Cum isi manifesta copilul afectiunea: diferente intre fetita si baiat

Fetita si baiatul: cum isi exprima emotiile?

Atunci cand sunt micuti, copiii nu difera semnificativ in modul cum isi manifesta afectiunea. Fetite sau baietei, copiii te iubesc la fel. Dependenti de mama, toti copiii sunt o carte deschisa.

Incet-incet, se vor structura cateva diferente. Cercetarile psihologice arata ca, inca de micute, fetele se dovedesc mai abile decat baietii in a citi emotiile de pe fata oamenilor. Iar abilitatea devine mai pronuntata odata cu experienta: un adult se pare ca are o acuratete de doua ori mai buna decat un copil, in depistarea emotiilor pe baza expresiilor faciale. Dar tot femeile trec pe locul intai. Ce ne spune asta despre manifestarea afectiunii la copii?

Pai, inca de mici, fetitele tind sa observe mai repede starea ta emotionala. Un studiu din Anglia sustine ca bebelusele privesc mai degraba fetele umane, iar bebelusii prefera sa urmareasca alte tinte miscatoare, atunci cand au de ales. Deci exista si o tendinta a fetitelor catre a monitoriza: Ce spune fata mamei? In functie de indiciile emotionale pe care le gasesc pe chipul tau, fetitele isi vor manifesta ingrijorarea, protectia, tandretea... Acesta este felul lor de a-ti arata ca te iubesc.

Invata baietelul sa isi manifeste afectiunea!

Baieteii sunt, se pare, mai putin sensibili la stimulii faciali. De aceea, te astepti ca manifestarile lor emotionale sa fie mai spontane. Sa "vorbeasca" mai mult despre ei si nevoile lor, decat despre tine si nevoile tale. Insa baietii pot fi invatati sa priveasca la chipul altui om, adult sau copil, ca sa caute nevoia acestuia de afectiune. Baieteii invata repede, mai ales cand sunt mici, pentru ca au deschidere si sensibilitate. Doar ca abilitatile lor sociale si recunoasterea emotiilor nu sunt innascute, ca la fetite. De aceea, ei trebuie ghidati, invatati.

Saptamana trecuta, Alin (6 ani) se juca pe terenul de sport, cand l-a lovit pe colegul sau, Mihnea, cu o popica de plastic in burta. Acesta, suparat, m-a tras pe mine de maneca. Alin se invartea ca titirezul prin curte si mi-am dat seama ca energia lui debordanta a luat-o inaintea ratiunii. A fost nevoie sa il opresc din alergare si sa ma cobor la nivelul lui. A durat cateva secunde buna pana cand i-am captat atentia.

- Alin? Alin? Ma asculti putin?...

Ochisorii ii jucau dupa ceilalti baieti, prin toata curtea. Parea nici sa nu observe ca il tin pe loc si ca ii vorbesc. "Razboi, predati armele!..." Glasul lui micut imi arata ca nu, inca nu ma observa, chiar daca eram in fata lui si il tineam de maini.

- Alin? Alin? Uita-te putin la Mihnea.
S-a uitat. Incet-incet, a revenit aici si acum. Dar nu ma bazam pe rabdarea lui...

Invata baietelul sa recunoasca emotiile!

- Ce se face cu popica asta? Unde este locul ei? In burta lui Mihnea?

- Nu. Dar nu este popica, este o sabie si noi suntem in razboi.

- Alin, chiar esti in razboi cu Mihnea? Chiar ai vrut tu sa il lovesti in burta cu popica asta care tine loc de sabie?

- Nu, dar ne jucam.

- Inteleg. Ia priveste la fata lui. Uita-te la Mihnea putin... Asa. Ti se pare ca e bucuros?

- ...

- Ti se pare ca ii place sa se joace asa? Se simte bine? Zambeste?

- Nu. 

- Nu. Dar ce face? E suparat?

- ... Da.

- Da, e suparat. Pentru ca popica l-a lovit in burta si l-a durut.

- Dar ne jucam.

- Am inteles ca va jucati. Dar cand te joci cu o popica si te prefaci ca este o sabie, poti sa lovesti un copil si sa il doara. Pe Mihnea il doare burta acum si e suparat. Vrei sa il doara si sa fie suparat?

- Nu vreau.

- Pai du-te si spune-i. Spune-i ca te jucai si ca nu te bucuri ca pe el il doare.

- Dar stie ca ne jucam.

- Stie ca va jucati, dar nu stie ca lovitura a fost o greseala. Tu stiai ca el acum este suparat, daca nu te uitai la fata lui?

