Tu crezi ca iti cunosti cu adevarat copilul?

Ce stii/ce nu stii despre copilul tau?

Nu ma consider un parinte ideal, nici pe departe. Constientizez lacunele generate fie de personalitatea mea, fie de diverse imprejurari care ma impiedica sa imi exercit la perfectiune rolul de parinte. Insa imi place sa cred (si sper ca acest lucru sa nu se schimbe niciodata) ca imi cunosc copilul (chiar mai bine decat ma cunosc pe mine). Il cunosc cu adevarat si nu o spun ca pe o lauda, ci ca pe o multumire. Pe langa faptul ca stiu la orice ora din zi si din noapte unde are semnul de nastere, in ce loc ii apare din cand in cand o gropita pe mana, stiu cand minte chiar si cand nu si-ar dori asta, cand il doare ceva chiar cand se ascunde si, nu in ultimul rand, stiu cand e trist/suparat. E o povara mare daca stai sa te gandesti, pentru ca ipostaza de parinte presupune sa resimti toate aceste lucruri (si multe altele), aparent marunte, dar atat de importante, nu ca si cand ti-ar apartine, ci amplificate multiplu. Te bucuri de bucuria lui mai ceva decat de a ta iar suferinta lui te apasa mai puternic decat orice necaz de-al tau. Abia atunci, consider eu, poti afirma ca iti cunosti copilul. Il intelegi, il simti si ii poti fi alaturi asa cum isi doreste. Ceea ce va doresc, la randul meu, si voua.

Exemple reale

Voi incepe cu doua cazuri concrete de viata, adica autentice, fara a folosi insa vreun nume. Le consider extreme pe ambele, atat prin prisma finalitatii fiecaruia, prin reactiile parintilor, dar mai ales prin situatiile de viata implicate. Primul se incadreaza undeva in sfera "asa nu" din perspective mea, cel de-al doilea tinde oarecum spre "asa da". Din pacate va pot oferi doar exemple ce implica mame, de altfel ele sunt privite in general "stalpul familiei" (comentariile subiective sunt menite sa va ajute sa intelegeti mai bine circumstantele). Ramane la latitudinea voastra sa decideti ce anume aprobati sau dimpotriva nu, pentru fiecare situatie in parte.

- O mama se desparte de tatal copilului (infidelitate din partea lui repetata), iar fata (renegata initial de tata care ca nu si-o dorea) ramane cu ea. Femeia se recasatoreste, iar copilul este crescut si de bunici si de ea alaturi de noul sot; tatal natural apare in plan sporadic, mai mult oferindu-i bani fara stirea mamei. Mama se ocupa de ea strict cu privire la hrana, imbracaminte, boli, in copilarie urland constant la ea fie din cauza mancarii (pe care copilul o refuza), fie din cauza temelor (pe care refuza sa le faca). Intre timp fata devine adolescenta si, nu va mirati, isi uraste ingrozitor mama. Incepe sa fure din casa, dispare de vreo 2 ori de acasa, isi face piercing in limba, tatuaj pe mana si, nu in ultimul rand, ramane repetenta (corigenta de 3 ori in clasa 11). Subliniez ca mama nu a observat nici piercing-ul, nici tatuajul (abia dupa vreo luna, in momentul cand l-a aratat ea). In prezent doarme toata ziua (cand nu sta acasa la prietenul de 25 ani), mai are putin si implineste 18 ani iar mama a avertizat-o ca o da afara din casa daca nu este fie la scoala, fie la serviciu la momentul aniversar. Repet, e caz real.
- Tot o mama divortata, insa extrem de apropiata de fiica sa. Tatal copilului este in alta tara, insa in relatii bune cu copilul. Femeia stie totul despre fata pentru ca i-a fost mereu alaturi, abordand un stil de parenting prietenos/deschis. Vorbeste cu ea despre orice, oricand si ii ofera o libertate de alegere maxima. I-a permis sa aiba de la o varsta frageda prieten, a purtat cu ea discutii despre teme din cele mai delicate tocmai pentru ca fata sa nu se ascunda de ea. Insa, la adolescenta (din nou acelasi moment magic), mai exact 14 ani, fata ajunge sa se drogheze, sa aiba o relatie sexuala neconventionala cu un barbat de 40 ani. Mama afla aceste lucruri deoarece ii supravegheaza constant computerul (este expert IT) si incearca in repetate randuri sa-i explice ce este bine si ce este rau. Se ajunge si in acest caz intr-un punct terminus in care mama renunta la serviciu si la orice face pentru a sta cu fata si a-i demonstra ca ii este alaturi si, in ultima instanta, exasperata ca incercarile ei sunt fara succes (fata nu voia sa renunte la activitatile anormale) o rade in cap pe fata si se rade si ea. Ulterior, pentru ca a realizat ca nu are alta varianta (trebuia sa o rupa de mediul in care se afla), a trimis-o sa locuiasca cu tatal ei in strainatate, insotind-o si ea o perioda. Acum fata a reintrat in stilul de viata normal, adica e o adolescent obisnuita, cu un prieten de varsta ei si isi vede de scoala.

