Am fost crescută de bunica mea și nu aș schimba asta pentru nimic în lume

Peste tot în lume, părinții trăiesc împreună cu copiii și bunicii. Desigur, acest lucru nu este valabil în toate cazurile. Dar nici nu este un lucru neobișnuit ca trei generații să stea laolaltă în aceeași casă. Cu atât mai mult în țara noastră, unde până nu demult, nepoții erau crescuți de bunici la țară pentru a se dezvolta în mod armonios. Cam la fel este peste tot în lume.

Un recensământ făcut în Statele Unite ale Americii arată că aproximativ șapte milioane de bunici trăiesc cu nepoții lor în aceeași casă. Vă prezentăm povestea de viață a protagonistei noastre, care susține că nu ar da educația și creșterea pe care am primit-o de la bunica ei pe nimic în lume.

”A fost o perioadă în care eram prea mică să observ că situația familiei mele era diferită de a celorlalți. Abia împlineam trei ani când mama m-a urcat în tren să merg la bunica mea în New York. Știu că pare incredibil, dar chiar așa s-a întâmplat. Acest lucru se petrecea undeva prin anii 80, iar mama mea apelase la un străin să se asigure că voi coborâ la stația corectă”, își începe ea povestea.

8 studii care te vor convinge că a crește copilul lângă bunici este cel mai bun lucru pe care îl poți face

Aceasta susține că, deși trebuia să fie o vizită de weekend, bunica nu a mai putut să o contacteze pe mama ei o perioadă de câteva luni. Din cauză că femeia era de negăsit, iar fetița avea o infecție la ureche netratată, infecții urinare frecvente și multiple vânătăi pe corp, bunica ei au obținut custodia exclusivă.

”Pe măsură ce creșteam, îmi dădeam seama că adulții mă compătimesc pentru faptul că am fost crescută de bunica mea și părăsită de mamă, deși oamenii nu știau toate detaliile”, relatează nepoata.

"Bunica m-a învățat cum să iubesc pisicile și cățeii, cum să cos, cum să citesc, cum să schimb un cauciuc și mai presus de toate, cum să fiu femeie independentă la fel ca ea"

”Prima dată când am putut simți mila oamenilor a fost la grădiniță. Mama unui coleg de-al meu mă compătimea, dar cu o atitudine plină de dezgust pentru faptul că nu fusesem crescută de mama. De ce? Nu înțelegeam! Adulții mă subestimau din cauză că am fost crescută de bunica”, își amintește ea.

Femeia susține că, de-a lungul timpului, privind la reclamele TV, la emisiuni și ascultând părerile altor oameni, și-a dat seama că o familie este compusă din mamă, tată și copil. Târziu și-a dat seama că așa ar arăta o familie normală. Adesea, vecinii sau profesorii o compătimeau, dar fata simțea că toate cuvintele pe care i le rosteau ceilalți acopereau alte sentimente pe care le aveau față de ea.

”Mi se părea amuzant cum mă compătimeau că nu sunt crescută de mama care era o împătimită a drogurilor și care la un moment dat m-a aruncat cu furie pe podea.

Este o idee buna sa lasi copilul cu bunicii?

Mie îmi plăcea să stau cu bunica mea. Mă trezea dimineața cu cântecele amuzante, îmi făcea toate poftele, mâncam ce îmi plăcea. Mă surprindea în fiecare zi cu bilețele amuzante puse în cutia mea cu mâncarea de prânz și chiar îmi tricota hainele și mă lăsați să aleg culoarea și materialul acestora.

Abia când am intrat la un colegiu bun toate șușotelile celor din jur despre mine și educația mea au dispărut”, susține nepoata.

Aceasta își continuă povestea și ne spune că înainte cu câteva luni să termine facultatea, bunica ei a murit. Fata a fost devastată și la ceremonia de înmormântare a declarat că se simte mândră și norocoasă că a fost crescută de bunica ei și nu de altcineva.

Bunica ei deja îl crescuse pe tatăl și pe unchiul ei până când a obținut custodia copilei, deci era un părinte experimentat.

"Bunica mea știa exact cine este și ce are de făcut"

Uitându-se în jurul ei, fata observa cum părinții celorlalți copii încercau să se descopere pe ei înșiși. Fiindcă aveau 20-30 de ani, încă nu se descoperiseră complet iar faptul că trebuiau să facă acest lucru în timp ce își creșteau copiii era deseori o provocare.

Dar bunica ei deja știa cine este pentru că mai crescuseră copii. Avea în jur de 60-70 de ani când a luat nepoata în grijă și nu mai avea nevoie să învețe cum trebuie să o crească.

Cât de bine este să-ți crești copilul cu bunicii, pe lângă faptul că stau gratis cu el

”Uitându-mă înapoi, nu aș da pentru nimic în lume felul în care am fost crescută de bunica mea. Nu aș schimba educația oferită de ea pe educația pe care ar fi putut să mi-o ofere doi tineri la început de drum, fără prea mare așteptări și experiență.

Empatizez cu declarațiile foștilor președinți ale Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton și Barack Obama, precum și cu declarațiile celebrei Oprah, care susțin că au ajuns unde sunt astăzi pentru că au fost crescuți de bunicile lor”, concluzionează ea.

Fără doar și poate, foarte mulți dintre noi ne regăsim în povestea de viață pe care am parcurs-o sincer cu sufletul la gură. Foarte mulți ne amintim de copilăria minunată pe care am avut-o la țară, în natură, fără griji.

Inima noastră a rămas la bunici, acolo unde eram răsfățați și totodată responsabilizați, acolo unde eram alintați și totodată educați să devenim oamenii care suntem astăzi.