- Nu.

- Nici el nu stie ca a fost o greseala. Are nevoie sa te duci la el sa ii spui, are nevoie sa se uite la fata ta si sa auda de la tine ca iti pasa de el. Este ok sa te duci sa ii arati ca iti pasa de el. 

Baieteii trebuie indrumati si ajutati sa isi manifeste afectiunea. Pentru ca o au, dar nu stiu din prima cum si cand sa o exprime.

Fetita si baiatul: afectiune sau agresivitate?

In timp ce fetita se cuibareste, se pisiceste sau cel putin se apropie fizic de tine si iti da tarcoale, baiatul are adeseori prea putina rabdare pentru asa ceva. Cand il cauti, alearga, sare, tipa, descopera. El se detaseaza de mama cu mai multa usurinta si mai repede decat fetita. Cercetarile arata ca inca din burta mamei, baietii sunt mai activi decat fetele: se misca mai mult. Dupa nastere, tiparul se continua: baietii mai degraba decat fetitele se foiesc in leagan si prefera sa mearga de-a busilea.

De aceea, ei nu au rabdare sa isi manifeste afectiunea in mod "static", prin mangaieri, imbratisari si odihniri la sanul mamei. Adesea, o sa vezi un Peter-Pan de 5 ani, cu nasul in vant, care se smulge de sub simpla mana care ii trece afectuos prin par, si tasneste ca din gura de sarpe catre terenul de joaca. Nu inseamna ca te respinge sau ca nu te iubeste. Ci ca emotiile lui de afectiune nu dispun inca rabdarea necesara: mai imperative sunt explorarea si descarcarea energiei.

Pe masura ce cresc, baietii devin si mai agresivi decat fetele. Diferenta se face simtita inca dinaintea varstei de doi ani. Ei lovesc, trantesc, ciupesc, se iau la bataie. De multe ori, un baiat va lovi alt copil, fara sa vrea sau sa isi dea seama de urmari. Descarcarea energiei are loc haotic si impulsiv, iar copilul devine victima ei. Dar aici avem ocazia sa il invatam manifestarea afectiunii, a parerii de rau si a preocuparii pentru celalalt. Asa cum am vazut in exemplul de mai sus, cu Alin si Mihnea.

De asemenea, si afectiunea sau emotiile pozitive ale baiatului se pot manifesta in afara in mod agresiv. Un baietel poate merge la o fetita si, de bucurie, sa o impinga, sa o ciupeasca sau sa o zgaltaie. Baiatul nu se naste cu instincte tandre, el trebuie sa le invete. Afectiunea lui, pana cand gaseste un exemplu si il imita, se manifesta primitiv, sub forma unei descarcari.

Fetita isi iubeste papusa, iar baiatul iubeste fetita

Baietelul are nevoie sa fie invatat blandetea si tandretea, in timp ce la fetita ele vin natural. O fetita va avea grija de papusa ei, de prietena ei si de mama ei in acelasi fel: va incerca sa afle care ii sunt nevoile (sau va proiecta, pornind de la sine: iti este foame, iti este frig, iti este dor de cineva). Ii va oferi lucruri, o va mangaia, ii va pune un pulover pe spate, ii va pune vorbe frumoase.

Un baietel va privi la o fetita si o va vedea fragila. In acelasi timp, o va vedea manifestandu-si afectiunea. Baietelul invata mult de la mama lui sau de la o surioara: invata sa isi exprime emotiile, invata sa aiba grija si invata sa protejeze. Pe masura ce creste, baiatul constata ca el este mai puternic din punct de vedere fizic decat o fata. Mamica ii poate explica diferentele dintre sexe, incurajandu-l sa isi manifeste puterea protejand o fata si invatand de la ea cum sa fie mai atent, si nu cum sa fie mai "tare".

Modelul "baietii nu plang" ii respinge emotiile si il invata sa fie mai insensibil, nu mai uman. Inainte ca alti copii sa rada de ei si inainte ca unii adulti sa ii critice, sunt baietei care se joaca si ei cu papusile, impreuna cu fetele. Intra in jocul lor. Aici nu se ascunde vreo tendinta periculoasa pentru sexualitatea sau potenta lor, cum se tem mamicile. Aici poate fi stimulat samburele de grija al baiatului si de manifestare a afectiunii. Baietii invata sa isi manifeste afectiunea si sensibilitatea, invatatnd de la fetite si fata de ele. Incurajati-l!

Dragi mamici, voi ce parere aveti? Fetitele si baieteii vostri cum isi manifesta afectiunea?