De ce apare căscatul?

Ce este căscatul

Căscatul reprezintă un reflex stereotipic caracterizat de o inhalare profundă (cu gura deschisă) și de întinderea mușchilor din mandibulă și torace. Presupune interacțiunea dintre partea subconștientă a creierului și corp, însă mecanismul nu este foarte clar. S-a considerat timp de mulți ani că procesul de căscare are drept scop creșterea nivelului de aer deoarece un nivel redus de oxigen este depistat în plămâni (nu este obligatoriu ca plămânii să depisteze acest lucru). Practic când căscăm inspirăm aer bogat în oxigen care intră în fluxul sanguin și ne ajută să ne trezim când simțim că adormim. Conform profesorului de psihologie Steven Platek această explicație este de fapt un mit și nu există dovezi științifice care să demonstreze că este afectat nivelul de oxigen din fluxul sanguin, tensiunea arterială sau ritmul cardiac.

Feții cască în mediul intrauterin deși plămânii lor nu sunt ventilați. De asemenea, căscatul și respiratul sunt controlate de regiuni diferite din creier. Însă un nivel redus de oxigen în nucleul paraventricular al hipotalamusului poate induce căscatul (acesta conține o serie de transmițători chimici - dopamină, glicină, oxitocină și hormon ACTH). De asemenea, căscatul pare să necesite producerea de oxid nitric de către anumiți neuroni din acest loc; odată stimulate, celulele neuronale activează celulele trunchiului cerebral și / sau ale hipocampusului, determinând apariția căscatului. O altă ipoteză presupune că oamenii cască atunci când sunt obosiți sau plictisiți; dar nu este un motiv cert deoarece nucleul paraventricular joacă un rol în apariția erecției. 

Există în mod evident și o componentă de feedback în căscat: dacă îl înnăbuși sau previi, procesul este oarecum nesatisfăcător. Întinderea mușchilor mandibulari și faciali pare să fie necesară pentru ca căscatul să fie satisfăcător.

De ce apare căscatul?

Toți oamenii cască, precum și majoritatea animalelor vertebrate și, desigur, are o funcție folositoare. Însă identificarea acesteia a reușit să pună în dificultate cercetătorii de-a lungul vremii. În prezent, o serie de experimente sugerează că există un motiv surprinzător. Conform cercetătorului Andrew C. Gallup de la Universitatea Princeton, căscatul ajută la răcirea creierului; ipoteza se bazează pe date colectate de la șoareci, papagali și oameni.

Iată ce se întâmplă în mod exact: când începi să caști, forțe puternice de întindere a mandibulei cresc fluxul sanguin din gât, față și cap. Apoi, inspirația profundă din timpul căscatului forțează în sens descendent fluxul lichidului spinal și sângele din creier. Aerul rece inspirat pe gură răcește aceste lichide. Conform profesorului Gallup "aceste procese pot acționa asemenea unui radiator, îndepărtând sângele prea fierbinte din creier în timp ce introduc sânge mai rece de la plămâni și extremități, răcind prin urmare suprafața acestui organ."

Ținând cont de această teorie, corpul trebuie să caște mai mult când aerul este rece și mai puțin când este fierbinte. Pentru a verifica acuratețea teoriei s-au expus mai mulți oameni unui mediu cald, respectiv rece (s-au aplicat pachete calde și reci pe frunțile lor, precum și li s-au prezentat videoclipuri în care alte persoane cască). În mediul rece 45% dintre oameni au căscat, dar în cel cald doar 24% au căscat. În plus, oamenii au căscat mai mult dacă au fost un timp îndelungat în vreme rece și mai puțin dacă au fost afară în vreme caldă.

Creierul uman preia 40% din energia metabolică a organismului, ceea ce înseamnă că tinde să se încălzească mai mult decât alte sisteme. Când căscăm, aerul inhalat circulă prin porțiunea superioară a aparatului respirator și gură. Membranele mucoase sunt acoperite cu multe vase de sânge care ne protejează aproape direct până la creier.

Căscatul ca mecanism de termoreglare poate explica de ce părem să căscăm mai des când este aproape ora de culcare sau imediat când ne trezim. "Înainte de a adormi, temperaturile creierului și a corpului sunt la cel mai înalt nivel din durata ritmului circadian. Când adormim, aceste temperaturi scad constant, cu ajutorul căscatului. Odată ce ne trezim, creierul și temperatura corpului cresc mai rapid decât în orice alt moment al zilei. Din punct de vedere statistic, căscăm în medie de 8 ori pe zi". Se pare că ne simțim revigorați după ce căscăm deoarece creierul funcționează mai eficient când este răcit, făcându-ne să reacționăm mai alert.

De ce căscatul tinde să fie imitat

Imitarea căscatului are legătură cu mimetismul. Deoarece căscatul pare a fi un produs al unei calități inerente în animalele sociale, empatia. La oameni este vorba de abilitatea de a înțelege și simți emoțiile unui alt individ. Facem acest lucru provocând o anume emoție în noi înșine, de exemplu când privim o persoană zâmbind sau încruntându-se o imităm pentru a-i împărtăși bucuria sau tristețea. Același lucru se întâmplă și la căscat, nu este o încercare deliberată de a empatiza, conform cercetărorului Matthew Campbell de la Universitatea Emory. Este vorba doar despre un produs al modului în care corpul și organismul funcționează.

Gradul de "contagiozitate" al căscatului este de 60-70%, chiar dacă este vorba despre fotografii sau filme cu sau despre căscat. Imitația apare îndeosebi în rândul persoanelor depistate cu o înțelegere empatică ridicată. Comportamentul de imitație al căscatului a fost observat în cazul rudelor apropiate oamenilor, dar și ale cimpanzeilor, animale caracterizate de o natură socială. Alături de reproducerea căscatului, acest lucru înseamnă că procesul este unul foarte sugestibil, cuvântul în sine fiind o reprezentare a unei acțiuni, un simbol învățat care a dobândit un anume sens. Acest simbol devine activat în creier când auzim, citim sau ne gândim la el; nu se întâmplă de fiecare dată, dar dacă există o stimulare semnificativă apare căscatul.

Surse:

www.webmd.com; www.scientificamerican.com; www.smithsonianmag.com