Exemplele pot parea scoase din filme, insa realitatea socheaza doar cand se intampla altuia. Cand ti se intampla tie, nu ti se pare nimic iesit din comun si deseori ajungi sa afli prea tarziu. Ca se drogheaza, ca are relatii nepotrivite, ca isi face rau si multe alte lucruri atat de oribile incat si se zbarleste parul. Cunoasterea copilului incepe din prima clipa a copilariei, de la primul gangurit. Ce nu stiu multi parinti insa e ca acest proces nu se incheie niciodata pentru ca multe lucruri pot interveni pe parcurs (anturaj, deceptii, pierderi etc.), iar parintii au datoria de a fi vigilenti. Altfel nu si-o vor ierta niciodata.

Citeste si:

Educatia copilului: 8 lucruri pe care sa nu le faci niciodata  

Dezvoltarea identitatii copilului: etape vitale 

Parerea specialistului

Doamna doctor Mihaela Dumitru medic specialist psihiatru, psihoterapeut www.mihaeladumitru.ro ne ofera urmatoarele informatii:

"Una dintre cele mai timpurii experiente care permit cunoasterea propriului copil tine de modul in care el a fost asteptat, investit, primit la venirea lui pe lume. Se poate intampla, uneori, din nefericire, ca destinul copilului sa fie trasat inca din pantecul mamei de dorintele narcisice ale parintilor, care nu tin cont de realitatea copilului.
Este important la venirea bebelusului pe lume, sa il putem privi ca fiind o persoana, unica, speciala, pe care tocmai o intalnim si pe care ne dorim sa o cunoastem treptat. Din pacate, insa, de multe ori copilul vine pe lume cu un mandat transgerenerational: sa devina ceea ce parintii sau bunicii lui nu au putut sa devina, sa repare un destin tragic al unuia dintre parinti etc, situatie in care presiunea acestui mandat face extrem de dificil procesul de cunoastere al copilului, deoarece el este fortat -inconstient-sa se inscrie in matricea dorintelor familiei.
Se poate intampla din motive obiective (conflicte familiale, dificultati financiare, depresie postpartum etc.) ca mama sa aiba dificultati serioase in a se acorda cu nevoile bebelusului sau, ceea ce impiedica cunoasterea lui. Mama care se poate acorda la ritmurile naturale ale bebelusului ei, descopera rapid ceea ce i se potriveste acestuia si se comporta in consecinta. Fiecare bebelus este unic si are preferintele lui legate de alaptare, de somn, de baita, de lumina, de galagie, de contact fizic, piele pe piele etc., pe care mama trebuie sa le observe, sa le recunoasca si sa se adaptaze nevoilor bebelusului ei.
Studiile arata ca bebelusii ale caror mame au raspuns in mod sensibil semnalelor lor in timpul primului an de viata plang mai putin in comparatie cu bebelusii mamelor mai putin responsive si sunt totodata mai dispusi sa colaboreze cu parintii lor.
Un bebelus care nu este vazut, cunoscut, ale carui nevoi nu sunt satisfacute de mama sa, poate manifesta tot felul de tulburari de la dificultati de alaptare sau somn pana la tulburari psihosomatice mai serioase.
De aceea, procesul de cunoastere al propriului copil incepe foarte devreme, este continuu si adaptat varstei si preocuparilor copilului si, ca orice relatie importanta din viata noastra, are nevoie de mult timp petrecut impreuna. Timpul petrecut alaturi de bebelus si mai tarziu de copil este una din provocarile mamelor din societatea contemporana, societate care le preseaza sa se intoarca cat mai repede in campul muncii, in defavoarea construirii unei relatii de atasament sigure a bebelusului.
Mama sau parintele care ingrijeste bebelusul si mai tarziu copilul trebuie:
- sa fie  sensibil la gusturile care ii plac copilului si sa tina cont de ele in prepararea mesei, sa cunoasca si sa respecte ritualurile preferate de somn ale copilului. Exista curente care invata mamele mecanicist sa nu asculte de plansul bebelusilor, sa nu-i adoarma etc. Este o eroare grava atunci cand se procedeaza in acest fel, deoarece bebelusul are nevoie sa fie insotit, linistit, calmat, iubit de vocea, de caldura, de mangaierile mamei sale la culcare; altfel el se va simti singur, abandonat si intr-o stare de mare anxietate, care il impiedica sa adoarma linistit si fericit si care in plus ii vor crea un sentiment de nesiguranta mai tarziu.

