Nu mi-am iubit copilul de cum s-a născut. Și nu este nimic anormal în asta

Confesiune de mamă

O mamă și-a deschis sufletul și a mărturisit prin ce a trecut până când a văzut ce înseamnă de fapt legătura mamă-bebeluș. Și-a început confesiunea prin a recunoaște că și ea, la fel ca alte proaspete mame, nu era deloc pregătită pentru ceea ce avea să-i aducă viața de mamă, în ciuda faptului că se străduise să se informeze cât mai mult: „Nu știam ce înseamnă să fii mamă. Am citit cărți și chiar am participat la cursuri legate de cum să ai grijă de un bebeluș. Am cumpărat și lucruri esențiale (dar și multe care nu erau esențiale) pentru a fi pregătită pentru ziua în care copilul meu va ajunge acasă.”

A explicat că, în momentul în care și-a ținut pentru prima dată fiul în brațe, nu a simțit ceea ce ar fi așteptat: „Îmi amintesc momentul în care moașa mi-a așezat fiul pe piept după naștere. Îmi amintesc și că m-am simțit ciudat întrucât m-am așteptat să fiu invadată de acel val de căldură și de dragoste pentru bebelușul meu dar, în schimb, am rămas înmărmurită. Nu m-am conectat cu fiul meu imediat. El era...precum un extraterestru care tocmai aterizase la mine și aștepta să se hrănească de la mine. Plângea mult...”.

De asemenea, a precizat că între ea și copil nu se formase legătura mamă-bebeluș nici după ce a început să-l alăpteze: „...Presupuneam că mă voi relaxa și că în timp voi reuși să mă conectez cu fiul meu. Dar nu s-a întâmplat așa, nu se putea întâmpla așa ceva, mă gândeam eu în timp ce îmi alăptam fiul timp de 11 ore la rând. Tocmai ce născusem și eram epuizată după aproape 12 ore de travaliu. Tot ce îmi doream era să mă odihnesc...”.

Proaspăta mamă a descris în amănunt care erau emoțiile resimțite când își ținea fiul în brațe în primele zile de la naștere și nu a ezitat să spună că a avut momente în care nu își dorea responsabilitatea de a fi mamă: „Îmi amintesc cum mă uitam la fiul meu pe când îl țineam în brațe, atât de mic și de neajutorat, simțind cum pe umerii mei apăsa povara legată de faptul că el se baza pe mine pentru a supraviețui. Nu îmi doream acea responsabilitate. Îmi doream ca lucrurile să fie așa cum erau înainte să fiu însărcinată- o viață în care trezitul la ora 8 dimineață era prea devreme, în care a dormi mai puțin de 6 ore pe noapte era inacceptabil și în care sânii îmi aparțineau.”

A adus în prim-plan și faptul că își imagina viața de mamă în cu totul alt mod decât era în realitate: „Aveam în minte acea imagine perfectă cu mine ținându-mi bebelușul fericiti în brațe în timp ce el se alinta și îmi zâmbea, în timp ce eu mă simțeam copleșită de măreția maternității. Abia așteptam ca acea imagine să devină realitate, dar nu era realitatea mea. Fiul meu era un bebeluș plângăcios și cel mai bun răspuns pe care l-am primit de la numeroșii doctori la care am fost era că probabil avea colici...Am simțit că am eșuat ca mamă întrucât nu puteam să-l fac fericit și să-l determin să nu mai plângă...”.

Întrucât simțea că nu făcea față schimbărilor pe care i le adusese viața de mamă, după trei săptămâni de la naștere apelase la grupuri de sprijin și datorită acestora se convinsese că erau și alte mame în situația ei: „În timp ce încă mă adaptam vieții de mamă, cel puțin acum știam că nu eram singura într-o astfel de situație. Așa că nu conta cât de dificil era să plec de acasă și să conduc timp de 20 de minute până la locul de întâlnire cu grupul cu fiul meu plângând în mașină, doream să merg în continuare la întâlniri, ca și cum ar fi fost vorba de tratamente luxoase la spa sau de vacanțe la mare.”

