Copilul meu are doar 6 ani, dar mi-a spus că nu se simte nici fetiță, nici băiat

O mamă a vorbit despre preferințele fiului ei preșcolar în materie de vestimentație și de activități

Alexis Barad este scriitoare și mama a doi băieți.

Stând de vorbă cu „Insider”, a venit cu detalii care țin de preferințele pe care fiul ei cel mic le avea în materie de vestimentație, jucării și activități, în perioada în care era preșcolar:

„Când fiul meu era preșcolar, începuse să-și dorească să poarte haine „de fetiță” și rochițe de prințesă. Din câte îmi amintesc, copilul meu, căruia i-a fost atribuit genul masculin la naștere, se orienta către ceea ce normele culturii occidentale desemnează drept jucării și activități pentru „fete”. Spre exemplu, prefera mai degrabă păpuși Barbie în locul trenulețelor și jocurilor de construcție ale fratelui său mai mare și îi plăcea mai mult baletul decât antrenamentele la fotbal. 

„Te rog să mă faci regină”, îmi spunea copilul meu și mă ruga să-i înfășor o păturică în jurul gâtului. I-am cumpărat prima rochiță de prințesă de la Disney World după ce a făcut cunoștință cu „Frozen”. Nu o să-i uit niciodată bucuria de pe chip când își admira rochița”. 

La vârsta de 6 ani, copilul i-a dat mamei sale o replică pe care aceasta se aștepta să o audă la un moment dat

Alexis a explicat că, pe măsură ce fiul ei a crescut, acesta și-a tot schimbat preferințele în materie de vestimentație și de activități. De aceea, într-o zi, copilul a făcut o afirmație care nu a luat-o prea mult prin surprindere. Pentru sursa citată, mama a venit cu următoarele precizări:

„Pe măsură ce copilul meu a crescut, stilul său s-a tot schimbat, prin urmare am înțeles ce înseamnă de fapt identitatea de gen- în special în perioadele de început de an școlar.

Potrivit „Asociației Americane de Psihologie”, copiii care nu se identifică printr-un anumit gen sunt de obicei insistenți și perseverenți când simt că genul lor este diferit de cel care le-a fost atribuit la naștere. De altfel, modul în care copilul meu se identifica se încadra în astfel de „tipare”. De fiecare dată când primea o rochie nouă, când se machia în joacă sau când își făcea singur o manichiură nu tocmai reușită, era mândru și parcă zâmbea mai mult.

Când copilul meu a ajuns la vârsta de 6 ani, a avut o revelație care nu m-a surprins prea tare. La începutul pandemiei, pe când serveam pizza în grădina unei cafenele din Williamsburg, Brooklyn, copilul meu mi-a zis că nu este „nici fată, nici băiat”. În plus, mi-a spus că uneori „se simte fetiță”, iar altă dată „se simte băiat”. După o asemenea replică, am simțit că de, fapt, a reușit să dea un nume lucrurilor pe care le exprima de ani de zile”.

Mama a explicat cum a ales fiul ei cel mic să-și exprime identitatea

Ajuns la vârsta de 9 ani, copilul și-a schimbat preferințele în materie de vestimentație, iar mama sa îi permite să-și aleagă ceea ce vrea să poarte. Pentru sursa menționată, Alexis a venit și cu aceste detalii:

„Copilul meu are 9 ani și nu mai poartă rochii. În schimb, alege să poarte, fără să aibă obiecții, hainele care i-au rămas mici fratelui său mai mare. Nu mai dorește să poarte rochii la școală sau cămăși de noapte, așa cum obișnuia anterior.

În prezent, copilul meu insistă să-și lase părul lung și să aleagă accesorii de păr alese de colegele sale cisgender. De obicei, poartă un ghiozdan roz, cu pietricele aplicate și cu un breloc ce întruchipează un animăluț de pluș. Îi plac încălțările în nuanțele curcubeului. Movul ocupă un loc de frunte printre preferințele sale. Adesea, copilul meu este considerat „fetiță” când ieșim din casă.

În general, apelez la cumpărături online, dar pentru acest nou an școlar am hotărât să mergem la cumpărături și să-i permit să-și aleagă singur ce vrea să poarte. Când facem cumpărături, îl duc la raionul cu haine de fetițe gândindu-mă că îi dau oportunitatea să-și aleagă ceea ce vrea și poate nu are curaj să spună. Până la urmă, noi, familia lui, dar și educatorii și prietenii de la școală îi respectă identitatea de gen pe care și-a ales-o însă, în momentul de față, copilul meu este suficient de mare încât să-și dea seama că, de cele mai multe ori, societatea nu îi respectă această identitate. 

„Nu”, îmi spune copilul meu în timp ce respingele rochiile, ceea ce mă surprinde. În schimb, odată ce ajungem la raionul de tricouri, ochii încep să-i strălucească. A luat în mână un hanorac negru cu unicorn strălucitor. Apoi a luat și un hanorac roz. Ulterior, și-a ales o cămașă mov, de la raionul de băieți, dar și un ghiozdan cu inimioare aurii. 

În sfârșit, pot spune că am făcut rost de o garderobă de școală ce reflectă pe deplin modul în care se simte. De când am fost la acea sesiune de shopping, am început să fac o selecție printre hainele fratelui său și să le elimin pe cele pe care acesta nu ajunsese să le poarte. Așa am reușit să umplu șifonierul copilului meu mai mic și cu lucruri care îi reflectă preferințele din momentul de față. De aceea, acum este încântat să poarte tot ce are prin șifonier- de la tricouri roșii, roz și corai până la pantaloni scurți cu ananași și teniși ce au pe ei un curcubeu”.

A înțeles și mai bine ce înseamnă, de fapt, ca o persoană să-și exprime identitatea de gen

Mama al cărei copil i-a spus că nu se simte nici fetiță, dar nici băiat, și-a încheiat confesiunea pentru sursa citată cu următoarea concluzie: că există numeroase moduri prin care o persoană poate să-și exprime identitatea de gen. Iată ce a declarat, potrivit „Insider”:

„Această experiență m-a determinat să îmi dau și mai mult seama că există diverse moduri creative în care poate fi exprimată identitatea de gen. 

Pentru copilul meu non-binar, să-și aleagă o anumită vestimentație înseamnă să-și găsească un stil care să exprime ceea ce simte. Sper ca, pe măsură ce înaintează în vârstă, copilul meu să rămână la fel de încrezător în privința modului în care alege să-și exprime identitatea de gen. Momentan, acest fapt înseamnă că își alege ținutele pentru școală apelând la un mix de stiluri care nu sunt nici „de fete”, nici „de băieți”, ci reprezintă ceva între cele două genuri- adică un mix eclectic și personal”.

Copilul meu mi-a spus că este nonbinar și apoi trans. Cum să gestionez situația?