Campylobacter: ce este și cum îți poate pune în pericol familia

Ce este campylobacter

Campylobacter face parte din familia Campylobacteraceae și este una dintre cele mai răspândite bacterii gram-negative din natură. În ceea ce privește aspectul, bacteria este curbată, are forma literei S, diametrul ei variază între 0,2-0,9 mm, iar lungimea este între 0,5-5 mm. 

În familia Campylobacteraceae se regăsesc 18 specii și subspecii, 11 dintre ele transmițându-se la om și provocând diverse infecții, în special la nivelul aparatului digestiv. Spre exemplu, Campylobacter jejuni, Campylobacter coli și Campylobacter fetus sunt responsabile de boala diareică.  

Bacteriile campylobacter sunt prezente de obicei în:

• Apa contaminată cu materii fecale;
• Intestinul, placenta sau tractul genital al unor animale și păsări: printre acestea se numără, de exemplu, pisicile, câinii, rozătoarele, vacile, oile, caprele, curcanii, puii;
• Laptele nepasteurizat. 

Cum se transmite infecția cu campylobacter

Infecția cu această bacterie se numește campylobacterioză. Cea mai mare parte dintre infecțiile cu campylobacter apar când se consumă carne crudă sau care nu este bine gătită. În același timp, poți contacta o infecție cu campylobacter dacă mănânci alt aliment venit în contact cu carnea contaminată. De pildă, o asemenea situație apare atunci când folosești un tocător pentru a tranșa carne crudă, dar nu îl speli bine înainte să pui pe el legumele pentru o salată. 

Totodată, infecția se transmite dacă vii în contact direct cu fecalele animalelor purtătoare de campylobacter ori dacă bei sau înghiți accidental apă contaminată cu fecalele acestora. În plus, deși nu este o situație des întâlnită, campylobacter se poate transmite de la o persoană la alta. Se întâmplă așa în situațiile de mai jos:

• Persoana infectată nu se spală pe mâini după ce merge la toaletă;
• Nu te speli corect pe mâini în cazul în care atingi materiile fecale de pe un scutec pe care îl schimbi. 

Infecțiile provocate de campylobacter sunt mai des întâlnite pe timpul verii, iar persoanele care prezintă un risc mai mare să se îmbolnăvească din cauza bacteriei sunt:

• Cele care vin adesea în contact cu animalele din ferme;
• Cele care lucrează în laboratoare;
• Cele care intră în contact cu secreții provenite de la o persoană infectată;
• Femeile însărcinate;
• Copiii și adulții cu vârsta de peste 65 de ani;
• Cele care suferă de anumite afecțiuni: spre exemplu, infecția cu HIV, diabetul, hipogamaglobulinemia. Aceasta din urmă se referă la o scădere a imunității organismului din pricina reducerii imunoglobulinelor, proteinele produse de anumite celule din cadrul sistemului imunitar;
• Cele cărora li se scoate splina: scoaterea acestui organ crește riscul de a dezvolta infecții.

Semne că ai o infecție cu campylobacter

Chiar dacă ai o infecție cu campylobacter, nu este obligatoriu să ai simptome. Astfel, prezența sau absența acestora depinde de mai mulți factori, cum ar fi: cât de puternic este sistemul imunitar, cantitatea de bacterii ajunsă în intestinul subțire, gradul de virulență al bacteriei. 

Perioada de incubație în cazul unei infecții cu campylobacter este variabilă, de la 1 la 7 zile, cu o durată medie de 3 zile. Infecția se localizează în intestine, inclusiv în colon, iar în prima fază a bolii sunt vizibile următoarele simptome: 

• Febră mare;
• Frisoane;
• Stări de amețeală;
• Dureri prin tot corpul. 

În faza acută a infecției te poți confrunta cu:

• Numeroase episoade de diaree: poți avea în jur de 10 scaune diareice pe zi. În materiile fecale pot fi urme de mucus și de sânge ca urmare a invaziei bacteriei în mucoasa intestinală;
• Dureri abdominale puternice;
• Balonări;
• Greață și vărsături.  

