Am știu că voi avea o fetiță cu Sindromul Down, dar am ales să nu fac avort

O femeie în vârstă de 39 de ani și soțul ei au aflat la mai puțin de 6 luni de la căsătorie că vor deveni părinți. Întrucât știau că riscul de Sindrom Down este mai ridicat în cazul sarcinilor la vârsta de peste 35 de ani, au acceptat să facă un test de sânge pentru a afla dacă sarcina este normală sau nu.

Vestea la care nu s-ar fi așteptat a venit: fătul prezenta Sindromul Down. A fost momentul în care cei doi au început să se gândească la cum ar fi viața lor dacă sarcina ar fi păstrată, având în vedere diferite statistici îngrijorătoare cu privire la copiii născuți cu acest sindrom. De exemplu, aproximativ jumătate dintre ei au nevoie în copilărie de intervenții chirurgicale pe cord deschis, sunt mai expuși riscului de a dezvolta leucemie, convulsii, deteriorarea auzului, blocaje intestinale, afecțiuni tiroidiene, apnee, psoriazis, Alzheimer etc.. Mai mult decât atât, copiii cu Sindrom Down sunt susceptibili la întârzieri în dezvoltare.

Au început să se documenteze din ce în ce mai mult despre Sindromul Down și au aflat că, în prezent, acești copii pot urma școli normale, au șansa de a face studii universitare, pot deveni independenți și unii se bucură de șansa de a avea proprii lor copii. Cel mai important lucru descoperit a fost însă că, datorită progreselor înregistrate în medicină în ultimele decenii, speranța de viață a unei persoane care suferă de Sindrom Down a crescut semnificativ.

Pentru un plus de informații, viitoarea mamă a găsit mai multe informații despre Sindromul Down pe grupuri de ajutorare și astfel a ajuns și la un ONG specializat în a oferi terapie, consiliere și posibilitatea de implicare în diferite activități a copiilor cu acest sindrom Ea a fost contactată rapid de cei de acolo, care au asigurat-o că nu este singură și au invitat-o să viziteze unul dintre sediile lor pentru a-și face o idee mai clară asupra a ceea ce presupune viața alături de un copil cu Sindromul Down.

Cuplul s-a hotărât să viziteze ONG-ul de Ziua Mondială a Sindromului Down (21 martie). Surpriza cea mai mare a fost să vadă că și copiii cu această afecțiune aveau comportamente normale, că se bucură de viață, iar părinții lor își manifestau permanent dragostea față de ei.

După ce au fost martori la toate acestea, cei doi au hotărât să-și împlinească visul de a avea un copil. Viitoarea mamă știa că este foarte posibil ca fetița ei să aibă întârzieri în dezvoltare și că va trebui să i se dedice mai mult decât este în cazul unui copil sănătos. Dar și-a dat seama că aceste gânduri nu trebuia să-i oprească din a avea un copil: „Am realizat că aceste probleme nu vor distruge viața fetei mele sau a familiei noastre...Știam că dacă aș decide să nu păstrez această sarcină ar fi din cauza fricii. Și asta nu era pentru mine un motiv suficient de solid”.

O altă mențiune a mamei care s-a confesat a fost că știa că este printre puținele mame care aleg să păstreze un copil despre care se știe că va avea Sindrom Down. Ea a ținut să menționeze că nu consideră că ea și soțul ei sunt atât de speciali pentru faptul că au hotărât să nu piardă copilul, ci sunt pur și simplu dornici să-și realizeze visul de a fi părinți.

Pentru a aduce mai multe argumente în sprijinul deciziei de a păstra sarcina, mama a făcut următoarea constatare: indiferent de ceea ce ar face, părinții nu își pot proteja oricând copiii de boli sau de duritatea lumii, acest fapt fiind valabil și pentru copiii care sunt sănătoși.

Odată ce fiica lor s-a născut, proaspeții părinți au fost foarte fericiți, iar când aceasta avea vârsta de 4 luni, au ajuns la concluzia că își mai doresc încă un copil, ceea ce s-a și întâmplat.

Mama își încheie povestea spunând că fiica ei are anumite întârzieri în dezvoltare și că are nevoie de numeroase terapii pentru a rămâne pe linia de plutire. În ciuda acestor provocări, ea este cea mai fericită când are parte de momente precum acestea: „Când își pune capul pe umărul meu seara, când o legăn ca să adoarmă, mă topesc indiferent de ziua pe care am avut-o”.

Nu în ultimul rând, ea a adăugat: „Cred că este mai specială decât alți copii, dar nu pentru că are Sindromul Down. Asta este pentru că eu sunt îndrăgostită nebunește de copilul meu și cred că este cel mai adorabil, isteț și simpatic”.

Surse: cbsnews.com, littlethings.com

Poza principală: https://www.istockphoto.com/photo/beautiful-pregnant-woman-and-her-handsome-husband-hugging-and-making-heart-on-the-gm1078591942-288977489