Bunicii au în mod deosebit de a face cadouri nepoților lor. Unele bunicile croșetează sau tricotează pulovere, șosete, ilice, în timp ce alții le oferă jucării, cadouri sau bani. O bunică a oferit ani la rândul nepoatei ei pe nume Clementine aceeași jucărie, o oiță din plastic minusculă.
La cea de-a 20-a aniversare, când bunica pierise deja, fata a descoperit că toate oițele primite de-a lungul timpului erau doar piesele unui puzzle care ascundeau un secret important!
„Frații mei mai mari primeau bani sau lucruri pe care le puteau folosi, dar eu primeam în fiecare an o oaie”
„Ani la rând, bunica mea îmi oferea câte o oiță de plastic cu un clopoțel la gât de ziua mea. Mult timp nu am înțeles de ce. Clopoțelul avea mereu altă culoare, dar oița era aceeași. Într-o bună zi, m-am uitat pe raftul unde stăteau toate oițele adunate, fiecare de la o zi de naștere diferită.
„Ce dulce este întreaga scenă”, m-am gândit în sinea mea. „Oare bunica își amintește ce mi-a dăruit anul trecut?”, m-am gândit eu. De fiecare dată când bunica îmi dădea câte o oiță de plastic, eu îi mulțumeam, deși eram puțin confuză, iar ea avea o privire mândră pe chip.
O perioadă credeam că avea atât de mulți nepoți, încât nu putea să țină evidența cadourilor și uneori se mai încurca. Cei doi frați mai mari ai mei primeau bani sau lucruri pe care le puteau folosi, dar eu primeam în fiecare an o oaie.
M-am gândit că bunica mea devine uitucă sau confuză. Însă, odată cu celebrarea aniversării mele de 19 ani, când bunica a plecat la ceruri, iar eu nu mai aveam să primesc o altă oaie, am realizat care erau motivele care au determinat-o să îmi facă acest cadou bizar”, își începe Clem mărturisirea.
Am fost crescută de bunica mea și nu aș schimba asta pentru nimic în lume
La un an de la decesul bunicii, fata a primit ultima oiță, cu clopoțel de aur la gât
Pentru că bunica lui clem se îmbolnăvise cu doar puțin timp după aniversarea fetei de 19 ani, mama a îndemnat-o să meargă să o vadă pentru ultima oară. Fata a ezitat pentru că dorea să își amintească de bunica ei așa cum o știa.
Câteva zile mai târziu, bunica a plecat la ceruri, iar fata, împietrită de durere a participat la înmormântare cu puțin timp după ziua ei de naștere.
„Un an mai târziu, la aniversarea de 20 de ani, s-a întâmplat ceva ciudat. Petreceam doar împreună cu familia într-un cadru intim, dar totul era diferit fără bunica mea acolo. Mama a venit la mine cu o cutie mică în mână și pentru o secundă, am înlemnit.
Atunci, mama mi-a spus: „este de la bunica ta, mi-a dat asta înainte de a muri, mi-a spus că e ultima”. M-am uitat în cutie, simțind un nod în gât: era încă o oaie. Mama mi-a spus că a vrut ca eu să o am și pe aceasta. Inima îmi bătea cu putere când am deschis cu grijă cutia.
Așa cum mă așteptam, înăuntru era o oaie mică de plastic, însă la gât avea tn clopoțel de aur. Acesta a fost ultimul cadou pe care mi l-a făcut vreodată.
Am ieșit din cameră, m-am scuzat, am ținut strâns oaia, am plâns și i-am șoptit la ureche jucăriei de plastic „îmi e dor de tine bunico”, a spus fata.
Fiecare oaie avea câte un număr secret scris pe burtă. Puse unul lângă altul, numerele ascundeau un cadou valoros!
Abia atunci Clem și-a dat seama că oițele aveau o însemnătate. Fratele ei a ajutat-o să înțeleagă totul, știind pesemne secretul. A intrat peste sora lui care plângea în cameră și i-a spus:
„Încă nu ți-ai dat seama, nu-i așa?”
„Să îmi dau seama? De ce anume?”
„Te-ai uitat vreodată pe burta oițelor? Le-ai întors?”
Acolo era un mesaj scris cu litere mici de către bunica mea. Fiecare oiță avea un mesaj. „Te iubesc” scria pe această oiță. Iar dedesubtul mesajului era un număr. Dar ce înseamnau acele numere? Am luat în mână prima oaie pe care mi-a dăruit-o bunica, uitându-mă pe burta ei.
Sub picioarele minuscule era un număr. Apoi am luat fiecare jucărie la rând, verificând-o. Fiecare oaie avea același mesaj de dragoste „Te iubesc”, dar cu un număr unic.
Fratele meu mi-a zis: „nu pot să-ți dau toate răspunsurile, surioară, gândește-te bine. De ce ți-ar da bunica în fiecare an o oaie cu un număr diferit?”
„E un fel de cod?” am întrebat eu.
„Exact. Care e ultimul mesaj pe care l-ai găsit? Du-te la bancă, dar înainte iau oile, aranjează-le după ordinea în care le-ai primit și vei găsi un număr de cont bancar”.
25 de lecții importante de la bunica
„Iartă această bătrână care s-a jucat cu tine în acest fel, dar am vrut să-ți arăt că te iubesc”
A doua zi dimineață fata a mers la banca la care bunica ei avea cont, ținând strâns în brațe bucata de hârtie cu numărul de cont.
„M-am apropiat de casieră, o femeie blândă care mi-a zâmbit cu căldură și m-a întrebat cu ce mă poate ajuta. Am tras aer adânc în piept și i-am spus că am un cont creat de bunica mea.
Casiera s-a uitat pe hârtia pe care i-am dat-o și a chemat un consultant bancar care mi-a făcut semn să-l urmez în biroul lui.
„Domnișoară Clementine, bunica ta a creat un cont special pentru tine încă de când te-ai născut, iar acum are 120.000 de dolari în el.
Anual, bunica făcea depozite în acest cont care s-au acumulat în timp. Dar a lăsat și o cutiuță specială, dorești să o aduc?”
Înăuntru era un plic adresat mie, cu scrisul familiar al bunicii. Înăuntru era o scrisoare scrisă chiar de mâna ei.
„Draga mea Clem, acum ți-ai dat seama de ce îți dădeam doar câte o oiță! Iartă această bătrână care s-a jucat cu tine în acest fel, dar am vrut să-ți arăt că te iubesc. Trebuia să mă asigur că ești pregătită pentru viață și că nu îți ia nimeni banii sau că nu îi cheltui pe prostii.
Vreau să știi că sunt cu tine mereu, draga mea. Când ai ocazia, mai adu-mi și mie câte un ceai. Cu dragoste, nana”.
Lacrimile au năpădit ochii lui Clem care s-a îndreptat în aceeași după amiază către mormântul bunicii, ținând în mână un buchet din florile ei preferate și o cană cu ceai în cealaltă mână.
Cu două bucățele de zahăr, exact așa cum îi plăceau bătrânei. I-a mulțumit, a mângâiat ușor crucea și a mers mai departe.
Iată cum uneori gesturile mici ajută copiii să aibă un start bun în viață.
Surse foto: pexels.com, pexels.com, pexels.com, unsplash.com, pexels.com, pexels.com
Surse articol: amomama.com