Când am aflat că fetița mea de 4 ani are cancer, am vrut să-i ofer cel mai frumos Crăciun

„Țin minte că eram în parcare la supermarket și înainte să cobor din mașină l-am sunat pe soțul meu și l-am întrebat ce cadou să-i cumpăr fetiței noastre de 4 ani, care avea cancer în stadiu terminal. În timp ce noi vorbeam la telefon, ea era în spital și primea un transplant de celule stem.

Soțul meu mi-a spus că nu are rost să-i mai cumpărăm ceva, pentru că nu crede că va supraviețui până la Crăciun. Dar eu nu am fost de aceeași părere. Chiar dacă nu știam cât va mai trăi, voiam să-i ofer orice bucurie cât de mică, iar Moș Crăciun bucură toți copiii. În plus, sora ei mai mare îl aștepta și ea pe Moșul și nu am vrut să le dezamăgesc”, a povestit mămica.

Femeia le-a cumpărat celor două fiice ale ei cele mai frumoase jucării pe care le-a găsit, printre care un set de Lego, păpuși, animale de pluș și seturi de arts&crafts.

„După ce le-am cumpărat jucăriile, m-am gândit să trimit familiei mele apropiate și extinse o felicitare frumoasă de Crăciun, în care să includ o poză de familie. Așa că am căutat prin pozele vechi și am sperat să găsesc una în care Emily încă nu avea cancer. Cât încă avea părul blond și cârlionțat și obrajii roșii.

Cred că am vrut să-mi amintesc de o perioadă în care eram mai fericiți. După ce am pus fiecare felicitare în plic, m-am oprit puțin și m-am întrebat de ce fac asta. Pentru că vreau să îmi salut membrii familiei și să le mulțumesc pentru urările de Crăciun și pentru caserolele cu mâncare pe care ni le-au trimis? Sau pentru că dacă nu le trimiteam, înseamnă că se întâmplă ceva rău, ceva ce nu pot repara?

Îmi doream atât de mult să simt că pot controla situația, însă bineînțeles că nu puteam, oricât de mult mi-aș fi dorit.

Când a venit Crăciunul, am sperat să se întâmple un miracol și că Emily, fiica mea, va ieși din spital și va fi acasă cu noi în aceste zile de sărbătoare. Dar nu s-a întâmplat asta. Emily a trebuit să rămână în spital, așa că am rămas cu ea.

Eu și soțul meu am petrecut Crăciunul la secția de oncologie, cu rândul. Unul dintre noi stătea cu Emily în spital, iar celălalt stătea cu sora ei acasă”, povestește mămica.

Mai departe, mama lui Emily descrie un tablou trist, dar real al Crăciunului petrecut în spital cu fetița.

„În colțul salonului de spital era un munte de cadouri nedesfăcute, care reprezenta de fapt încercarea mea de a repara ceva ce nu poate fi reparat. În ziua aceea, Emily abia avea puterea să deschidă ochii. La un moment dat nu am mai încercat să o trezesc, așa că m-am uitat la un film pe mute și am mâncat chipsuri. Cred că nu am fost în viața mea atât de tristă.

Mi-am dat seama în ziua aceea că dacă nu ești cu persoanele dragi în ziua de Crăciun, nu contează absolut nimic. Nici un cadou, nici o pregătire, nici un colind...absolut nimic” a mai spus femeia.

În ciuda perioadei dificile pe care familia a traversat-o, lucrurile au revenit la normal atunci când, după 18 luni de tratamente, Emily s-a vindecat de cancer. Fata are acum 17 ani, este sănătoasă și se bucură de viață.

„Slavă cerului că suntem bine cu toții. Suntem fericiți, dar niciodată nu o să uit acea zi de Crăciun petrecută în spital cu fiica mea care nu putea nici măcar să-și țină ochii deschiși.

Acea zi a schimbat Crăciunul pentru totdeauna. Acum, tot ce îmi doresc în fiecare an este să fiu cu familia mea, iar orice altceva pun pe plan secundar”, a mai povestit mămica, la final.

Dacă te-a emoționat povestea, împarte-o și cu ceilalți, distribuind articolul. Cred că mulți dintre noi avem nevoie să citim astfel de povești ca să ne aducem aminte ce contează cu adevărat.