Bulgărașul de aur al familiei, copilul preferat, cel care este lăudat și căruia i se fac toate mofturile, reprezintă o realitate a multor familii cu mai mulți copii din ziua de astăzi. Ce reprezintă conceptul de „bulgăre de aur” al parinților, ce pericol există în spatele puneri pe un piedestal al unui singur copil dintre toți frații, care este cel mai deștept și nu își supără niciodată părinții, care aduce numai rezultate bune acasă și cu care sunt comparați mereu frații lui? Ce pericole ascunde decizia părinților de a avea un „bulgăraș de aur” pe care să-l idolatrizeze și să-l dea ca exemplu fraților lui?
Ce este sindromul „copilului de aur”?
Atunci când au mai mulți copii, părinții nu trebuie să facă diferența între ei. Toți sunt ai lor, toți sunt egali, toți au drepturi egale, toți îi supără pe rând, bineînțeles, la diferite vârste sau în diferite contexte, deci de ce am urca pe un piedestal pe unul, iar ceilalți să rămână în urmă? Ce este sindromul „bulgărelui de aur” al familiei?
Acest sindrom face referire la dinamica familiilor în unul dintre copii este tratat ca fiind superior comparativ cu frații lui. Deși nu există o definiție clinică sau un diagnostic real pentru sindromul „copilului de aur”, acesta este real și poate avea efecte negative din cauza favoritismului exprimat pe termen lung.
Katie Dorn, mamă a șapte copii, povestește despre dinamica familiilor, inclusiv despre cum poate fi detectat acel „copil de aur”, în devenire și oferă tuturor părinților sfaturi pentru a da fiecărui copil cantitatea sănătoasă de laudă și de sprijin de care are nevoie.
Cauzele sindromului „copilului de aur” și cum poate fi acesta detectat în familie?
Mama celor șapte copii, Katie susține că acest sindrom apare atunci când părinții pun prea mari accent pe realizările înalte ale unuia dintre copii sau își proiectează ambițiile asupra lui.
„Comportamentele parentale care duc de obicei la acest sindrom implică acordarea atenției excesive și laudelor necontenite unui copil și scăparea din atenție a nevoilor emoționale ale celorlalți copii din familie”, susține ea.
În ceea ce privește indicatorii timpurii ai acestui sindrom, se poate vorbi despre comportamentul copilului care este prea concentrat să facă pe plac părinților, până la punctul în care dă semne de stres sau anxietate legate de performanțe și realizări. Acest stil parental cu așteptări ridicate poate avea efecte negative, atât asupra „copilului de aur”, cât și asupra fraților lui pe termen lung.
Copil răsfățat? Psihologul îți spune dacă vei regreta mai târziu
Provocările psihice ale sindromului „copilului de aur”
Unul din cei mai importanți indicatori ai existenței unui „copil de aur” în familie este încercarea acestuia de a face pe plac părinților săi și a oamenilor în general. „Un copil etichetat astfel se confruntă cu presiune semnificativă pentru a îndeplini așteptările mari ale părinților lui. Acest lucru îl poate determina să prioritizeze fericirea părinților, față de propriile lui dorințe, determinându-l să piardă legătura cu ceea ce își dorește cu adevărat.
Așadar, acești copii se luptă să ia decizii independente și le este dificil să facă față eșecurilor și provocărilor care pot cauza o serie de probleme de sănătate mentală cum ar fi anxietatea, sentimentul de sine fragil și stima de sine scăzută”, spune Katie. Alte semne importante că unul din copiii familiei poate avea probleme cu „sindromul copilului de aur” sunt:
- Copilul nu poate stabili limite clare;
- Copilul are dificultăți în a stabili identitatea sau sentimentul de sine;
- Copilul de aur are o teamă copleșitoare de eșec și o mare nevoie de a se realiza;
- Bulgărele de aur al familiei devine mult prea devreme adult.
Uneori frații tind să îi șicaneze pe copii de aur din familie, din cauza iubirii pe care o manifestă părinții față de ei, modul în care sunt tratați în relațiile cu frații lor, ceea ce poate deteriora sentimentul de stimă de sine al copilului și îl poate lăsa confuz și gelos.
„Etichetarea unui copil drept „copilul de aur” al familiei poate crea rupturi între frați poate determina sentimente de gelozie și resentimente. Frații pot percepe tratamentul ca fiind inegal și se pot simți mai puțin apreciați sau iubiți și acest lucru poate afecta dezvoltarea emoțională și stima de sine. Totodată, această dinamică poate tensiona relațiile dintre frați și perturba armonia și liniștea generală din cadrul familiei”, concluzionează mama a șapte copii.
Cum creezi o dinamică de familie echilibrată?
Fiind mama a șapte copii, Katie susține că a avut parte de multe întrebări precum „sunt preferatul tău?”, „Care dintre noi este preferatul tău?”. Ca răspuns, mama își asigură copiii că îi iubește în mod egal și le apreciază calitățile unice. Mama ne oferă și alte sfaturi pentru ca fiecare copil din familie să se simtă văzut, apreciat și auzit.
1. Încurajați efortul, nu numai rezultatele copiilor
Katie sugerează părinții lor să se concentreze pe efortul depus într-o sarcină, decât pe rezultat, lucru care ajută pe copii să dezvolte o mentalitate diferită și să prețuiască munca grea și perseverența. Părinții pot spune lucruri precum „văd cât de mult ai lucrat la această prezentare sau la acest proiect, trebuie să te simți foarte mândru de asta”. Sau pot spune: „este uimitor, ești un scriitor talentat, mă faci atât de fericit și de mândru”.
Parintii isi aleg in mod inconstient un copil preferat!
2. Nu comparați copiii
Părinții trebuie să recunoască darurile talentele și motivațiile unice ale fiecărui copil și să-l ajute săse dezvolte pentru a deveni cea mai bună versiune a lui. De asemenea, se va evita compararea fraților și promovarea unui mediu sigur în care copiii se simt liberi să se exprime.
3. Așteptări realiste
Părinții trebuie să stabilească așteptări realiste și echilibrate care se ia în calcul abilitățile, interesele și motivațiile fiecărui copil în parte, implicându-i în stabilirea propriilor obiective, fără a face presiuni asupra lor.
4. Oferiți sprijin echitabil și laude tuturor copiilor
Adulții trebuie să facă un efort pentru a lăuda fiecare copil în parte și pentru a-i sprijini pe toți frații. Este indicat ca, atât mama mama, cât și tata, să recunoască eforturile și realizările fiecărui copil, nu doar rezultatele.
5. Comunicați deschis
Părinții trebuie să promoveze un mediu în care este încurajată comunicarea deschisă și sinceră a copiilor. Aceștia trebuie să le permită copiilor să-și exprime sentimentele în ceea ce privește așteptările și presiunile pe care le-ar putea simți.
6. Petreceți timp individual cu fiecare copil
Fiecare copil are nevoie de minim 5 până la 10 minute dimineața și seara înainte de culcare, iar părinții trebuie să îi asculte și să îi acorde toată atenția. Astfel, adulții vor aprecia calitățile unice ale fiecărui micuț în parte și le va înțelege mai bine nevoile.
Tu ai un copil de aur în familie? Sau îi apreciezi pe toți în mod egal? Ai recunoscut semnele sindromului copilului de aur în familia ta?
Surse foto: facebook.com, facebook.com, facebook.com, unsplash.com, pixabay.com, pixabay.com
Surse articol: scarymommy.com