Doamna doctor Mirela Stocklosa, Medic specialist în medicină de familie și pediatrie a oferit următoarele informații la cel de-al treilea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili:
Apreciez inițiativa Qbebe de a lansa aceste lecții pentru părinți, pentru că a fi părinte înseamnă multe griji. Este o caracteristică și vine la pachet cu această situație. Avem la îndemână o mulțime de informații în zilele noastre, precum internet, cărți, reviste. Dar cum procedezi pentru că fiecare susține altceva?
Este bine în această situație să avem prieten un medic pediatru sau un medic de familie, adică să facem echipă cu medicul copilului nostru. Am posibilitatea de a vă vorbi despre un subiect care mi se pare precum cutia Pandorei. De ce? Pentru că creșterea și dezvoltarea copilului reprezintă un subiect de controversă. După cum ați aflat care sunt limitele normalului, părinții sunt întotdeauna nerăbdători să afle informații despre patologic.
Astfel, când apelăm la ajutorul specializat? Totul poate să pornească de la suspiciunea părintelui, copilul meu este prea slab, prea gras, prea înalt, prea scund, nu crește bine în greutate, ce să ne facem? Sfatul meu este să mergeți la medicul de familei al copilului și împreună cu el să stabiliți dacă este patologic sau nu.
Cum se face? În primul rând se măsoară copilul, după aceea medicul va încerca în măsura timpului disponibil (este o realitate că medicii sunt limitați de timp), să facem o anamneză, să vedem ce se întâmplă, un examen fizic și vedem dacă sunt necesare investigații de laborator sau dăm o trimitere pentru medicul specialist. Voi detalia fiecare etapă ca să înțelegem de fapt care sunt adevăratele semnale de alarmă.
Astfel, ajungem la un medic, ne cântărește, ne măsoară, greutatea și talia le include în niște grafice, care reprezintă unelte foarte importante pentru medic. De ce? Pentru că ne oferă o privire de ansamblu. În primul rând vă sfătuiesc să aveți același medic pediatru de la naștere, să aveți încredere și să mergeți lunar la el în perioada de sugar pentru că greutatea și talia sunt incluse în niște grafice și este realizată o curbă, pe care copilul de obicei și-o păstrează. Dacă și-o păstrează este un lucru bun. Nu trebuie să fie 50, nu trebuie să fie copilul perfect. Fiecare copil are curba lui. Atâta timp cât se menține între media 25 și 75 este bine. Ce este deasurpa este supraponderal, iar ce este dedesubt este subponderal. Dar nu trebuie să ne îngrijorăm.
Ne îngrijorăm abia atunci când pe grafic copilul se situează deasupra liniei roșii sau sub linia roșie. Atunci avem de a face sub linia roșie cu malnutriție protein-calorică, iar ce este deasupra liniei roșii este obezitate (a fi obez nu este o stare bună de sănătate - indică o serie de complicații).
Medicul realizează o serie de calcule, indice ponderal, nutrițional, statural, astfel încât să putem clasifica copilul. Vei afla dacă sunt motive de îngrijorare, sunt suspiciuni de malnutriție, este obez, este prea scund, prea înalt. Dar nu ne îngrijorăm pentru că trebuie să stăm de vorbă. Din simpla discuție cu părintele putem afla detalii uimitoare, putem descoperi motivele noastre care nu ascund neapărat o cauză patologică. Deci din tot ceea ce se întâmplă în realitea copilului, variațiile de la o lună la alta nu înseamnă neapărat că cel mic trebuie să aibă o boală gravă.
Astfel încât medicul întreabă dacă în familie există cazuri de obezi sau cum era părintele în copilărie, există familii în care se păstrează același tipar, puțin ponderal sau, dimpotrivă, cu tendințe de obezitate. Antecedentele fiziologice înseamnă date despre sarcină, despre când s-a născut copilul. Să vă dau un exemplu: un copil se poate naște prematur. Acela nu va ajunge un obez. Sunt copii care au avut retard de creștere intrauterină, se nasc cu o greutate mică. Nu vor avea cum să atingă acele grafice. Graficele sunt doar orientative. Ne ajută să ne orientăm asupra copilului care trebuie să urmeze curba, nu să fie perfect.
Antecedentele personale patologice constituie un alt aspect important. Câte infecții a avut copilul? De câte ori a avut nevoie de spitalizare? Ce alergii are? Sunt lucruri pe care medicul care îl consulă în mod curent va ști să le introducă în această ecuație. Condițiile de viață sunt foarte importante. Sunt familii care locuiesc în două camere și sunt supranumerare, sunt copii care cresc în condiții familiale conflictuale, toate aceste aspecte sociale contează și afectează calitatea vieții copilului, care se răsfrânge asupra comportamentului alimentar.
Apoi medicul întreabă despre alimentație. Ce program de masă are copilul? Copilul mănâncă la mese fixe? Când este mic îl poți controla, dar când ajunge la școală constituie deja o problemă. Nu mănâncă ce trebuie, mai chiulește, deja devine un haos.