Citeste si:

Limbajul bebelusului: 14 semne pe care trebuie sa le cunosti

Limbajul bebelusului: ce vrea el, de fapt, sa iti spuna 

Cele 10 reguli ale limbajului bebelusilor 

- sa descopere care este jucaria / jocul lui preferat, sa cunoasca povestea lui preferata, cu cine pare a se identifica, ce anume il sperie, ce anume ii da aripi, care este filmul de desene animate preferat
- sa stie ce il intristeaza cel mai tare si ce-l consoleaza cel mai bine pe bebelus /copil, sa stie si sa se poata acorda sensibil la nevoile lui atunci cand este obosit, suparat, bolnavior
Mai tarziu, cand copilul creste, parintele trebuie sa stie care sunt activitatile preferate ale copilului: puzzle, lego, desenul, pictura, activitatile in aer liber, cartile etc., sa participe activ alaturi de copil la activitatile acestea, sa intre in lumea care il fascineaza pe copil. Daca vorbim de desen, parintii pot desena/picta alaturi de copil sau pot construi poduri, cetati, avioane etc. In acest mod, parintele este in contact intim cu lumea interioara a copilului, cu interesele lui, cu visele lui, cu ceea ce il face pe copil sa vibreze.
Uneori copiilor le place sa inventeze, sa spuna povesti; le recomand parintilor sa asculte cu atentie povestile spuse de copiii lor, deoarece acestea ofera informatii importante despre nevoile si conflictele lor interne, despre modul in care ei vad lumea si locul lor in acea lume. Atentie la dezinteresul acordat jocurilor, prietenilor sau scolii, care pot fi manifestarile incipiente ale unei depresii sau altor tulburari la copil.
Timpul petrecut astfel poate fi folosit de parinte pentru a stimula comunicarea cu copilul, pentru a afla care sunt placerile sau dificultatile sale la gradinita/scoala sau in grupul de prieteni, care sunt sentimentele lui in aceste comunitati sau in afara lor, se simte sau nu integrat, acceptat de catre ceilalti copii etc. Daca parintii reusesc sa asculte si sa inteleaga sentimentele copiilor inca de cand sunt mici, acestia invata ca pot avea incredere in parinti si astfel pot impartasi si mai tarziu problemele, dificultatile experientelor de viata prin care trec.
Odata cu maturizarea copilului si cu interesul lui sporit pentru grupul de prieteni, parintii pot simti ca au pierdut legatura profunda pe care o aveau cu copilul lor. Perioada adolescentei este in special dificila atat pentru adolescentul care oscileaza intre atasamentul fata de parinti si nevoia sa de individualizare, cat si pentru parinte, care trebuie sa gestioneze cu blandete miscarile uneori ostile ale adolescentului, cat si propriile sale sentimente fata de dorinta acestuia de a se separa. Este o perioada cand parintii trebuie sa fie atenti la limbajul nonverbal al adolescentului: haine, bijuterii, tatuaje, tunsori etc. si mesajul pe care acestea il transmit.
Fiecare etapa de varsta vine cu pericolele ei: de la depresia bebelusului sau copilului, la bolile psihosomatice sau comportamentle deviante in adolescenta etc. de aceea este atat de important ca parintele sa-si cunoasca copilul.
Timpul de calitate petrecut alaturi de copil permite parintelui sa-i auda muzica lui interioara, esenta lui, parfumul personalitatii sale, focul lui interior, lumina unica si atat de speciala din fiecare copil; depinde doar de parinti sa-si deschida sufletul, ochii, urechile si sa dea copiilor ceea ce ei au nevoie cel mai mult: timp petrecut impreuna." 

