De ce un psiholog a spus că „scopul unui părinte nu este să își facă fericit copilul”
Rebecca Kennedy este psiholog clinician în SUA și mama a trei copii. Cunoscută sub numele de „Dr. Becky”, ea are un podcast apreciat (Good Inside podcast) și obișnuiește, prin intermediul workshop-urilor online, a newsletter-ului și a contului său de Instagram, să ofere sfaturi de parenting pentru a veni în sprijinul părinților și al copiilor.
View this post on Instagram
Recent, Dr. Becky a oferit un interviu pentru „The New York Times”, în care a venit cu argumente legate de faptul că scopul unui părinte nu este să își facă fericit copilul. Ea a pornit de la următoarea idee: în zilele de astăzi, copiii trăiesc într-o lume ce promovează „gratificația imediată”, ceea ce îi va predispune la frustrări. În aceste condiții, rolul părinților ar trebui să fie „de a crește copii care învață cum să gestioneze frustrarea.”
Chiar dacă în prezent părinții au posibilitatea de a petrece mai mult timp alături de copiii lor prin comparație cu generațiile anterioare de părinți, psihologul consideră că aceștia nu reușesc să-i și vadă adesea fericiți pe termen lung. Pentru „The New York Times” a precizat că: „Cum am putea cultiva fericirea? Prin muncă, prin intenție, prin frustrare, prin eșec. Acestea reprezintă calea spre fericire. Poate că petrecem mai mult timp alături de copii, dar faptul că lucurile nu mai sunt complicate ne determină să construim mai greu bazele care vor duce spre o fericire de lungă durată.”
Insistă asupra următoarei idei: fericirea copiilor nu este scopul parenting-ului. Vine și cu acest argument: „Oricine a avut o copilărie pentru care fericirea era scopul suprem va trece la un moment dat prin stări de anxietate- viața este plină de stres!” De asemenea, a explicat că o concentrare prea mare asupra ideii de a fi fericit va slăbi rezistența la stres și va diminua din căutarea diferitelor modalități pentru a se depăși anxietatea. Una dintre modalitățile de a trece peste ea este ca părinții să fie alături de copii, să le arate că îi vor sprijini necondiționat pentru a-i ajuta să se concentreze asupra prezentului. Spre exemplu, în cazul în care copilul are un turn care s-a dărâmat, ar trebui să audă de la părinți următoarele vorbe: „S-a prăbușit turnul?...Nu o să îl reconstruiesc. O să stau aici lângă tine.” Procedând așa, copilul nu se va mai simți singur și se va calma, ajungând să învețe că stresul nu poate dispărea complet, dar că ar putea reveni de la un nivel de 10 la 9, de la 9 la 8 și tot așa.”
Dr. Becky semnalează o tendință vizibilă în rândul copiilor din prezent: riscul de a se confrunta cu goliciunea interioară generată de nevoia constantă de validare din partea celor din jur. Întrucât există un astfel de risc, părinții ar trebui să-și învețe copilul să-și concentreze atenția și asupra propriei persoane: „Există atât de multe lucruri care ne captează atenția încât ne este greu să ne concentrăm și asupra propriei persoane. Cât de greu este să stai jos și să respiri adânc timp de cinci minute? Cât de greu este să nu fii la telefon? Există atâtea lucruri care ne îndepărtează de propria noastră persoană, iar această goliciune interioară este cea cu care ne confruntăm.”
Ca să ajungă să-și înțeleagă mai bine copiii, este important ca părinții să înceapă să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși, să-și conștientizeze trăirile, emoțiile: „Acum sunt cuprins de anxietate. Sunt îngrijorat/ă. Asta este ceea ce mi se întâmplă.” Procedând așa, vor putea să dobândească un mai bun autocontrol și să rămână ancorați în realitate în momentele în care copiii nu sunt astfel.
Psihologul care nu s-a ferit să precizeze că scopul unui părinte nu este să-și facă fericit copilul a menționat că una dintre cele mai serioase probleme pentru care părinții îi cer ajutorul este aceasta: copiii nu știu cum să-și gestioneze frustările, nu le consideră un aspect firesc al vieții. Tocmai aici trebuie să intervină părinții, care își pot învăța copiii cum să-și schimbe atitudinea: „...Oh, asta face parte din viață; știu cum să mă descurc” în loc de „Nu ar fi trebuit să se întâmple asta. Nu știu ce să fac.”