Perioada de vârf a bolii durează 24-48 de ore, iar intervalul marcat de diaree are o durată medie de aprox. 7 zile. Deși diareea se diminuează treptat, durerile abdominale pot persista câteva săptămâni. 

De cele mai multe ori, infecția cu campylobacter dispare în 2-10 zile. În cazuri rare, cu precădere când intervine o infecție cu Campylobacter jejuni, pot surveni atât complicații la nivelul aparatului digestiv, cât și la nivelul altor organe. Printre astfel de complicații se numără:

• Hepatita;
• Colecistita;
• Ulcerele hemoragice la nivelul părții inferioare a intestinului subțire;
• Peritonita;
• Pancreatita;
• Pericardita: inflamarea membranei care învelește inima; 
• Miorcardita: inflamarea mușchiului inimii;
• Glomerulonefritele: apar în urma inflamației glomerulilor renali, responsabili cu filtrarea sângelui;
• Vasculita: inflamarea pereților vaselor de sânge;
• Eritemul nodos: inflamație manifestată prin apariția unor noduli roșiatici, dureroși, la nivelul gambelor;
• Celulita: o infecție bacteriană a pielii;
• Sindromul hemolitic-uremic: survine în urma distrugerii premature a globulelor roșii.  

Enterocolita cu campylobacter la copii

În cazul bebelușilor, enterocolita provocată de campylobacter generează manifestări similare invaginației intestinale: când o parte a intestinului subțire sau gros pătrunde în altă porțiune din intestin. Astfel, poți sesiza:

• Plânsul intens: ca urmare a durerilor abdominale puternice;
• Scaune cu sânge sau cu mucus;
• Letargie;
• Vărsături;
• Febră.

La copiii mai mari, simptomele sunt asemănătoare unei crize de apendicită, în condițiile în care poate interveni durerea puternică în partea dreaptă, în zona inferioară a abdomenului. Nu întotdeauna apare și diareea. În schimb, pot fi prezente greața, vărsăturile, febra. 

Scaunele diareice, dar și vărsăturile, favorizează deshidratarea. Îți poți da seama că micuțul tău este deshidratat dacă: 

• Este mai letargic ca de obicei sau, dimpotrivă, mai agitat;
• Urina este mai închisă la culoare: nu galben deschis, cum ar trebui;
• Buzele, limba, gura și gâtul sunt uscate;
• Urinează mai rar ca de obicei: bebelușii udă mai puține scutece, iar copiii mai mari se duc mai rar la toaletă.

Adresează-te cât mai repede medicului pediatru dacă observi urme de sânge în materiile fecale ale copilului, dar și semne ale deshidratării. În perioada în care sunt prezente scaunele diareice în urma unei infecții cu campylobacter, este esențial să asiguri o bună hidratare. De exemplu, un copil cu o greutate mai mare de 10 kg ar trebui să consume cel puțin 250 ml apă sau 250 ml soluție de rehidratare la fiecare oră, timp de 4 ore. 

În cele mai multe cazuri, manifestările ce însoțesc enterocolita cu campylobacter la copii sunt mai intense timp de 24-48 de ore. Uneori, ele pot persista câteva săptămâni sau pot recidiva după o ameliorare temporară. Infecțiile cronice sau recurente sunt mai frecvente la pacienții imunocompromiși. 

Tratamentul campylobacter la copii

Pentru diagnosticarea unei infecții cu campylobacter se utilizează teste de laborator care detectează bacteria în materiile fecale, în țesuturile sau fluidele corpului. Pe de o parte, se realizează culturi bacteriene, în condiții speciale, în special pentru Campylobacter jejuni. Pe de altă parte, se folosesc teste rapide, menite să identifice materialul genetic al bacteriei. Poți primi rezultatul la asemenea teste în aprox. două ore. 

În general, copiii scapă de infecția cu campylobacter fără un tratament special, având nevoie mai ales de o hidratare adecvată în faza acută a bolii. Medicamentele antidiareice și cele anti-motilitate, utilizate pentru reducerea diareei, nu sunt recomandate pentru că pot prelungi simptomele neplăcute.

