Am făcut cursuri de prim ajutor cu fiul meu și el i-a salvat viața prietenului său. DA, copiii ar trebui să știe să acorde primul ajutor

Cursurile de prim ajutor nu trebuie să reprezinte doar o opțiune extrașcolară bifată de către elevi, ci o necesitate. Copiii ar trebui să știe să acorde primul ajutor altor copii sau adulți, iar utilitatea cursurilor de prim ajutor reiese din numeroasele cazuri în care este nevoie de asistență de urgență și câteva secunde pot costa viața unui om.

Cunoaște cel mai bine acest lucru o mamă pe nume Marlana Hodgins care a insistat ca toți copiii ei să ia cursuri de prim-ajutor. Mai ales că acestea au fost acordate de tatăl copiilor, instructor specializat în acest sens.

„În urmă cu aproximativ doi ani, un prieten drag din familie a avut embolie pulmonară, un blocaj în artere care furnizează sânge inimii. Atunci a intrat în stop cardiac, iar soția lui i-a acordat primul ajutor. Așadar, prietenul nostru a supraviețuit, dar a avut leziuni grave pe creier. În ciuda rezultatului trist, incidentul a subliniat cât de importantă este acordarea primului ajutor.

Soțul meu Steven este cadru militar și instructor de cursuri prim-ajutor pentru colegii săi ofițeri. După incidentul prietenului nostru, Steven și-a adus acasă manechinele și ne-a învățat atât pe mine, cât și pe cei trei copii ai noștri cum să acordăm primul ajutor, chiar în camera noastră de zi.

Copiii mei, care au acum 12, 14 și 16 ani, învățau pentru prima dată cum să acorde primul ajutor. Nu mi-am imaginat niciodată că fiul meu mijlociu, Trevor, își va folosi abilitățile pentru a salva o viață chiar în casa noastră”, mărturisește femeia.

Primul ajutor în caz de înec

Colegul de wrestling al băiatului a căzut ca secerat în propria lor casă

În locuința familiei a fost amenajată o sală de sport care deținea o bandă de alergare, greutăți și o zonă de lupte, așa că nu era neobișnuit ca fiii să își aducă prietenii să se antreneze. Așa că într-o dimineață doi, dintre colegii luptători ai fiilor ei din echipa de lupte a școlii, J.J. și Giovanni au venit pentru câteva zeci de minute de antrenamente.

După ce băieții s-au îndreptat spre subsol, iar mama a rămas la etaj să le pregătească ceva de mâncare, cinci minute mai târziu s-a auzit o prăbușire, după care unul din băieți a strigat disperat după ajutor.

Trevor a început manevrele de resuscitare, în timp ce mama a sunat la numărul de urgență.
„Trevor și prietenul lui, Giovanni, l-au rostogolit pe J.J. pe spate, i-au scos câteva din hainele voluminoase de pe el în timp ce eu vorbeam cu dispecerul de la Serviciul de urgență. Dispecerul m-a întrebat dacă J.J. respira.

La început respira, dar când am întrebat ulterior băieții mi-au spus că nu mai aud nimic. Atunci Trevor a intrat în acțiune. Băiatul meu era clasa a VIII-a când i-a acordat compresii toracice lui J.J. și l-a îndemnat pe Giovanni să îl ajute să respire.

Băieții au continuat operațiunea de salvare până la sosirea cadrelor medicale, la cinci minute după apelul telefonic. Ulterior ,medicii și asistentele au spus că manevrele de resuscitare pe care le-a făcut fiul meu i-au salvat viața prietenului său”, susține femeia.

De ce este important ca cei mici să știe regulile de prim ajutor?

„Un ofițer de poliție încerca să mă pregătească pentru ce este mai rău”

Din păcate, deși ajunseseră la spital, în acel moment nimeni nu știa la ce să se aștepte și dacă J.J. va reuși să scape cu viață. Așa că Marlana a sunat-o pe mama băiatului, Laura, care se afla la 20 de minute distanță, la job, imediat după ce a lansat apelul de urgență.

Ajunși acasă, unul din polițiști chiar a purtat o discuție cu Marlana încercând să o pregătească pentru tot ce era mai rău. Deși cadrele medicale făceau tot posibilul, inima lui J.J. nu dădea semne că va mai bate.

„Laura a sosit exact în momentul în care băiatul a fost dus în ambulanță. În timp ce ei plecau spre spital, băieții și cu mine am rămas acasă rugându-ne ca J.J. să scape cu viață. Pe tot parcursul zilei, Laura m-a sunat să mă țină la curent. De fiecare dată când suna telefonul îmi era frică să răspund pentru că pronosticul nu era bun, dar existau speranțe.

Din fericire, la două zile după accident, am început să primim vești tot mai bune, iar la cea de a 19-a lui aniversare, la o săptămână după accident, l-am vizitat în spital. După două săptămâni, J.J. a fost externat, a mers la banchet, la bal, și-a putut continua viața normal. Când mă gândesc la ceea ce a făcut Trevor, nu am cuvinte.

Sunt atât de recunoascătoare soțului meu că i-a învățat pe copii cum să reacționeze în caz de urgență! Chiar medicii au spus că manevrele de resuscitare au fost cheia pentru supraviețuirea lui J.J.. Acum Trevor vrea să devină medic și nu mă îndoiesc că va poate descurca”, mărturisește mama.

Într-adevăr, a acorda primul ajutor este un lucru pe care fiecare dintre noi, adulți sau copii ar trebui să știm să-l facem. Primul ajutor este esențial în foarte multe cazuri și poate face diferența dintre viață și moarte.