Informații despre hepatita B
Hepatita este o afecțiune inflamatorie a ficatului. Este cauzată în mod comun de o infecție virală, dar există și alte cauze posibile. Acestea includ hepatita autoimună și hepatita care apare ca rezultat secundar al medicamentelor, drogurilor, toxinelor și alcoolului. Hepatita autoimună este o afecțiune care apare atunci când corpul tău creează anticorpi împotriva țesutului hepatic. Pentru majoritatea adulților, este o afecțiune pe termen scurt care nu cauzează leziuni permanente, dar un procent între 2-6% dintre cei infectați dezvoltă o formă cronică care poate conduce la ciroză și cancer hepatic. Un procent aproximativ de 90% dintre copiii care contactează virusul vor dezvolta forma cronică de infecție. Trebuie subliniat că majoritatea infecțiilor apar în prima parte a vieții și sunt rareori diagnosticate deoarece nu presupun simptome evidente.
Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, aproximativ 4.4 milioane de americani (între 850 000 și 2.2 milioane cu hepatită cronică) trăiesc în prezent cu hepatită cronică B și C. La nivel mondial, aproximativ 887 000 de persoane au decedat de o boală asociată ficatului cu hepatita B în anul 20015. Mult mai multe persoane nici măcar nu sunt conștiente că au hepatită. Hepatita B nu prezintă de obicei simptome și dispare de la sine (în forma acută). Atunci când apar simptomele, pot fi similare celei de gripă. Nu există un tratament pentru hepatita B, dar vaccinarea poate preveni infectarea inițială; medicamentele antivirale pot trata infecțiile cronice.
Semne care indică o posibilă infecție cu hepatita B
Simptomele unei infecții noi pot să nu fie vizibile în cazul copiilor mai mici de 5 ani și al adulților cu sistem imunitar suprimat. Dacă ai forma de infecție cronică se poate să nu apară la început simptomele (într-un interval cuprins între 6 săptămâni și 6 luni de la contactarea viruslui - persistă apoi câteva săptămâni sau chiar luni), ci abia când leziunile afectează funcționarea ficatului.
În rândul celor cu vârsta de peste 5 ani, între 30-50% vor prezenta semne inițiale, care includ:
1. Febră mai mare de 38 grade Celsius
2. Durere articulară
3. Durere de cap
4. Senzație de oboseală sau de slăbiciune
5. Greață
6. Vărsături
7. Pierderea apetitului
8. Simptome similare gripei
9. Durere abdominală
10. Urină de culoare închisă
11. Urticarie
12. Senzație generală de rău
13. Diaree
14. Scaune de culoarea lutului sau de culoare deschisă
15. Pierdere inexplicabilă în greutate
16. Icter sau o îngălbenire a pielii și a porțiunii albe din ochi
Multe dintre simptomele descrise pot fi confundate cu afecțiuni comune, precum gripa și gastroenterita. Simptomele acute apar în decurs de 60-120 zile după expunerea la virus și pot dura de la mai multe săptămâni la 6 luni (rareori cauzează probleme grave). Dacă depășesc 6 luni este vorba despre o infecție cronică. Hepatita B este mult mai puțin comună la cei care sunt infectați în ultima parte a copilăriei sau la maturitate. O persoană cu infecție cronică poate să aibă episoade continue de durere abdominală, oboseală persistentă și dureri articulare, dar simptomele evoluează lent (apar și dispar) și sunt ușoare, prin urmare pot fi prea subtile pentru a fi observate. Multe persoane infectate la maturitate nu vor experimenta simptome și vor combate infecția fără a realiza că au avut-o; cu toate acestea ei pot să transmită virusul altor persoane în timp ce sunt infectate.
De reținut
În cazul în care există simptome ale hepatitei B, este important să apelezi la un medic sau la o asistentă medicală pentru testare; testarea se realizează prin intermediul unui test de sânge atât pentru forma acută, cât și pentru cea cronică (se urmărește virusul hepatic și celulele care combat infecția denumite anticorpi). Medicul va efectua o examinare fizică completă și va verifica dacă ficatul tău este sănătos. Dacă boala devine cronică, se poate preleva o mostră din ficat (biopsie) care verifică gravitatea în care a evoluat. Când infecția dispare, medicul îți poate spune că ești purtător inactiv și te poate monitoriza atent.
Există și modalități de screening pentru persoanele cunoscute a avea un risc ridicat de infectare cu hepatita B sau de complicații ca urmare a unei infecții nediagnosticate, precum: bebeluși născuți de mame infectate, parteneri sexuali infectați, indivizi activi sexuali care au avut relații neprotejate sau parteneri multipli, bărbați care au relații sexuale cu bărbați, injectarea de droguri, persoane care locuiesc în aceeași casă cu o persoană cu infecție cronică, personal expus riscului ca urmare a profesiei (la sânge sau la lichide contaminate cu sânge sau lichide corporale), pacienții care fac hemodializă, persoanele care primesc chimioterapie, persoanele care provin dinttr-o zonă cu incidență crescută de hepatita B inclusiv țări asiatice, gravidele în timpul sarcinii. Dacă o femeie are infecție cu hepatita B în sarcină, nou-născutul trebuie vaccinat și să primească imunoglobulină pentru hepatita B în decurs de 12-24 ore de la naștere.
Semnele și simptomele acestei afecțiuni variază de la ușoare la grave și pot să nu existe deloc. Reține că hepatita B dispare de obicei de la sine, dar poate deveni cronică și îți poate afecta grav ficatul (apare ciroză - cicatrizarea ficatului); există și situații în care dispare ocazional la persoanele cu formă cronică. Dacă știi că ai fost expus la hepatita B, contactează imediat medicul; un tratament preventiv poate reduce riscul de infecție dacă primești tratamentul în decurs de 24 de ore de la expunerea la virus.
Citește și: Hepatita B si sarcina
Surse: www.healthline.com; www.nhs.uk; www.plannedparenthood.org; www.medicalnewstoday.com; www.mayoclinic.org