Potrivit unui studiu publicat în anul 2018 în „Pediatrics in Review”, un tratament pe bază de antibiotice poate reduce durata simptomelor infecției cu 1,3 zile. Cu toate acestea, întrucât beneficiile unui astfel de tratament sunt modeste, iar riscul de a dezvolta rezistență la antibiotice sunt semnificative, antibioticele nu sunt indicate de obicei în infecția cu campylobacter. Aceste medicamente sunt recomandate în formele severe de boală, când simptomele persistă mai bine de o săptămână sau dacă este vorba de pacienți imunocompromiși. 

În situația în care medicul pediatru consideră necesar, copilul poate primi azitromicină sau eritromicină timp de 5 zile. Aceste antibiotice elimină campylobacter din fecale în 2-3 zile.

Cum îți protejezi familia de infecția cu campylobacter

Pentru a diminua cât mai mult riscul de contaminare cu această bacterie, este necesar să se ia atât  măsuri ce țin de păstrarea, de manipularea și de gătirea cărnii, cât și să se respecte permanent reguli ce țin de igienă și să nu se consume niciodată anumite alimente.

Depozitează, manipulează și prepară corect carnea

Medicii atrag atenția asupra următorului fapt: ca să se evite îmbolnăvirile din cauza bacteriei campylobacter, carnea crudă trebuie manipulată întotdeauna ca și cum ar fi contaminată. De aceea, urmează și sfaturile de mai jos: 

• Folosește pungi de plastic pentru a depozita carnea pe care o congelezi;
• Decongelează carnea în frigider: pune-o într-un vas larg, tapetat cu prosoape de hârtie și așează vasul respectiv pe unul dintre rafturile de jos ale frigiderului. Realizând acest demers, te asiguri că zeama de la carnea congelată nu ajunge pe alte alimente;
• Nu spăla carnea crudă de pasăre înainte să o gătești: prin spălare nu reușești să elimini o mare parte dintre bacterii, dar acestea se pot răspândi mai ușor pe mâini, pe suprafețele de lucru, pe haine, pe ustensile, pe alte alimente;
• Spală-te bine pe mâini înainte și după ce manipulezi carne crudă;
• Evită contactul dintre carnea crudă și alte alimente ce urmează să fie consumate: în acest scop, utilizează suprafețe de gătit și ustensile diferite;
• Asigură-te că reușești să gătești carnea la temperatura potrivită: spre exemplu, carnea de pasăre trebuie gătită la cel puțin 74 grade Celsius, astfel încât să nu fie roz, ci albă;
• Spală cât mai rapid, după folosire, suprafețele de lucru destinate cărnii crude.

Evită consumul anumitor alimente

Pentru prevenirea infecțiilor cu campylobacter contează să nu consumi alimente cum ar fi:

• Lapte nepasteurizat și produse care îl conțin;
• Ouă crude și produse ce le conțin;
• Fructe și legume nespălate.

Fii vigilentă în respectarea unor reguli de igienă

Fiecare membru al familiei ar trebui să țină seama de anumite reguli de igienă pentru a se reduce riscul de apariție a campylobacteriozei. Iată ce aveți de făcut:

• Spălarea mâinilor după atingerea unui animal de casă, a unui animal de fermă sau când se ating materiile fecale provenite de la aceste animale;
• Spălarea mâinilor după fiecare utilizare a toaletei;
• Spălarea frecventă a mâinilor după îngrijirea unei persoane cu diaree;
• Dezinfectarea toaletei imediat după ce aceasta este folosită de o persoană cu diaree;
• Spălarea atentă a mâinilor după manipularea unui scutec murdar;
• Igienizarea adecvată a mâinilor după atingerea unui animal de companie ce are diaree.  

În afara măsurilor enumerate, poți preveni contaminarea cu campylobacter punând în practică și aceste sfaturi:

• Dacă ai un copil ce poartă încă scutec, nu îl trimite la creșă sau la grădiniță dacă știi că are o infecție cu campylobacter: în cazul în care medicul pediatru recomandă, copilul trebuie să urmeze un tratament cu antibiotic pentru limitarea răspândirii infecției în colectivitate;
• Insistă ca niciun membru al familiei tale, diagnosticat cu campylobacter, să nu meargă la școală sau la serviciu până când diareea nu dispare;
• Încurajează numai consumul de apă provenită din surse sigure.