La finalul interviului pentru sursa citată anterior, a insistat asupra ideii că fiecare copil este unic și că printre lucrurile pe care părinții ar trebui să le facă pentru copii este să-i determine să se simtă iubiți, susținuți, să știe că nu sunt singuri: „Parenting-ul presupune să fii mereu implicat într-o relație cu o persoană străină. Știe cineva cum este să fii într-o relație permanentă cu un străin care trebuie iubit și îngrijit? Așa că în mod cert că fiecare improvizează, dar este nevoie și de sentimentul că există susținere, încredere...”.
Cum să ajuți copilul să-și gestioneze frustrările
Așa cum a explicat Dr. Becky, printre scopurile majore ale unui părinte nu se află cel potrivit căruia ar trebui să-și facă fericit copilul. În schimb, ceea ce poate face un părinte este să-i ofere copilului său acele instrumente prin care acesta să poată trece peste provocările vieții.
Pentru ca un copil să-și poată depăși frustrările, va trebui să învețe mai întâi să devină cât mai rezistent în fața lor. În acest scop, ai putea să-ți ajuți micuțul și prin următoarele demersuri:
Străduiește-te să comunici bine cu copilul
Ori de câte ori trebuie să comunici, străduiește-te să fii răbdătoare, calmă, respectuoasă și să-ți amintești că ar trebui să fii un model pentru copil în privința rezolvării de probleme. Iată ce ai putea face:
- Ascultă-ți copilul fără să-l întrerupi
- Încearcă să repeți ce ți-a spus copilul
- Explică-i poziția ta folosind argumente cât mai logice
- Formulează enunțuri la persoana I singular (spre exemplu, i-ai putea spune copilului că: „Am auzit și am înțeles perfect ce ai spus, dar nu sunt de acord cu tine”)
- Asigură-te că și copilul tău a înțeles ce i-ai spus (în acest scop, ar trebui să-l rogi să redea punctul tău de vedere; va fi un exercițiu util pentru el, întrucât va învăța să se concentreze asupra a ceea ce i se spune și va ține seama și de interlocutorul său)
Dacă nu ai un motiv suficient de întemeiat să-i spui „Nu”, mai bine îi vei spune „Da”
Odată ce un copil va primi ceea ce își dorește, va fi foarte fericit. Când îl vei vedea că este așa, te vei simți și tu foarte mulțumită, va fi o adevărată „recompensă” pentru tine să știi că i-ai adus o bucurie. Din acest motiv, înainte să apuci să spui „Nu”, gândește-te bine și vezi dacă nu cumva ai putea spune „Da” în situațiile care ar permite asta. Poți încerca să faci un compromis, să negociezi cu copilul, astfel încât acesta să-și atingă o parte a scopului, iar tu să fii pe deplin de acord cu așa ceva. De pildă, dacă își dorește un telefon scump, în loc să-l refuzi pe loc, poți încerca să-i propui să-i iei totuși un model mai ieftin.
Nu este însă indicat să faci vreun compromis în oricare dintre situațiile de mai jos:
- Dacă dorința copilului l-ar pune în pericol
- Dacă își dorește un obiect pe care nu i l-ai putea dărui sub nicio formă întrucât este foarte scump
- Dacă va începe să fie agresiv cu cineva pentru a încerca să ajungă la ceea ce dorește (de pildă, dacă va „ataca” un alt copil pentru a pune mâna pe mașinuța favorită)
- Când simți că nu este deloc un moment potrivit (spre exemplu, dacă îți dai seama că de fapt ai răsplăti un comportament indezirabil al copilului)
Găsește momentul adecvat pentru a discuta cu copilul
În mod cert că ai sesizat, de-a lungul timpului, că nu este eficient să stai de vorbă cu copilul când este furios din cauza unei frustări. Cel mai bine va fi să ai răbdare și să aștepți până când vă veți liniști amândoi. Va fi mai bine așa decât să începi să-i explici de ce l-ai refuzat și să vezi că va deveni din ce în ce mai furios!
Alege momentul oportun în care îi vei spune de ce l-ai refuzat sau cum veți proceda pentru a negocia și pentru a ajunge în final la un compromis. Ideal va fi să găsiți și un loc potrivit pentru a discuta, fără să fiți deranjați și să fiți nevoiți să vă întrerupeți.
Ajută-l să deprindă tehnica „oprește-te, gândește-te, alege”
Copilul va învăța să-și conștientizeze mai bine reacțiile și comportamentele din perioadele în care este frustrat dacă se va obișnui să-și analizeze trăirile și să vadă la un moment dat de ce un anumit comportament nu este dezirabil. „Oprește-te, gândește-te, alege” sunt cuvintele-cheie de care va avea nevoie în acest proces. Cu ajutorul lor va reuși să-și dea seama mai ușor ce i-a provocat furia și, calmându-se, să încerce să adere la comportamente acceptabile pentru a-și exprima emoțiile.
