Mami, cum să învăț să fiu fericită, dacă tu nu știi să fii fericită?

-Mama, ești fericită? mă întreabă Paula.

- De ziua ta vrei să-ți răspund dacă sunt eu fericită? Tu ar trebui să-mi vorbești despre fericire și lucrurile pe care ți le propui să le faci pe viitor.

- Mama, știi că eu vreau să fiu ca tine și-apoi cum vrei ca un copil să fie fericit dacă mama lui nu e sau nu știe să-i raspundă?

Nu doream să-i stric seara cu discursuri despre nemurire, știam că mă ia peste picior de fiecare dată când devin prea serioasă și discuția se finalizează cu hohote de râs. Am avut o simplă discuție mamă - fiică. Cum poț să fie copiii tăi fericiți daca nici tu nu ai realizat ce înseamnă acest lucru, când dai fără să ceri sau ceri fără să primești?

Fericirea ta o construiești tu. Da, pot fi un reper oarecum pentru tine, însă piesele de puzzle îți aparțin. E atât de frumos să te joci cu ele, să le descoperi chiar să le încurci uneori.

Până să ajungi un adult ca mine trebuie să înveți să-ți folosești aripile din dotare. Știi de ce?

Zborul este cel mai frumos, lasă teama deoparte, e bine să știi că există, dar nu trebuie să o transformi într-un obstacol care să nu te lase să zâmbești. Destinul unui om e arareori ce pare. Cu toții avem capitole de viață pe care nu le citim cu voce tare, momente grele când am învățat să mergem mai departe și am construit acolo unde nu ne-am fi gândit niciodată.

Ne e dor de ce am lăsat în urmă dar continuăm să visăm. E uman! Tu trebuie să fii sinceră cu tine. Sinceritate e cel mai bun prieten cu toate că vei întâlni mulți oameni care o vor considera un defect. Sunt oamenii care taie aripi, din nepăsare, prea puțină implicare sau răutate. E dureros, dar trece, vei fi tot tu, însă ceva mai înțeleaptă, gata să construiești din nou.
Unii ar numi acest lucru tenacitate, alții perseverență, tu poți să-i spui cum vrei, atâta timp cât îți continui drumul sau pornești pe altul unde crezi că va fi mai bine.

Te rog să iei decizii. Bune, rele, amestecate fac parte din viața ta, te vor forma ca om. Orice decizie înseamnă consecințe. Asta e viața. Asumare. Eu o văd ca pe o calitate fiindcă puțini fac acest lucru. Puțini își asumă ceea ce fac sau gândesc.
Fii o visătoare, să nu-ți fie niciodată teamă de visele tale frumoase, nici măcar de coșmaruri. În felul acesta înveți că există bine și rău, vei învăța să aștepți, deoarece unele vise necesită răbdare pentru a fi împlinite. Trăim într-o societate în care majoritatea dintre noi se luptă cu ceva indiferent dacă este vorba de educație, cultură, politică, maternitate, sănătatea mintală, sau istorie. Foarte puțini sunt dispuși să iasă și să vorbească adevărul lor. Tu să vorbești despre al tău și să-l aperi.
Să ai încredere că vei fi fericită spunând ceea ce crezi sau simți. Cu sau fără aripi trebuie să ai darul de a capta frumusețea vieții în orice, în esența sa, în imaginile pe care le vei surprinde de una singură. Când te vei uita înapoi să vezi: pasiune, dragoste, pricepere dar și o inimă care simte ce observă mintea.

Învață! Nu-ți impune singură limite doar fiindcă începutul e greu. Greu înseamnă și frumos iar când vei obține rezultatul dorit, nimeni nu îți va mai sta în cale. Munca ta, eforturile tale, visele tale conturează adultul din viitor.
Nu știu dacă îți mai aduci aminte momentul când am vorbit noi două despre nesiguranță și ce anume ne poate crea o stare proastă. Contează enorm cum privești viața și cum te hotărăști să o înfrunți. Fii slabă dar cu eleganță, puternică dar nu ostentativă, nu e totul alb sau negru. Cu cât te vei maturiza mai mult nuanțele vor căpăta o altă valoare.

Caută acolo unde nu a mai căutat nimeni, ține lângă tine oameni care te fac să râzi și te apreciază așa cum ești. Oamenii rănesc cu plăcere, uneori neintenționat, sigur vei simți asta pe pielea ta. Atunci când ai pe cineva care să-ți spună din suflet, cu ce ai greșit, ce ai făcut bine sau ce trebuie să corectezi, dezinteresat, pot spune că își merită locul lângă tine.
Stai liniștită, nu-mi doresc perfecțiune în viața ta. Îmi doresc să ai puțin curaj cât să iubești o viață imperfectă. Când vei ajunge la vârsta mea sigur vei ști de ce. Acum e prea devreme să-ți spun.

Până atunci, trebuie să știi că fericirea, draga mea, suntem noi, fiindcă în viață, nu stă destinul în spate să-ți spună: Baby... it's safe!

Buna. Sunt Mariana și te invit să mă citești pe blogul meu. www.positivemotherwordpress.com. Am atâtea să îți spun. Pentru că nu există o rețetă magică pentru a fi o femeie împlinită, o mamă bună sau pentru a fi un părinte bun. Începe cu dialogul cu copiii noștri, comunicarea între noi ca părinți, este de neînlocuit, cu răbdare și înțelegere. Construiți prin povești frumoase care vă leagă pentru totdeauna. Părinți împliniți! Copii fericiți!