Ce văd când îmi alăptez copilul? O pereche de sâni devastați, plini de vergeturi și mușcături!

Trecerea de la statutul de femeie singură la cel de mamă este destul de dificil pentru foarte multe doamne. Nașterea și alăptarea, experiențe complet naturale, sunt exacerbate în societatea modernă actuală prin standardele și stereotipurile care se învârt în jurul acestor subiecte.

De aceea, unele femei nu se împacă cu statutul de mamă și tânjesc după libertatea de dinaintea aducerii copilului pe lume. Pentru unele reprezentante ale sexului frumos, nașterea și alăptarea doar le transformă corpul în mod negativ și ireversibil. O mamă ne vorbește din experiența ei în ceea ce privește alăptarea copilașului și modul în care își percepea corpul în toată această perioadă.

„Mă uitam peste pozele pe care le am făcut în vacanța noastră în Grand Cayman și am dat peste o poză în care îmi alăptam copilul, pe nume Gillian. Eram cu toții pe plajă, iar soțul meu încerca să facă o fotografie cât mai reușită mie și copiilor. Ne aflăm în ultima zi a vacanței noastre, fiica mea era foarte obosită, îi era dor de casă și avea nevoie de lăpticul matern pentru a se consola”, își amintește mama.

Gillian, fiica ei în vârstă de doar 20 de luni, a fost alăptată de către mamă pentru a se liniști. Mama susține că a preferat să îi ofere sânul decât un biberon cu apă, pentru că apropierea fizică este foarte importantă.

„La finalul unei zile grele tânjești după o îmbrățișare de la soțul tău, nu după o strângere de mână”

Atunci când s-a uitat la acea fotografie, mama a simțit că nu își mai privește bebelușul, ci fetița ei care crescuse măricică deja.

Imediat s-a gândit că dacă ar fi trecut cineva pe lângă ele în acel moment, s-ar fi întrebat de ce încă își alăptează fiica, suficient de mare încât să mestece un sandviș, să gândească independent, să-și deschidă ușa și chiar să se îmbrace sau să se dezbrace parțial.

„Este ușor să etichetezi oamenii și mai ales mamele care își alăptează copilul. De cele mai multe ori, cei din jur văd alăptarea ca fiind dezgustătoare, un act de lene sau egoism și care vine cu probleme de atașament”, susține femeia.

Cu toate acestea, protagonista poveștii noastre de viață este conștientă de faptul că, în ciuda comentariilor negative, ea însăși este un supererou pentru că încă își alăptează fiica.

Alaptarea extinsa: 10 sfaturi si pareri de la specialisti

Ce văd mamele când se uită în oglindă?

Organizația Mondială a Sănătății încurajează alăptarea copiilor care au împlinit vârsta de doi ani. Cu toate acestea, femeile care alăptează până la o vârstă destul de mare a copilului sunt privite ca mămici ce au probleme legate de stima de sine și încrederea în propria persoană.

„Ceea ce văd eu că în calitate de mamă sunt în principiu sânii mei lăsați, devastați, plini de vergeturi, de cicatrici din cauza mușcăturilor, cu un aer oarecum trist, mai degrabă decât sexy.

Iar persoanele care consideră că sunt egoistă pentru că mi-am alăptat copilul la vârsta de aproape doi ani trebuie să știe că alăptarea este unul din cele mai lipsite de egoism lucruri care există și pe care mamele le fac pentru copiii lor”, declară femeia.

Alaptarea copilului la san dupa 2 ani? Am intrebat specialistii

„La miezul nopții, când îmi alăptam fiica, s-a întors către mine, s-a uitat în ochii mei și atunci m-am îndrăgostit pe loc de ea”

Mama mărturisește că primele săptămâni după nașterea copilului a trecut printr-o depresie postpartum foarte puternică și că era convinsă că personalul medical de la maternitate i-au dat copilul greșit. Laptele care îi curgea din sâni au ținut fetița în viață, cu toate că femeia era atât de deconectată de la realitate din cauza depresiei, încât acest lucru îi afecta relația cu fiica ei.

„Atunci s-a întâmplat minunea. La miezul nopții, când îmi alăptam fiica, s-a întors către mine, s-a uitat în ochii mei și atunci m-am îndrăgostit pe loc de ea și i-am promis un viitor strălucit și o schimbare majoră în atitudinea mea”, își amintește mămica.

În primele săptămâni de viața ale copilului, mamele trec prin schimbări puțin spus radicale, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. Important este să știe să le depășească și să aibă lângă ele persoana potrivită cu care să își împărtășească temerile, nemulțumirile și fricile sau angoasele și cu ajutor specializat și sprijin emoțional să își poată accepta noul rol de mămică.