Am fost însărcinată de 12 ori, dar am un singur copil. Povestea mea ar fi putut să fie tristă, dar nu e

A suferit numeroase pierderi de sarcină

Laura Buckingham (din Marea Britanie) are 37 de ani, este asistentă medicală, autor de carte și mamă. Într-o confesiune pentru „Mirror”, ea a vorbit despre provocările pe care le-a avut de înfruntat până când s-a născut unicul ei fiu, Bertie. Astfel, a avut de suferit din cauza faptului că a pierdut de mai multe ori sarcina:

„Dintotdeauna mi-am dorit să am o familie numeroasă, așa că am plănuit să am patru copii și le-am ales și numele- Bertie, Ted, Connie și Flo. Eu și soțul meu, Scoop, am încercat să avem un copil încă din anul 2012, când eu aveam 27 de ani și, după aproximativ un an, în Ajunul Crăciunului, am aflat că eram însărcinată. Fericirea noastră a durat puțin- după două săptămâni am pierdut sarcina. Am fost distrusă și mi-a fost rușine. Am crezut că era vina mea. Toată lumea îmi spunea să merg mai departe, în condițiile în care urma o perioadă în care mă puteam bucura încă de un nivel ridicat de fertilitate. 

Nici nu am apucat să îmi gestionez emoțiile întrucât după patru săptămâni eram din nou însărcinată. Dar și de data aceasta a urmat o pierdere a sarcinii. Cei din jurul încercau să mă consoleze spunându-mi: „Cel puțin poți rămâne însărcinată.” Dar eu eram copleșită de sentimente negative. Când eram la serviciu, auzeam adesea anunțuri de sarcină și devenisem geloasă și plină de resentimente. Mai târziu, în același an, am descoperit iar că eram însărcinată. La prima ecografie s-au sesizat bătăile inimii fătului și la fel s-a întâmplat și la cea de-a doua. Când a fost planificată cea de-a treia ecografie, am luat-o cu mine pe mama mea. Cu o seară înainte, ne uitasem la hainele pentru bebeluș. Mama era foarte entuziasmată că va avea primul nepot. Veștile de la ecografie au fost devastatoare. Nu s-a mai putut sesiza nicio bătaie a inimii.

După șase săptămâni, a fost necesar să trec printr-o intervenție de evacuare a produsului de concepție. Testele au arătat că fusese vorba despre o sarcină molară, apărută când doi spermatozoizi fecundează ovulul. Dacă nu este îndepărtată corect, poate provoca o formă rară de cancer. Timp de șase luni am fost monitorizată săptămânal și nu am avut voie să încerc să rămân însărcinată.  Mă simțeam singură și nu mă înțelegeam prea bine cu soțul meu. El evita subiectul și insista asupra ideii că vom avea un copil când va veni momentul potrivit. Eu mă temeam că asta nu se va întâmpla niciodată. Doar disperarea m-a ajutat să merg înainte.” 

A descoperit posibilele cauze responsabile de pierderile de sarcină

Laura a precizat că a consultat mai mulți medici pentru a afla de ce pierdea sarcinile. I s-a spus că are uter bicorn, în formă de inimă și a suferit o intervenție chirurgicală, după cum a relatat pentru sursa citată:

„Inițial nu mi s-a spus că aș avea o anumită problemă- dar pierderile de sarcină au continuat. După cea de-a cincea, am mers la un specialist în fertilitate, o persoană îngrozitoare, care mi-a zis să iau medicamente pe care le luam deja și mi-a dat acest sfat: „Revino după câțiva ani în cazul în care nu ai succes.” Alt specialist la care am fost mi-a spus că am uterul în formă de inimă, ceea ce conduce la complicații. Am suferit o intervenție chirurgicală, dar tot am avut curând o nouă pierdere de sarcină. Atunci a fost momentul în care am fost într-adevăr distrusă. Ne străduiam de cinci ani să avem un copil și avusesem șase pierderi de sarcină. Cuplurile pe care le știam din perioada în care făcusem primele încercări de a concepe erau căsătorite și aveau deja doi copii. Am simțit că viața era nedreaptă. Mi s-a refuzat fertilizarea in vitro întrucât puteam rămâne însărcinată. Ne-am gândit și la adopție, dar eu tot nu puteam renunța la ideea de a avea un copil al meu. Eram sigură că sistemul meu imunitar avea o problemă, că organismul meu respingea sarcina, așa că mi-am făcut o programare la un imunolog. În cele șase luni cât am așteptat până să ajung la el, am rămas iar însărcinată. A fost însă o sarcină extrauterină.”