După ce a participat la ședințele grupului de susținere, a avut bucuria de a simți cum se formează adevărata legătură mamă-bebeluș: „Într-o zi, pe când fiul meu avea în jur de 2 luni, s-a uitat în ochii mei și a zâmbit. Nu a fost un zâmbet larg dar...m-a cucerit. Am început să ne conectăm tot mai mult pe măsură ce el a început să aibă tot mai multe reacții față de mine și treptat am început să întrevăd imagini perfecte legate de ceea ce înseamnă de fapt viața de mamă.” În același timp, a fost momentul în care a început să realizeze că nu-și mai putea imagina viața fără copilul ei: „Curând după aceea, într-o noapte, după ce mi-am legănat bebelușul și l-am hrănit pentru a-l duce la culcare- mi-am dat seama că nu mai puteam să-mi imaginez viața fără el. Nu doream să-mi mai imaginez o viață fără fiul meu întrucât îmbrățișasem pe deplin maternitatea și nu mai voiam să-i dau drumul.”

Odată ce a putut simți că se poată bucura de relația strânsă cu bebelușul ei, și-a dat seama că maternitatea implică adaptarea la noi schimbări și că această adaptare presupune timp. Și-a încheiat confesiunea cu un sfat pentru toate mamele: „Așa că ia-ți un răgaz pentru a putea să-ți formezi legătura cu copilul tău. Se poate să nu se întâmple imediat, dar nu este nimic anormal în asta. Având la îndemână momente de afecțiune, sesiuni de hrănire și jocuri, vei reuși să construiești o relație cu copilul. Și, la final, până să ajungi să-ți dai seama de asta, totul o să ți se pară natural.”

De ce legătura mamă-bebeluș nu se formează întotdeauna repede

Chiar dacă unele mame simt că se pot conecta cu bebelușul lor de îndată ce îl vor vedea, pentru altele conexiunea se formează în timp, putând dura săptămâni sau chiar luni până când vor resimți acel atașament unic pentru copilul lor. Oamenii de știință au ținut să sublinieze că situațiile în care se întâmplă așa nu sunt ieșite din comun, studiile confirmând acest fapt. Spre exemplu, un studiu publicat online în anul 2018, a arătat că nu toate mamele reacționează la fel când vine vorba de formarea legăturii mamă-copil. Printre cele mai importante concluzii ale acestui studiu se numără:

• 40% dintre femeile care sunt mame pentru prima dată și 25% dintre cele care devin mame pentru a doua oară au declarat că nu au simțit nimic special când și-au ținut copiii în brațe pentru prima dată
• Majoritatea mamelor au precizat că au simțit afecțiune față de copiii lor cam la o săptămână de la naștere
• 7% dintre mame au raportat că nu au o legătură strânsă cu bebelușii lor nici la 2 săptămâni de la naștere și aproape 9% dintre ele au raportat că nu resimt un atașament autentic nici după 3 săptămâni de la naștere
• Cele care nu resimțeau o conectare puternică față de copil se simțeau vinovate și rușinate

Datele pe care s-a bazat studiul menționat provin din informații colectate în perioada 2007-2014 de la mame din SUA, Marea Britanie, Australia, Suedia și Africa de Sud fie prin intermediul unor interviuri față în față, fie prin intermediul interviurilor prin telefon. Ceea ce s-a mai constatat după analizarea răspunsurilor mamelor participante se referă la:

• Mamele au afirmat că, în construirea unei legături solide între mamă și bebeluș, au contat manifestările de afecțiune față de copil (mângâiatul, legănatul, vorbele afectuoase etc.), dar și rutinele de zi cu zi (îmbăiatul bebelușului, alăptarea, pregătirea de culcare)
• Relațiile cu copiii au devenit mai puternice pe măsură ce aceștia au devenit mai receptivi față de mame (de pildă, când au încept să le zâmbească, să gângurească, să se joace, să se târască, să le îmbrățișeze etc.)
• Mamele au descris afecțiunea maternă ca fiind o conectare intimă și emoțională cu copiii lor

Cu privire la dificultatea de formare a unei legături mamă-bebeluș cât mai solide încă din primele zile de viață ale copilului, specialiștii consideră că sunt numeroși factori ce pot interfera cu acest proces, printre cei mai cunoscuți aflându-se:

