Studiu științific legat de creierul unui copil inteligent
Un copil inteligent nu are neapărat un creier mai mare decât semenii săi, dar părțile din creier implicate în gândire se modifică mai mult în timpul adolescenței. Pe măsură ce copiii cresc, învelișul exterior sau cortexul de la nivelul creierului se îngroașă și se subțiază pe măsură ce se creează noi conexiuni neuronale care se simplifică ulterior pentru a deveni mai eficiente. Cu ajutorul unui procedeu imagistic de scanare a creierului, cercetătorii au descoperit în cadrul unui studiu că cortexurile copiilor cu IQ ridicat s-au îngroșat mai rapid și pentru o perioadă mai lungă de timp decât ale copiilor cu o inteligență medie.
Iată și ce a presupus studiul în mod concret. Cercetătorii au utilizat un procedeu imagistic de rezonanță magnetică pentru a scana creierul unui număr de 307 copii aflați în anumite stadii de dezvoltare începând de la vârsta de 6 până la 20 de ani. Majoritatea copiilor au fost analizați de cel puțin 2 ori, la interval de 2 ani. Inteligența copiilor a fost măsurată cu ajutorul testului de IQ Wechsler, care evaluează atât cunoștințele verbale și non-verbale, cât și raționamentul. În baza rezultatelor, subiecții au fost incluși în trei grupuri: superior (121-145), ridicat (109-120) și mediu (83-108).
Scanările au indicat faptul că cortexurile tuturor copiilor s-au îngroșat în copilărie înainte de a se subția din nou. Cortexurile celor mai inteligenți copii din categoria de vârsta 7 ani, de exemplu, au început cu o grosime mai mică decât media, care s-a mărit până la vârsta de 11-12 ani înainte de a se subția din nou. Îngroșarea cortexului în rândul copiilor cu IQ mediu, în contrast, a atins pragul maxim la vârsta aproximativă de 8 ani și a manifestat apoi doar o subțire treptată. Acest aspect ar putea reflecta o fereastră mai lungă de dezvoltare pentru circuitele cerebrale de nivel înalt, conform cercetătorilor.
De asemenea, cortexurile copiilor inteligenți s-au subțiat mai rapid în ultimii ani de adolescență, probabil ca urmare a unei simplificări mai eficiente a conexiunilor neuronale inutile, a declarat conducătorul studiului Philip Shaw din cadrul Institutului Național pentru Sănătate Mintală. "Persoanele cu minți agile tind să aibă un cortex extrem de agil." Majoritatea modificărilor menționate au fost observate la nivelul cortexului prefrontal, o zonă cunoscută a fi implicată în gândire și alte funcții cognitive de nivel ridicat, ceea ce indică faptul că "părțile din creier unde schimbările sunt cele mai semnificative sunt în același timp și cele unde au loc gândurile complexe."
Sfatul specialistului
Doamna Elisabeta Putere psiholog, psihoterapeut și trainer coach http://psihologdeurgenta.ro, https://www.facebook.com/psihologdeurgenta/ a avut amabilitatea de a ne oferi următoarele informații despre copiii înzestrați cu o inteligență ieșită din comun:
Atunci când folosim unul dintre cuvintele: "supradotat", sau „precoce" ne referim la copiii care sunt cu mult peste media de inteligență a vâstei sale.
Vom observa că la acei copii supradotați apare o nesincronizare între dezvoltarea mentală, cea fizică și cea emoțională, în sensul că din punct de vedere mintal copilul e cu mult mai avansat decât din punct de vedere al nivelul său de dezvoltare conform vârstei. Putem să vedem un copil care își strâge jucăria preferată, să zicem ursulețul de plus, în brațe și în același timp întreabă ingenuu:"ce se întamplă atunci când oamenii mor?" sau "de unde vin stelele?" sau "de ce pământul este rotund?". Aceștia sunt niște indicatori de diferență între evoluțiile de vârstă și cele de inteligență ale copilului. Toate acestea ne arată că suntem în fața unui copil dotat peste medie. Totuși, aceste caracteristici speciale se combină altfel la fiecare copil supradotat, și ca atare rezultă un efect diferit de la un copil la altul.
A fi supradotat sau oricum cu mult mai inteligent decât media copiilor de aceeași vârstă este un mod anume de a trăi. Această diferență va afecta copilul înzestrat, pe tot parcursul vieții lui. Copiii care sunt diferiți și care experimentează multe lucruri din viață în mod diferit decât ceilalți au nevoie să înțeleagă de ce ei sunt ei, așa. De aceea părinții trebuie să discute mult cu un copil dotat despre diferențele emoționale și intelectuale dintre el și restul copiilor. Desigur, discuțiile vor fi în conformitate cu gradul de înțelegere al copilului.
