exprimare.
Dezvoltarea motorie. Folosirea diferitelor instrumente pentru desenat îi dezvoltă copilului capacitatea de adaptare şi motricitate. Mânuirea alternativă a creioanelor, cariocilor, pensulelor, îl ajută să-şi îmbunătăţească dexteritatea.
Activitatea cerebrală. Emisfera stângă a creierului este responsabilă cu partea de limbaj, calcule matematice şi logica, iar emisfera dreaptă, cu abilităţile spaţiale, recunoaşterea vizuală, procesarea muzicii şi creativitatea. În activitatea de desen, ambele emisfere sunt activate, realizându-se un echilibru al tuturor funcţiilor.
Sănătatea mentală. În afară de faptul că desenatul ajută la capacitatea de concentrare, aceasta este una dintre cele mai bune modalităţi prin care copilul se poate deconecta de lumea exterioară. Atât timp cât această nevoie de a se deconecta nu este exagerată, nu poate fi decât benefică. De câţiva ani, în România, desenatul a început să aibă succes şi în rândul adulţilor, fiind chiar şi o formă de terapie pentru persoanele stresate sau anxioase.
Distracţia. Copilăria ar trebui să fie cea mai frumoasă etapă a vieţii, cea mai lipsită de griji şi plină de amintiri frumoase. Prin urmare, desenul este prilejul ideal al copiilor de a se bucura de toate acestea, de a-şi construi amintiri şi chiar de a lega prietenii. Prin această activitate, copilul se poate bucura de interacţiunea cu alţi copii, poate învăţa ce înseamnă spiritul de echipă şi toate acestea, fără reguli, aşa cum se întâmplă în cazul altor tipuri de jocuri.
Un aspect important de care părinţii trebuie să ţină cont este poziţia corectă a corpului, pentru desen. Din poziţia de şezut pe scaun, înălţimea acestuia trebuie să fie potrivită, raportată la cea a mesei. Marginea mesei trebuie să vină în dreptul pieptului, undeva la jumătate, astfel încât copilul să nu stea aplecat peste masă. Scaunul trebuie să îi permită să se poziţioneze aproape de masă, astfel încât să îşi sprijine mâinile pe aceasta, inclusiv coatele. Chiar dacă în ceea ce priveşte desenul, copilul începe să-şi arate interesul încă de la o vârstă fragedă, părinţii îl pot învăţa să respecte aceste reguli, iar în timp, acesta se va simţi bine respectându-le.
În funcţie de vârsta şi de mediul în care se dezvoltă, copiii experimentează această activitate a desenatului parcurgând mai multe etape specifice. Iată care sunt caracteristicile fiecărei etape:
Etapa mâzgălitului
În primă fază, de la o vârstă foarte fragedă, copilul învaţă să ţină un creion în mână şi începe să traseze cu acesta tot felul de linii şi buline, nefiind o acţiune gândită, ci pur instinctivă. Acestuia nu îi pasă care este rezultatul final, ci este fascinat de procesul în sine. Acum, când copilul este pregătit pentru activităţi, va trece prin faza de mâzgălit la întâmplare, iar apoi la mâzgălitul controlat. La categoria de vârstă 2-4 ani, copilul nu desenează simboluri sau obiecte, ci preferă această activitate pentru că îi dă posibilatea de a-şi mişca mâinile liber, aşa cum îi dictează imaginaţia. La această vârstă, nu are rost să investeşti în cărţi de colorat, pentru că în anumite situaţii chiar pot inhiba copilul. Este suficient să aibă la dispoziţie un creion şi foi albe. Nici când vine vorba de creioanele colorate, copilul nu şi-a dezvoltat încă interesul, deseori fiind suficient doar un creion obişnuit.
Etapa pre-schematică
În a doua fază, la categoria de vârstă 3-7 ani, copilul desenează pentru prima oară simboluri reprezentative ale obiectelor din jurul sau compuse din cercuri, pătrate, linii. Fie că este vorba despre membrii familiei, o casă, un copac, un câine, el încearcă să redea ceea ce vede în jurul său, ceea ce simte sau ceea ce îşi doreşte. În timp ce desenează, copilul poate întoarce foaia de multe ori, iar obiectele par că plutesc, însă pe măsură ce înaintează în vârstă, încep să fie organizate pe orizontală. Rezultatul final poate să nu fie foarte precis, însă orice adult îşi poate da seama ce reprezintă.
Etapa schematică
La categoria de vârstă 6-9 ani, copilul repetă desenele, având capacitatea de a le memora. Ideea de schemă se referă la faptul că, pentru un anumit obiect, copilul deja are o reprezentare clară şi există mai puţine modificări de la un desen la altul. Atunci când i se cere să deseneze un copac, o casa sau un om, le va face de fiecare dată la fel. Reprezentările sunt destul de plate, fără dimensiune, iar modificările notabile au loc doar dacă are o motivaţie puternică. De exemplu, dacă este foarte supărat pe ceva ce s-a întâmplat în familie sau la şcoală, desenele pot conţine elemente noi. După vârsta de 8-9 ani, desenele încep să capete dimensiune, să fie mai complexe, copilul fiind capabil să redea obiectele din diverse unghiuri.
Etapa de tranziţie
După vârsta de 9 ani, desenele încep să capete mai mult sens şi să fie interpretate de către adulţi ca forme de artă. Sunt păstrate în continuare elementele schematice, dar combinate cu unele mai complexe. De exemplu, linia solului, copacii, casele pot fi desenate cu elemente simple, iar acestea să fie combinate cu elemente mai complexe, cum ar fi oameni desenaţi cu mai multe detalii, avioane etc. La această vârstă, copilul acordă mai multă atenţie detaliilor, cum ar fi hainele, culorile, rolurile personajelor, diferenţelor dintre personaje.
Etapa realistă
După vârsta de 12 ani, în cazul în care copilul are talent la desen, va continua această activitate, fiind capabil chiar de opere de artă. Desenele au elemente suprapuse, cu dimensiune şi detalii. De asemenea, în această etapă, copilul devine mai conştient de ceea ce realizează şi poate avea simţ autocritic, poate fi nemulţumit de opera sa. Cei care nu au un talent deosebit la asta, este posibil să înceteze să mai deseneze, fiind până atunci doar o manifestare a dezvoltării.
Atunci când copilul este pregătit pentru activităţi, este important ca părinţii să îi ofere oportunitatea de a-şi testa capacitatile, de a descoperi lucrurile de care este pasionat. Chiar dacă activitatea respectivă nu devine un hobby sau, mai târziu, chiar o carieră, a o practica nu este inutil. Testarea în sine presupune dezvoltarea capacităţii de adaptare şi o mai bună cunoaştere de sine. Nu toţi cei care au o activitate preferată au ştiut de la început ce îşi doresc să facă. Există posibilitatea să existe chiar o împotrivire manifestată vehement pentru o activitate, iar după câteva încercări, să devină pasiune. Dacă, în schimb, pentru copil este un motiv de anxietate şi o corvoadă, înseamnă că nu este ceea ce îşi doreşte, fiind recomandat să se încerce altă activitate.
Sursa: www.learningdesign.com
Urmareste-ne pe Google News
