Lăsăm copilul să ne vadă furioși?

Mai presus de a fi părinți, suntem oameni și oamenii se bucură, se enervează, trec prin tot felul de stări pe parcursul unei zile. Lăsăm sau nu copiii să ne vadă furioși? Să ne vadă enervați, gata să trântim, să  răbufnim, să țipăm?

Cât de bine este ca micuții noștri să vadă cum afișăm furia, cum suntem fericiți, triști, entuziaști, dar și nervoși?

Am crescut cu ideea că nu ar trebui să ne lăsăm copiii să ne vadă chiar în orice ipostază. Ar trebui să ne ascundem când suntem triști, când plângem și să ne îndepărtăm puțin de ei atunci când bătăile inimii cresc, tensiunea arterială crește și nu ne simțim chiar în largul nostru.

Furia de obicei atrage violență verbală sau chiar fizică asupra celor care se află în jurul persoanelor nervoase. Iar dacă vorbim despre un părinte nervos, furios, atunci cu siguranță copilul care va veni să-i ceară ceva va fi ținta directă a supărărilor sale.

Cum faci față furiei în preajma copilului?

Nu este cazul să acționăm în acest mod, dar nici să ne suprimăm furia. Mânia rămâne acolo chiar dacă o ascundem sau nu, și apare apoi sub formă de dureri de cap, criză de astm, mâncărimi sau insomnie. Iată șapte sugestii date specialiști pentru a face față acestei emoții perfect normale, furia.

1. Recunoaște că ești furios!

Părinții trebuie în primul rând să recunoască atunci când sunt furioși, pentru că mânia face parte din sentimentele umane. Este în regulă să fii supărat pe copilul tău și uneori copilul tău poate fi supărat pe tine.

2. Nu-i răni pe ceilalți doar pentru că ești tu furios!

Furia și mânia sunt emoții normale, dar agresivitatea nu. Agresivitatea este o acțiune care nu ar trebui pusă în practică sub nicio formă, fizică, verbală sau emoțională.

3. Vorbește despre furie, despre ceea ce te enervează

Părinții trebuie să recunoască uneori cât de supărați sunt și care este cauza care a atras supărările lor. Poți spune, spre exemplu, direct copilului: „sunt supărat pentru că ai mâzgălit peretele cu creioanele tale și eu trebuie să curăț acum”.

4. Copilul nu trebuie să fie ținta directă a furiei tale!

În loc să ataci copilul prin diferite enunțuri precum „tu niciodată nu reușești…” sau „ești un/ o…” ori „mereu faci așa…” ai putea folosi expresii precum „mă simt supărat atunci când…” pentru a nu răni sentimentele micuțului.

Această mamă a găsit fraza perfectă pentru a liniști un copil furios

5. Evită situațiile care produc furie

De regulă atunci când copilul refuză să facă ceva ce părintele îi cere sau care este necesar, intervine furia. În cazul în care copilul răspunde cu „nu” la îndemnul părintelui de a merge la culcare, cea mai bună abordare este ca adultul să iasă la o plimbare pentru a se răcori, să bea o ceașcă de ceai sau să nu aibă contact cu micuțul măcar timp de 15 minute pentru a face față cu calm situației.

6. Ia decizii menite să te calmeze

Dacă te simți furios, ia o pauză de la interacțiunea cu copilul pentru ca discuțiile sau contradicțiile să nu degenereze în situații care cu greu pot fi stăpânite.

7. Copilul trebuie implicat în rezolvarea problemelor

Dacă vei implica copilul în rezolvarea problemei și găsirea unui modalități de a aplana lucrurile, cel mai probabil această soluție va funcționa, iar el se va simți important.

Un părinte relaxat și deloc furios trebuie să fie un părinte informat, un părinte care își acceptă sentimentele și care nu își condamnă micuții la o copilărie marcată de agresivitate.