Sfatul specialistului la Școala Părinților Responsabili: recunoașterea, validarea și gestionarea emoțiilor copilului

Doamna Sabina Cosca, Psihoterapeut sistemic de familie și cuplu, consilier și coach a oferit următoarele informații la cel de-al cincilea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili: 

Viața de familie este prima școală a copiilor. Atunci când copiii vin pe lume, ei sunt ca un burete care absoarbe tot ceea ce este în jurul lor. Copiii nu au posibilitatea de a discerne, de aceea sunt importanți părinții în viața lui. Prezența lor poate fi fizică precum și emoțională.

Copilul are nevoie de hrană emoțională care să îl ajute să crească sănătos. Când vorbim de hrană emoțională ne gândim la susținere, la încurajare, la validarea emoțiilor. La a-i spune: înțeleg că ești trist. Înțeleg că te-a deranjat acest lucru, hai să vedem cum putem rezolva situația în acest sens. Copiii nu au nevoie de părinți extraordinari. Conceptul de părinte extraordinar cred că nu există. Există părinți care vin în întâmpinarea nevoilor copiilor lor. 

Controlează situația, nu copilul!

Atunci când vorbim despre un copil neglijat sau ignorat, nu contează distanța care separă copilul de părinte, cât relația dintre părinte și copil. Părintele poate fi prezent fizic, însă absent emoțional. În zilele noastre totul este pe fugă. Încercăm să facem cât mai multe lucruri ca totul să fie bine, în special pentru ei, pentru copiii noștri, însă ajungem acasă obosiți și ne dăm seama că copilul are nevoie și el. Are și el nevoile lui. Putem povesti ce i s-a întâmplat în ziua respectivă, cum i-a fost ziua, ce a pățit. Copilul când vede că părintele nu are disponibilitatea să îl asculte, el se retrage. Nu are capacitatea emoțională și socială de a înțelege că mama este obosită. Că nu acum, poate mâine. Aici apare situația în care copilul se închide în sine și creează un atașament evitant. Copilul va evita să mai spună despre ce este vorba, să spună ce-l deranjează, ce idei îl preocupă și nu vom putea învăța mai multe despre el.

Un părinte care nu înțelege multitudinea de mesaje pe care copilul le transmite creează premisa unei întârzieri sau stagnări în dezvoltarea copilului.

Atunci când este mic copilul nu are capacitatea de a spune: da, eu sunt supărat acum. Asta este emoția pe care o simt în acest moment. Am nevoie de asta. Părintele trebuie întâi să își învețe propriile emoții, pentru ca mai apoi și copilul să învețe de la el cum să facă acest lucru într-un mod sănătos. 

Cum putem face asta? Presupunem că suntem nervoși. și recunoaștem emoția: este o tehnică inside-out în care recunoaștem emoția și spunem da, sunt furios. Suntem în mașină, cineva ne-a tăiat calea. Furia este o reacție normală. Furia și orice emoție durează 3-4 secunde. Prelungirea emoției este de fapt disfuncțională. Copilul observă, este cu noi în mașină. Observă că ne-am supărat. Nu ar avea rost să ascundem acest lucru pentru că, deși noi credem că cel mic vede și nu înțelege, el înțelege foarte bine. și putem recunoaște: da, sunt supărat acum. Asta s-a întâmplat, mi-a tăiat calea. Nu avem ce să facem. Hai să dăm muzica mai tare și să vorbim despre altceva. Vrem să deturnăm cumva situația de la conflict la ceva pozitiv încât copilul să înțeleagă că este în regulă să îți recunoști emoțiile și să nu le reprimi, dar este tot în regulă și funcțional să treci peste ele. 

Atunci când un copil îți arată afecțiune prin gesturi sau cuvinte, reacționează și tu la fel, nu îl lăsa să tânjească după dovezi de iubire. Existau concepții conform cărora dacă îi arăt prea multă iubire o să devină un răsfățat. Nu este așa. Iubirea și apropierea autentică pe care se bazează relația de prietenie care se conturează din primii ani de viață, dar rămâne și la maturitate. Hrana emoțională este o hrană de care avem nevoie în fiecare zi, inclusiv când suntem adulți. Un copil care crește și armonios din punct de vedere emoțional este un viitor adult mulțumit de sine.

În fiecare etapă a copilăriei copiii au nevoie ca adulții din viața lor să îi ajută să devină resepctuoși și responsabili în comunitatea în care trăiesc.

Iar părinții învață să facă lucrurile de așa natură încât să gestioneze emoțiile în mod sănătos. Hrana emoțională îl ajută pe copil să nu rămână blocat emoțional, manifestând comportamente dezadaptative pe parcursul vieții. Tulburările emoționale sunt sursa unor astfel de manifestări ce își au sursa în insuficiența hranei emoționale. Primim ceea ce avem nevoie și putem recurge la alte metode pentru a primi acea hrană emoțională. 

Se poate măsura afecțiunea? Nu cred că poate spune că s-a sătutat cineva de câtă dragoste a primit. Ar fi bine dacă am putea să ne facem un stoc, să păstrăm dragoste pentru zile mai puțin fericite. Însă din păcate nu se poate face asta.

Cum să înțeleagă că îl iubești, indiferent cine câștigă? Cu toții știm că în momentele în care jucăm un joc cu copilul și acesta pierde apare furia. Furia, și când vorbim de atitudini și emoții, poate fi prevenită. Furia la un moment dat ajunge la un punct de non-retur, în care nu mai este cale de întors. Însă ea poate fi prevenită. Trebuie să avem atitudinea potrivită față de copil pentru că altfel o putem agrava.

Critica continuă, jignirile nu sunt o soluție optimă pentru că îi transmit copilului mesajului că nu este suficient de bun și atunci nu merită atenția. Și ne face de rușine în momentul în care spune ceva sau reacționează într-un anumit fel. Este important să vedem cum putem para aceste lucruri. Nu ne dă dreptul nimeni să îl amestecăm pe copil în relațiile noastre cu adulții. Comparațiile cu alți copii - celălalt este mai bun sau mai deștept le scad respectul de sine. Amenințările de tipul dacă te mai comporți așa eu nu te mai iubesc.

Ce fac pentru hrana emoțională? Ascultă-l când vorbește, fii atent la el. Dă dovadă de o ascultare activă, să nu îl întrerupem. În acest mod copilul învață la rândul său că nu este frumos să îi întrerupi pe cei care vorbesc. Nu trebuie să țipi. Validezi comportamentul, dar nu reacția. Apelează la complimente. Încearcă să vezi lumea prin ochii copilului tău. Copilăria este o durată de timp limitată pe care o petrecem alături de copii și este important să ne bucurăm cât de mult putem alături de ei. 

Ghidează copilul în viață, în loc de a-l împinge în viață controlându-l și dominându-l. Aici putem oferi variante. Uite, eu cred că ar fi mai bine să, ce ar trebui să faci. Ce funcționează la un copil nu înseamnă că va funcționa și la altul. Suntem diferiți. Fiecare persoană este unică în felul său acest lucru ne face deosebiți.

Niciodată nu te duce la culcare supărat pe copil și nici nu-l lăsa să se ducă la culcare cu inima grea. Joacă cu el jocul preferat. Petreceți timp împreună. Acestea sunt momente îm care putem să ne bucurăm de el, de noi și să uităm de toate greutățile de peste zi. Trezește întotdeauna copilul cu un pupic.