Viata sexuala reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii unui cuplu, dar si a vietii individuale. In momentul in care unul dintre parteneri manifesta o disfunctie sexuala, cuplul trebuie sa trateze aceasta problema cu toata seriozitatea si sa caute ajutor specializat. Statisticile spun ca frigiditatea afecteaza una din zece femei dar, din pacate, nu toate cazurile de frigiditate sunt diagnosticate.
Ce este frigiditatea?
Frigiditatea este o disfunctie sexuala feminina care se manifesta prin indiferenta sau aversiunea fata de activitatea sexuala, reducerea sau lipsa libidoului si incapacitatea de a avea orgasm. Frigiditatea nu trebuie confundata cu alta disfunctie sexuala feminina cum este anorgasmia, care reprezinta numai incapacitatea femeii de a ajunge la orgasm, desi dorinta sexuala este prezenta. Unii sexologi au definit frigiditatea ca fiind absenta totala a placerii si a excitatiei sexuale, atat in timpul contactelor sexuale cu un partener, cat si in ceea ce priveste masturbarea. Indiferent de modul de definire, este evident ca o femeie ce sufera de frigiditate este de asemenea anorgasmica (in timp ce o femeie anorgasmica nu este neaparat frigida).
Tipuri de frigiditate
Specialistii au clasificat frigiditatea in doua tipuri: frigiditate primara si frigiditate secundara. Frigiditatea primara este diagnosticul unei femei care nu a simtit niciodata apetitul sexual, dorinta sexuala si nu are capacitatea de a ajunge la orgasm. Frigiditatea secundara este caracterizata ca fiind lipsa dorintei sexuale si a incapacitatii de a atinge orgasmul, declansata de catre anumiti factori emotionali, psihologici si/sau fizici.
Cauzele frigiditatii
Din pacate, nenumarati factori pot declansa frigiditatea femeii. Uneori, cauzele sunt dificil depistate si femeia poate avea nevoie de ajutorul unui specialist, alteori, o simpla incursiune sincera in gandurile proprii o poate ajuta sa determine si uneori sa inlature singura sau impreuna cu partenerul de viata, cauza frigiditatii. Frigiditatea poate fi cauzata de factori emotionali/psihici sau fizici.
Cauzele psihologice/emotionale ale frigiditatii sunt:
• evenimente traumatizante din trecutul personal: agresiune sexuala, agresiune fizica, primul contact sexual dureros;
• probleme emotionale: sexul implica emotii, asa ca orice problema ai avea cu partenerul de viata iti poate afecta viata sexuala (dificultati de comunicare, lipsa iubirii, un conflict izolat, instalarea rutinei etc.)
• oboseala cronica;
• factori inhibatori cum ar fi mediul ostil (temperaturi prea crescute sau prea scazute, zgomote puternice, prezenta altor persoane in apropiere)
• anxietate, stres, ingrijorare in legatura cu aceasta problema sau in alte privinte;
• inhibitii cu privire la sexualitate provenite dintr-o educatie (religioasa) stricta cu interdictii in ceea ce priveste sexualitatea (interzicerea nuditatii, a gesturilor afective parentale, a masturbarii);
• frica de durere, de a nu ramane insarcinata sau de a nu lua o boala cu transmitere sexuala;
• complexe fizice, stima de sine scazuta.
Cauzele fiziologice ale aparitiei frigiditatii pot fi:
• dereglari hormonale - pot aparea la orice varsta, nu doar la instalarea menopauzei;
• boli endocrine sau cardiovasculare;
• malformatii vaginale;
• lipsa preludiului;
• absenta lubrefierii vaginale;
• durerea aparuta in timpul actului sexual, durere ce poate fi declansata de afectiuni medicale: infectii, vaginita, rani pe colul uterin, etc.
• efectul secundar al administrarii unor medicamente precum: contraceptive orale, antihipertensive, medicamentele contra depresiei sau a unor afectiuni psihice;
• leziuni ale nervilor ca urmare a unor interventii chirurgicale sau traumatisme;
• diabet zaharat;
• perioada post-partum (dupa nastere) sau post-avort.
• consumul excesiv de alcool si/sau droguri.
Diagnosticarea si tratamentul frigiditatii
Diagnosticarea frigiditatii este facuta, in primul rand, prin examinare fizica amanuntita si prin control ginecologic, pentru a identifica sau a elimina posibile cauze fiziologice care pot determina frigiditate. In cazul frigiditatii secundare, se pot face teste specifice prin care se masoara concentratia hormonala a nivelului de estrogen, progesteron sau prolactina. Un nivel scazut al estrogenului sau un exces de progesteron sau prolactina pot fi responsabile de aparitia frigiditatii. De asemenea, afectiunile ginecologice (infectii, rani, traumatisme) pot fi evidentiate si tratate in urma unui control ginecologic de rutina.
Din pacate insa, in majoritatea cazurilor evaluarea medicala si testele de laborator nu pot evidentia o cauza organica, fiziologica, a frigiditatii. In acest caz, medicul iti poate recomanda sa consulti un psiholog sau un sexolog.
Principalele doua tratamente care se aplica in cazul frigiditatii aparute ca urmare a unor factori psihologici sau emotionali sunt psihoterapia si terapiile comportamentale. Psihoterapia dureaza intotdeauna mai multe luni sau chiar ani si este indicata in special in cazurile de frigiditate sau anorgasmie primara (care exista inca de la inceputul vietii sale sexuale).
Terapia comportamentala are o durata mai scurta si este indicata in cazurile de frigiditate secundara (cea care survine dupa o perioada de raporturi sexuale relativ satisfacatoare). In unele cazuri, specialistul poate ajunge la concluzia ca este necesara terapia de cuplu.