Visul de a deveni mamă i s-a împlinit acum 3 ani

După ce a urmat un tratament pentru o afecțiune rară a sistemului imunitar, Laura a rămas din nou însărcinată. Se temea că iar va pierde sarcinile, dar nu s-a întâmplat așa. În anul 2019, s-a născut fiul ei, Bertie, prin cezariană. Mama nu s-a ferit să-și exprime recunoștința pentru bucuria de care are parte după atât de multe pierderi de sarcină. Potrivit sursei citate anterior, a venit cu următoarele detalii: „În sfârșit, după șapte pierderi de sarcină dureroase, a venit pe lume Bertie, în anul 2019. S-a dovedit că aveam într-adevăr o afecțiune rară a sistemului imunitar, pentru care mi s-a prescris un tratament ce a dat rezultate. Nu m-am putut bucura nicio clipă în perioada sarcinii. Eram foarte speriată. Când cineva îmi spunea „când” bebelușul se va naște, corectam pe dată persoana respectivă, folosind „dacă”. Nu îmi îngăduiam să simt că se va întâmpla asta, că voi avea un copil. Îmi amintesc faptul că mă pregăteam pentru cezariană și îmi imaginam că bebelușul meu se va naște mort. Nici nu știu cum să descriu momentul în care l-am văzut pentru prima dată și mi-am dat seama că trăiește. 

Bertie reprezintă o mare bucurie, dar am mai avut pierderi de sarcină și ulterior. Când am mers la medicul imunolog, am crezut că așa voi găsi răspunsul pentru problemele noastre- dar luam aceleași medicamente și am mai trecut printr-o sarcină extrauterină și prin trei sarcini chimice (sarcini depistate printr-un test de sarcină sau printr-o analiză pentru determinarea gonadotropinei corionice umane, dar care se pierd până când pot fi identificate la o ecografie). Infertilitatea secundară m-a făcut să trec prin diverse emoții. Înainte, era vorba despre durerea resimțită la fiecare pierdere de sarcină. Acum, pot spune că sufăr din cauza faptului că nu am o familie atât de numeroasă pe cât aș vrea și că fiul meu nu are un frate sau o soră. A fost o perioadă îndelungată în care am trăit practic sub un „nor” negru. Soțul meu își dorește să mai încercăm să avem copii, dar eu aș fi bucuroasă dacă ar renunța la această idee. Bertie va merge la grădiniță toamna viitoare și, dacă nu voi rămâne însărcinată până atunci, nu voi mai face o asemenea încercare. Nu va fi ușor să fac asta, dar cel puțin îmi voi lua o povară de pe umeri- în plus, sunt atât de recunoscătoare pentru că am un fiu.” 

Și-a împărtășit experiențele scriind o carte

Pentru a dezvălui experiențele prin care ea și soțul ei au trecut până când au reușit să devină părinți, Laura a scris cartea „It Will Happen”. Totul a pornit de la un blog pe care l-a creat ca să-și poată împărtăși gândurile avute în unele dintre cele mai dificile perioade din viață. Ulterior, în timp ce se afla în concediul de maternitate, s-a gândit că poate folosi informațiile de pe blog pentru a scrie o carte. „It Will Happen” dezvăluie durerea și frustrările pe care le-a trăit alături de soțul ei până când s-a născut fiul lor, Bertie.