A fi părintele unui copil cu sindromul Down nu este o povară, ci o adevărată bucurie!

Copiii cu Sindromul Down au un cromozom în plus, un cromozomi specia care îi transformă în ființe absolut minunate pe care părinții îi cresc cu drag bucurându-se de puritatea sufletului lor până când aceștia ajung iar la maturitate.

A crește un copil cu Sindromul Down nu este o povară, ci este o bucurie, conform spuselor unui cuplu tânăr pe nume Karen și Mark, care au adus pe lume un bebeluș diagnosticat cu această afecțiune. Cei doi s-au căsătorit în anul 1994 când Mark avea 29 de ani, iar Karen avea 32 de ani. Sarcina a intervenit rapid, astfel încât amândoi părinții s-au dovedit a fi foarte fericiți. Conform spuselor tatălui, sarcina a decurs foarte ușor cu toate că soția lui avea un sentiment că ceva este diferit, ceva nu era în regulă.

Pe data de 23 iunie 1995 a venit pe nume Joel, la exact un an, o lună și o zi după căsătoria părinților lui. Imediat după naștere, Karen a întrebat cadrele medicale dacă băiatul ei are Sindromul Down pentru că i-a recunoscut trăsăturile specifice. Medicii au confirmat acest diagnostic, iar femeia s-a întors către soțul ei și a afirmat „Ei bine, cred că băiatul nostru nu va putea participa decât la Olimpiadele celor cu nevoi speciale, nu-i așa?”

Are gemeni cu sindrom Down, dar nu se ferește să-i arate lumii. „Dumnezeu mi-a dat acești copii pentru că știa că o să-i iubesc orice ar fi”

„Îmi pare atât de rău pentru voi” este fraza pe care părinții lui Joel o aud cel mai des

Karen s-a dovedit a fi o femeie foarte optimistă, lucru care a ajuta-o să își crească băiatul așa cum se cuvine. Înainte de a aduce pe lume copilașul, fusese înconjurată de numeroase persoane cu nevoi speciale, printre care și fratele ei dar nu într-un asemenea mod. Joel acântărit 2 kg 600 la naștere, iar cadrele medicale imediat au informat părinții la ce să se aștepte având un copil cu nevoi speciale. Cuplul a programat vizite la alți medici specialiști care le-au oferit tot sprijinul posibil, precum și oportunitatea de a accesa programe pentru sprijin financiar.

Karen a avut câteva ședințe cu un consultant în lactație, pentru că în primele luni de viață, Joel nu se putea atașa corect la sân. „În primii ani de viață și chiar până în ziua de astăzi, atunci când oameni îl văd pe Joel, primul lucru pe care ni-l spun nouă, ca și părinți este „Îmi pare atât de rău pentru voi”, înainte să afle diagnosticul lui.

Această frază este frustrantă pentru că Joel ne-a dat de-a lungul timpului lecții de viață foarte importante și ne-am dori să spunem oamenilor cât de fascinant este acest suflet inocent și cât de greșit gândesc ei”, afirmă Mark.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by ableappetites (@ableappetites)

Când micuțul avea doar șase luni, părinții au accesat un program special al unu institut din Philadelphia care se ocupă de copii cu dizabilități. Principalul scop al institutului a fost să ajute copiii să-și atingă potențialul maxim pe care îl primesc la naștere, iar de la vârsta de șase luni și până la vârsta de șase an, Joel a primit nenumărate șanse pentru a ajunge un adult de succes. 

Părinții au transformat interiorul casei într-un spațiu adaptat nevoilor copilului lor, încercând să-l mențină pe cât de stimulat posibil, lucru care a ajutat-o și pe Karen la vârsta de 33 de ani să scape de dislexia de care suferea.

Când Joel avea doi ani și jumătate, a apărut pe lume surioara lui Kendra, care s-a născut normală și l-a depășit foarte curând pe frățiorul ei atât fizic, cât și mental și psihic. Pe măsură ce creștea, tânărul a încercat mereu să își depășească limitele și a s-a implicat în numeroase activități sportive, inclusiv ciclism, fotbal, înot, caiac, hochei pe gheață și a făcut chiar surfing în Costa Rica.

Am știu că voi avea o fetiță cu Sindromul Down, dar am ales să nu fac avort

Joel a participat la Olimpiadele speciale, a făcut sport, a lucrat în bucătărie, și-a depășit condiția

Așa cum mama i-a prezis în prima zi de viață, Joel a participat la Olimpiadele Speciale și se descurcă independent, cunoscând diferite lucruri despre artă, știind să gătească și încercând să-și depășească în permanență limitele. Atunci când Joel a trebuit să intre la liceu, acomodarea a fost foarte dificilă, deși toată lumea îl încuraja, iar copiii nu îl șicanau absolut deloc. Joel a devenit superstarul liceului, cel pe care toată lumea îl aprecia și cu care bătea palma.

La vârsta de 20 de ani Joel a mers la facultate printr-un program adaptat nevoilor lui desigur și și-a exprimat dorința de a deveni bucătar și om de afaceri. După ce a terminat facultatea, lucrând part time într-o bucătărie timp de șapte ani, Joel și-a determinat colegii să adopte o atitudine pozitivă în bucătărie și să evite orice fel de vorbe urâte, pentru că băiatul nu suporta înjurăturile.

Joel este un artist desăvârșit apreciat de oameni din întreaga lume

De asemenea, tânărul a participat la diferite show-uri artistice, a creat piese de artă până în perioada pandemiei. Atunci, din cauza ieșirii din rutina cu care era obișnuit, Joel s-a confruntat cu izolarea, depresia și anxietatea, fiind lipsit de motivare să facă orice. Acela a fost momentul în care părinții l-au încurajat să și petreacă mai mult timp creând artă și l-au ajutat să-și expună piesele pe un site creat special pentru el. Acum piesele lui sunt cunoscute în întreaga lume.

În anul 2022, în luna februarie, părinții l-au ajutat să lanseze colecția de artă J Positive, ale căror profituri au fost în mare parte donate organizațiilor care se ocupă de copiii cu probleme dezvoltare și cu dizabilități. Până în ziua de astăzi, Joel face mari progrese, deși încă se mai confruntă cu anxietatea și este pe calea cea bună în ceea ce privește recuperarea.

Părinții mărturisesc că fiind alături de un copil cu dizabilități atât de mult timp și văzându-i evoluția, se simt mai mult de cât onorați pentru că au primit acest dar de la divinitate, iar Joel i-a învățat ce înseamnă iubirea adevărată, sentimentelele pure și dragostea necondiționată.