• Faptul că a fost vorba despre o sarcină neplanificată
• Nașterea a fost dificilă, traumatizantă pentru mamă
• Mama nu și-a putut vedea bebelușul imediat după naștere întrucât acesta s-a născut prematur și a fost dus la terapie intensivă
• Mama a avut o copilărie ce nu i-a oferit un model parental pozitiv sau a avut o copilărie marcată de experiențe neplăcute în familie
• Există un istoric de depresie sau de alte afecțiuni mentale
• În trecut a trecut printr-o pierdere de sarcină sau prin decesul unui copil
• Mama se confruntă cu un nivel ridicat de stres
• Mama trăiește într-un mediu nesigur
• Există probleme serioase în căsnicie sau mama s-a confruntat cu abuzuri din partea partenerului de viață

Cum se poate forma mai ușor legătura mamă-bebeluș

Pentru a reduce din riscul de a te confrunta cu dificultăți în ceea ce privește formarea unei legături puternice între mamă și bebeluș, ține cont și de sfaturile de mai jos:

• Încearcă să te bucuri de contactul piele pe piele cu bebelușul cât mai curând după naștere (datorită acestuia, nu numai că vă veți atașa mai rapid unul de altul, dar bebelușul va avea parte și de beneficii precum: o mai bună reglare a temperaturii corpului, a ritmului cardiac, intrarea într-o stare de relaxare propice unui somn mai profund etc.)
• Mizează pe alăptare (pe măsură ce bebelușul este alăptat, va avea parte de sunetul inimii tale, al respirației, de parfumul tău. În plus, alăptarea promovează eliberarea oxitocinei și a prolactinei, hormoni responsabili și de formarea atașamentului mamă-bebeluș și de intrarea într-o stare de relaxare)
• Încearcă să descifrezi expresiile faciale ale bebelușului pentru a putea să-i înțelegi mai bine nevoile
• Vorbește-i cât mai des bebelușului nou-născut pentru a-l obișnui să reacționeze la vocea ta
• Vezi care sunt sunetele, atingerile și mediile care îl determină pe bebeluș să se simtă întotdeauna în largul său
• Ține-ți bebelușul cât mai aproape de corpul tău (purtarea într-un sling, într-un marsupiu sau pur și simplu înfășatul și ținutul în brațe sunt binevenite pentru a-i oferi micuțului posibilitatea să se apropie mai mult de tine, iar pe tine te va ajuta să poți veni mai rapid în întâmpinarea nevoilor sale)
• Zâmbește-i cât mai mult bebelușului, râzi când te afli în preajma sa
• Încercați să vă conectați prin mișcare (fie că este vorba despre diferite jocuri, despre un masaj, despre joaca la băiță, fie că este vorba despre mici exerciții de gimnastică pe care să le exersați, de exemplu, la schimbatul scutecului, oricare dintre acestea pot întări relația dintre tine și bebeluș)
• Cântă-i cât mai des sau pune-i muzică liniștitoare în timp ce îl ții în brațe
• Încearcă să te odihnești cât mai mult
• Apelează și la sprijinul celor din jur pentru a nu te simți mereu prea copleșită și pentru a câștiga timp suplimentar ca să stai cu bebelușul

În cazul în care simți că nu se formează legătura mamă-bebeluș nici după câteva săptămâni de la naștere, ia în calcul posibilitatea de a te confrunta cu depresia postnatală. Printre manifestările care ar trebui să te pună în gardă se regăsesc:

• Plânsul excesiv
• Ești mereu nervoasă și te superi foarte repede
• Te simți epuizată permanent
• Ți-ai pierdut apetitul sau mănânci mai mult ca de obicei
• Dormi prea mult sau suferi de insomnie
• Te simți lipsită de speranță
• Îți este teamă că nu ești o mamă bună
• Te simți mereu vinovată
• Îți este foarte greu să iei decizii
• Te-ai izolat de cei dragi
• Ești mereu agitată
• Ai atacuri de panică
• Ți-a trecut prin gând să-ți faci rău ție sau bebelușului

Oricare dintre aceste manifestări ar trebui să te trimită cât mai repede la un medic psiholog pentru a primi un diagnostic și pentru a vedea ce este de făcut.

Surse: helpguide.org, kindredbravely.com, mayoclinic.org, mother.ly, ncbi.nlm.nih.gov, pregnancybirtbaby.org.au, raisingchildren.net.au, variationspsychology.com, webmd.com

Sursă poză principală: istockphoto.com