Din cauza faptului că este diferit în sensul bun al intelectului decât restul, este posibil ca unii copii să râdă de cei foarte inteligenți și chiar să nu îi includă în jocurile lor. De aceea, copilul supradotat poate ajunge să se simtă complexat. În acest caz, părinții trebuie să îl ajute pe copil să înțeleagă ce calități are, calități pe care le poate pune în folosul celorlalți, în beneficiul celor dragi lui. În felul acesta, copilului supradotat nu îi va fi rușine că este peste medie, ci se va simți o persoană mai bună.
Copilul pe care parinții săi îl observă că este înzestrat peste medie, poate fi ajutat să își atingă potențialul său maxim și să aibă o viață de succes. În domeniile în care el excelează, parinții îl vor susține cu activități suplimentare. De asemenea, părinții trebuie să își încurajeze copiii supradotați să evite falsa modestie. Rolul lor e să fie alături de copii pe drumul vieții, iar a avea un copil peste medie și a reuși ca el sa nu se piardă în anonimat este o reală provocare.
Iată 10 dintre caracteristicile cele mai pregnante pe care le prezintă un copil supradotat:
1) În ceea ce privește abilitățile cognitive, ale unui copil supradotat se pot observa următoarele
• Atenție crescută
• Memorie deosebită, ușurință de a învăța
• Capacitate crescută de a face conexiuni în diferite domenii
• Capacitatea de a rezolva diferite probleme
• Imaginație "creativă"
• Inventivitate, idei originale
• Curiozitate crescută
2) În ceea ce privește abilitățile de comunicare, copiii supradotați au tendința de a vorbi mai devreme, chiar de pe la 6 - 9 luni.
Însă s-au înregistrat și cazuri în care copiii supradotați s-au aflat la polul opus: nu au vorbit până la 2-3 ani sau chiar mai mult. În acest caz, atunci încep să vorbească, acești copii nu trec prin etapele obișnuite ale însușirii limbajului, deoarece vor progresa rapid și vor vorbi în propoziții.
Copiii supradotați se remarcă printr-un vocabular mult mai bine dezvoltat, comparativ cu ceilalți copii.
Copilul reușește să citească, să scrie sau să deprindă o anumită cunoștință la o vârstă foarte "fragedă", spre deosebire de majoritatea copiilor de aceeași vârstă.
3) Manifestă interes deosebit față de subiecte complexe și este interesat de probleme peste nivelul vârstei și experienței lui. De asemenea, este nerăbdător sau plictisit de sarcinile de rutină.
4) Rezultate deosebite
Copiii supradotați, de regulă, au rezultate excelente la școală și la diferite concursuri de știință, tehnică sau artă.
Acești copii au o memorie foarte bună, iubesc studiul individual, citesc și învață foarte ușor.
5) Dezvoltare "asincronă"
De obicei, un copil se dezvoltă cu o rată egală din punct de vedere intelectual, emoțional și fizic, conform vârstei. Copiii supradotați pot prezenta o dezvoltare asincronă. Spre exemplu, un copil supradotat de 3 ani, poate avea dezvoltarea intelectuală a unui copil de 6 ani, abilitățile fizice ale unuia de 3 ani și dezvoltarea emoțională a unui copil de 2 ani.
Cu cât IQ-ul unui copil este mai ridicat, cu atât mai evident este fenomenul "dezvoltării asincrone".
6) Hipersensibilitate
Un copil supradotat manifestă o sensibilitate crescută într-unul din domeniile: psihomotor, emoțional, intelectual, imaginativ.
7) Are o gândire analitică și o capacitate crescută de menținere a atenției și a concentrării intelectuale.
8) Din punct de vedere al imaginației, copilul supradotat poate să manifeste interes deosebit pentru literatură, muzică, este foarte inventiv și își creează o mulțime de "prieteni" imaginari.
9) Simț al umorului deosebit
10) Îi place să se joace cu copiii mai mari. Îi face plăcere să discute cu adulții. Discută ideile în detaliu. Preferă jocuri/cărți destinate unor vârste mai mari.
Citește și: Cum stii ca ai un copil supradotat?
Mulțumim doamnei Elisabeta Putere pentru sprijinul acordat în realizarea articolului.
Surse: www.livescience.com; www.psychologytoday.com; www.slate.com