Există câteva situații patologice la care mă voi referi în continuare pentru a clarifica că în aproape în jumătate din cauze pot fi decelate de la simpla discuție cu medicul. Putem să ne oprim în multe din cazuri doar la simpla discuție, fără analiză. Copilul slab, malnutriția protein-calorică poate apărea în urma unor carențe alimentare cantitative. În cazul sugarilor la hipogalactia maternă, adică medicul trebuie să verifice dacă mama alăptează, dacă are cantitate suficientă de lapte, o va ajuta și o va învăța cum să monitorizeze o creștere bună, iar asta înseamnă fie o cântărire săptămânală (nu trebuie să facem o cântărire zilnică pentru că altfel nervozăm mama). Apoi, care este frecvența alimentației alternative; o diversificare defectuoasă, prea devreme sau prea târziu, cu prea multe fructe. Trebuie văzut pentru fiecare copil cu ce trebuie să se înceapă.
Carențele alimentare cantitative presupun că ne uităm la preponderența în alimentație a făinoaselor, fără legume, fără carne. Sunt copii cărora li se oferă pâine cu orice. Pâinea este bună, dar nu la fiecare masă. Știți de la sugari care sunt mesele și cum trebuie făcute. De asemenea, un regim hiperproteic, prea multe proteine inhibă o creștere normală.
Condițiile necorespunzătoare de îngrijire presupun conflictele familiale. Există copii neglijați, frați mulți, părinți foarte ocupați. Părinți ocupați nu înseamnă doar că mama lucrează în schimburi, dar ca părinți preocupați de carieră ajungem să nu mai vedem ce se întâmplă exact cu copilul nostru și să-i urmărim comportamentul alimentar.
După aceea urmează și bolile patologice, adică bolile infecțioase, repetitive, respiratorii, digestive, malformațiile cardiace, bolile metabolice sau genetice.
La obezitate, dacă ne uităm la cauze, în mare parte este vorba despre supraalimentație, de ciugulirea între mese, de lipsa unui orar alimentar regulat, activitate fizică redusă, bolile endocrine și sindroamele genetice, de factori psihologici (supărări). Mulți își îneacă amarul mâncănd, mulți stau la televizor ciugulind tot timpul. Sunt comportamente care nu sunt normale.
Pentru copiii de talie mică este bine să știm cum au fost părinții. În mare parte și părinții au fost la fel de mici de înălțime. Trebuie să ne raportăm la familie. Bolile patologice care predispun la talie mică sunt bolile endocrine precum deficitul de creștere, hipotiroidismul, boli digestive, renale, cardiace, hepatice. Dar nu vreau să vă spun eu aceste boli pentru că imediat vă veți gândi la ele, ci vreau să vă arăt că pe lângă boală există lucruri care se întâmplă în viața noastră de zi cu zi care influențează greutatea și talia copilului și putem acționa asupra lor.
Iar pentru talia înaltă există familii unde și mama și tatăl sunt persoane înalte, așa că evident și copilul va ieși de două ori mai înalt decât alt copil de aceeași vârstă.
Următorul pas pe care îl face medicul de familie este să examineze copilul. Sunt oameni care au un anumit aspect specific. Se uită la tegumentul copilului. Dacă este slab și suferă de multă vreme de greutate scăzută apar carențele, apare pielea uscată, apare paloarea, apare anemia. În cazul obezității apare hirsutismul, vergeturile, ne orientează către boli endocrine. Distribuția țesutului cutanat este importantă, cât de mult lipsește, cum este reprezentat atunci când este prea mult în exces, ne orientează ca medic spre o anumită categorie endocrină. Dacă are tonusul muscular diminuat, înseamnă că acel copil suferă de mai multă febră. Se va insista asupra fiecărui aparat dacă există simptome, dacă există vreun simptom de organ. Când există un simptom de organ asociat cu greutate mică deja este un semn de alarmă.
Trag linie la tot ceea ce am zis până acum. Când trebuie să apelăm la medicul specialist? Când există o malnutriție protein-calorică moderat-severă, obezitatea trebuie rezolvată din timp. Când medicul de familie nu reușește să identifice o cauză, de multe ori în urma unei simple consultații medicul de familie va suspiciona că un sugar nu a mai crescut corespunzător, poate să inițieze o serie de investigații pentru a vedea dacă nu cumva este vorba de o infecție (de exemplu, infecție urinară). Sau, a identificat o cauză, există greșeli în diversificat copilul sau acesta nu are un program alimentar bine stabilit. În acel moment medicul recomandă îndreptarea acelor greșeli și reevaluare peste o lună pentru a verifica dacă s-a rezolvat problema. Dacă există modificări patologice ale examenului clinic care sugerează o altă patologie deja este necesar consultul medicului pediatru sau endocrinolog.
Puteţi urmări întreg seminarul aici: