Ce trebuie să faci după ce ești expus la radioactivitate?
Conform doctorului și fizicianului pentru situații de urgență Eric Toner de la Centrul pentru Biosecuritate de la Universitatea din Pittsburgh, decontaminarea este extrem de simplă. Acesta a studiat ce s-ar întâmpla în cazul unui atac cu o bombă chimică. Ca regulă generală, 80% din decontaminare constă în eliminarea hainelor. Iar 95% din decontaminare constă în eliminarea hainelor și un duș, dacă este posibil, șamponarea părului. Doar acest lucru este suficient, fără substanțe chimice complexe.
Radiația este transportată de particulele de praf. Aerul nu este radioactiv, dar micile particule de praf sunt, prin urmare este esențial să elimini tot praful. Prin urmare o ploaie este un lucru bun după o scurgere radioactivă. Ploaia spală praful din aer și îl diluează. Scurgerile reziduale vor fi radioactive, însă diluate, iar teroretic pământul va fi la rândul lui expus. Aerul uscat, când praful rămâne în aer și este transportat pe distanțe mari este extrem de nociv.
Hainele pline de praf pot fi adesea decontaminate printr-o simplă spălare, dar depinde de cantitatea de radiație. Dacă ai motive să crezi că sunt puternic contaminate, ar trebui aruncate; trebuie introduse într-o pungă de plastic și, dacă este posibil, predate autorităților din domeniu.
Cum stabilești dacă o persoană are nevoie să fie decontaminată
În cadrul unei uzine nucleare, unde personalul folosește dozimetre care înregistrează în mod constant expunerea, iar mediul este continuu monitorizat pentru radioactivitate, este destul de simplu. Însă în rândul populației generale, există o lipsă acută de informație cu privire la nivelul de radiație de la diferite distanțe de uzina nucleară și modul în care pot fluctua în timp. Dacă ai materiale radioactive pe sau în corp, ești contaminat. Contaminarea se poate răspândi rapid - vei răspândi contaminanții externi pe măsură ce te miști și elimini lichide corporale.
Pentru a verifica gradul de radioactivitate al corpului, se urmăresc simptomele pe care le prezinți, teste de sânge sau un aparat care localizează particule radioactive. La camera de gardă sau în situația unei celule de criză, medicii ar folosi un detector Geiger pentru a testa oamenii - înainte de decontaminare pentru a verifica nivelul depistabil de expunere și după aceasta pentru a verifica dacă mai există urme de praf radioactiv. Însă valorile înregistrate de aceste aparate, în cpm, nu reprezintă cea mai bună modalitate de a afla dacă ai nevoie de decontaminare. Sau dacă este momentul să începi să iei pastile de iodură de potasiu pentru a te proteja de cancerul la tiroidă. Sunt dificil de interpretat rezultatele; în primul rând variază de la un aparat la altul și pot depinde de mărimea probei (cu cât este mai mare cu atât valoarea este mai crescută), iar fiecare aparat trebuie calibrat pentru o sursă cunoscută de radiație. Traducerea cpm în expunere efectivă trebuie făcută de un specialist.
De asemenea, valorile înregistrate de detectorul Geiger nu îți spun nimic despre tipul de radiație la care o persoană poate să fi fost expusă - dacă este una relativ slabă și un izotop de scurtă durată care nu prezintă un risc pentru sănătate, o formă de iod radioactiv care transmite necesitatea de a lua tablete protectoare sau un izotop mai periculos precum cesiu 137 care poate crește riscurile de sănătate pe termen lung dacă pătrunde în orice organism.
Iar acest aspect este cel mai îngrijorător: contaminarea internă. Particulele nocive de pe piele și haine sunt ușor de spălat, însă odată ce particule radioactive pătrund în corp prin respirație, dar mai ales prin ingerare pot rămâne în țesuturi, posibil conducând la ravagii submicroscopice pentru tot restul vieții. Din acest motiv după un incident nuclear autoritățile trebuie să verifice contaminarea radioactivă de la nivel alimentar.
În funcție de gravitatea expunerii, există mai multe tipuri de tratament. Decontaminarea este primul pas și poate fi singurul de care ai nevoie. Teste sanguine vor fi recomandate anual pentru a verifica dezvoltarea unor simptome ulterioare. Există de asemenea medicamente care pot reduce simptomele de expunere - tablete cu iodură de potasiu, care previn iodul radioactiv să se concentreze la nivelul tiroidei (nu oferă protecție directă de la expunere directă sau de la alte particule aeropurtate radioactive). Albastru de prusia este un tip de vopsea care se leagă de elemente radioactive precum cesiu și taliu și poate accelera eliminarea particulelor radioactive din corp, reducând cantitatea de radiații care poate fi absorbită de celule. Nu în ultimul rând, acidul dietilen-triamino-pentaacetic (DTPA) se leagă de metale în elemente radioactive precum plutoniu, americiu și curiu. Particulele radioactive ies din corp în urină, scăzând în consecință nivelul de radiație absorbit.
În final, trebuie să știți că fiecare comunitate dispune de un plan de urgență pentru situații de tipul radioactivității. În cazul unui accident nuclear sau unei contaminări radioactive vaste, este important să nu consumați lapte produs de vaci care au fost hrănite sau au băut apă potențial contaminată, să nu consumați legume proaspete decât dacă au avizul autorităților, iar dacă există o masă de aer radioactiv vi se recomandă să rămâneți în casă și nu să evacuați, deoarece pereții pot să blocheze o parte din radiațiile dăunătoare. Cea mai sigură cameră din casă este cea cu cele mai puține geamuri, posibil baia sau beciul. Uneori este de ajutor administrarea preventivă de iod.
Citește și: Tu stii cand te expui la substante toxice in timpul sarcinii?
Surse: https://science.howstuffworks.com; www.npr.org; www.businessinsider.com
Urmareste-ne pe Google News