Inițial poți să-l stimulezi spunându-i: „Văd că te-ai supărat, că ești dezamăgit/ă. Oare este unul dintre momentele în care ai putea să apelezi la tehnica „oprește-te, gândește-te, alege?” Prezentându-i o asemenea posibilitate îi vei dărui șansa de a învăța să-și exercite controlul asupra reacțiilor și comportamentelor sale, devenind mai puțin copleșit de diferite frustrări.
Cum îți înveți copilul să depășească eșecurile
Printre sfaturile pe care Dr. Becky le dă părinților se numără și acesta: scopul unui părinte nu este să își facă fericit copilul, ci să-l ghideze pentru a învăța să treacă și peste eșecuri. Cu cât un părinte va lucra mai mult în acest scop, cu atât mai mult un copil va avea mai multe șanse de a fi mai puțin vulnerabil în fața anxietății, a stărilor depresive și a pierderii încrederii în forțele proprii.
Îți vei ajuta copilul să treacă mai bine peste eșecuri implicându-te în acțiuni precum sunt și cele de mai jos:
Fii un model pentru copil
Una dintre cele mai la îndemână modalități de a-l familiariza pe copil și cu eșecul este să împărtășești cu el una dintre experiențele tale mai puțin plăcute. Explică-i cum ai reușit să treci peste ceea ce s-a întâmplat, dar și ce ai avut de învățat.
Mesajul pe care îl vei transmite copilului va fi următorul: eșecurile sunt o parte a vieții, pot surveni oricând, la orice vârstă. Numai de noi va depinde cum le vom depăși, ce vom învăța din ele pentru ca pe viitor să evităm anumite greșeli. Mai mult, este necesar să-i spui că un eșec nu trebuie să-l determine să-și piardă încrederea în sine și dorința de a încerca lucruri noi.
Arată-ți empatia
Un copil va putea să treacă mai bine peste eșecuri când va simți că este înțeles. Astfel, în loc să-i spui pur și simplu „Este în regulă, o să te descurci mult mai bine data viitoare”, ar fi preferabil să rostești în fața următoarele vorbe: „Văd că ești foarte dezamăgit/ă. Știu că ai fi vrut ca lucrurile să iasă mai bine.”
Când va vedea o asemenea atitudine, copilul va înțelege că este susținut, acceptat și iubit necondiționat și nu va ajunge să-și piardă curajul de a se implica și în experiențe noi.
Încearcă să-i oferi cât mai des experiențe de învățare
Când nu va avea succes în ceva, pentru părinți va fi o șansă de a-i explica de ce lucrurile nu au mers așa cum trebuie, iar copilul va avea ocazia să se deprindă cu rezolvarea de probleme. Procedându-se așa, va învăța treptat să accepte o situație și va învăța să reflecteze la ceea ce ar fi mai bine să se întreprindă pe viitor pentru a nu se repeta o greșeală.
De pildă, poți să antrenezi un copil în diverse activități casnice pentru a-l obișnui și cu eșecul. Un exemplu de activitate casnică este utilizarea unei mașini de spălat vase. Mai ales la început copilul nu va proceda așa cum trebuie, dar îi vei oferi o experiență concretă de învățare.
Fii un ghid pentru copilul tău, nu salvatorul său
Întrucât nu poți să fii mereu lângă copilul tău și nu îl vei putea consola ori de câte ori trece printr-un eșec, printr-o dezamăgire, va trebui să-l pregătești să facă față și singur dificultăților. Practic, în loc să intervii de fiecare dată când are o problemă, ajută-l să găsească acele soluții care l-ar putea ajuta să o rezolve. Foarte util va fi să îl implici în sesiuni de „brainstorming” pentru a veni cu mai multe propuneri utile. Provoacă-ți copilul să vină cu propriile sale idei și ghidează-l pentru a-și aduce mai aproape acele planuri care îi vor fi de folos pentru a-și îndeplini scopul.
Recurgând la o asemenea abordare, nu numai că îl vei încuraja să treacă mai bine peste eșecuri, peste frustrări, dar îl vei ajuta și să devină mai independent și mai încrezător în forțele proprii.
Surse: businessnewspress.com, childmind.org, davidsongifted.org, huffpost.com, parents.com, nytimes.com, onlinelibrary.wiley.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com, instagram.com
Urmareste-ne pe Google News