Test util

Deoarece uneori parintii pot pierde din vedere detalii importante ale vietii copiilor, iata cateva intrebari care va pot ajuta sa aflati cat de multe stiti despre ei (nu inseamna insa ca nu sunteti un parinte bun daca nu cunoasteti raspunsul):

1. Care este jocul/sportul/cantecul/numarul preferat al copilului?
2. Cine este cel mai apropiat prieten si de ce il place copilul? Cum il cheama pe acesta si cum ii cheama pe parintii lui?
3. Daca ar putea alege pentru o zi sa faca ceva, ce ar fi acest lucru?
4. Care este emisiunea/filmul favorit al copilului? Personajul preferat de desene animate?
5. Care este mancarea sa preferata/desertul preferat? Ce mancare detesta?
6. Ce ii place sa faca cel mai mult dupa scoala/gradinita?
7. Ce ar prefera sa faca: sa mearga cu bicicleta, sa calareasca un cal sau sa conduca o masina?
8. Ce animal domestic si-ar dori?
9. Ce ar prefera sa faca: sa spela vase, sa isi curete camera sau sa aspire in casa?
10. Care este porecla pe care i-au dat-o prietenii?
11. Ar prefera sa joace un joc cu familia, sa viziteze o ruda sau sa citeasca?
12. La ce problema v-a cerut ultima data ajutorul?
13. Ce cadou si-ar dori cel mai mult sa primeasca?
14. De ce este cel mai mandru? Care e cea mai mare realizare a sa?
15. Ce culoare i-ar placea sa aiba camera sa/ce culoare ii place?
16. Care este eroul/modelul sau?
17. Ce il rusineaza cel mai mult?
18. De ce ii este cel mai frica?
19. Ar prefera sa joace baschet, sa faca exercitii sau sa alerge?

20. Cine l-a influentat cel mai mult din afara familiei?
21. Care sunt materiile preferate si cele mai putin preferate?
22. De ce se plange cel mai des?
23. Daca ar putea cumpara orice pe lume, ce ar alege?
24. Care este profesorul preferat? De ce?
25. Ce il infurie cu adevarat? Cand a fost ultima oara nervos?
26. Se simte placut la scoala? Cu ce provocari se confrunta? Ce ii place la scoala?
27. Ce ii place sa faca in timpul liber?
28. Ce tip de muzica asculta?
29. Foloseste retele sociale?
30. Cum si-ar dori sa fie ca adult?
31. Se simte prea mare sau prea mic pentru varsta sa?
32. Ce cadou de la voi ii place cel mai mult/ ce obiect apreciaza cel mai mult/ il cara peste tot?
33. Unde i-ar placea sa mearga in vacanta: o excursie cu cortul, o vizita intr-un oras mare sau o plimbare cu barca?
34. Care este ultima sa carte citita?
35. Care este sarbatoarea preferata?
36. Cand prefera sa-si faca temele: dupa scoala sau la cina?
37. Ce si-ar dori sa schimbe la el? Si-ar dori sa fie diferit?
38. Ce nu ii place la familia voastra? Ce ar schimba?
39. Care sunt hainele sale preferate?
40. Care este cea mai mare dezamagire din viata sa?
41. Ce il intristeaza? Cand a plans ultima oara si de ce?
42. Ce si-ar dori sa devina/ce meserie?
43. Ce nu crede ca poate face/de ce nu crede ca este capabil?
44. Cum considera ca este privit de cei din jur?
45. Ce ii place la voi? Ce activitate ii place sa faca cu voi?

Voi la cate din aceste intrebari stiti raspunsul?

Multumim doamnei doctor Mihaela Dumitru pentru ajutorul acordat in realizarea articolului. 

Surse:

www.playshops.com; www.linntogether.org; www.advocatesforyouth.org; www.fatherhood.gov; www.parentcoachplan.com; 

www.preventchildabuseny.org/