Conform specialistului, nu există o tipologie aparte a unui pedofil, însă acesta se poate remarca printr-o serie de semne distincte în relațiile pe care le are față de minori. Pentru că un ochi neavizat poate întâmpina probleme în identificarea unei persoane care suferă de o astfel de tulburare, cea mai bună modalitate este de a învăța copiii cum trebuie să se comporte și mai ales cum trebuie să reacționeze în prezența unor comportamente nepotrivite ale adulților față de ei.
Articolul următor a fost realizat prin amabilitatea doamnei Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, Formator Metoda ESPERE®, Webmaster: www.jacques-salome.ro, www.danieladumitrescu.blogspot.com:
Din păcate, nu există semne distincte care pot să indice o persoană care este atrasă sexual de copii. Poate să fie tânăr sau bătrân, înalt sau scund, gras sau slab, jovial sau retras, aşa cum poate să fie o persoană absolut respectabilă, din punct de vedere social, ceea ce face ca indentificarea lui să fie cu atât mai dificilă. Orice încercare de tipologizare poate să pice în păcatul de a asocia greşit anumite comportamente cu o etichetă discriminatorie, pentru că nu orice adult care se bucură de compania copiilor este un pedofil, deşi aceasta poate să fie un criteriu!
Departamentul American de Justiţie a încercat portretizarea acestuia, dar sunt descrieri destul de generale: adesea este bărbat, căsătorit, angajat, care afirmă că iubeşte mult copiii (poate avea un job în domeniul aceasta: profesor, antrenor, voluntar etc.), retras, care evită să cheme persoane la el acasă sau care are o zonă de intimitate pe care o protejează foarte bine şi devine agresiv atunci când cineva insistă (spre exemplu, un dulap unde doar el are acces), are un istoric de victimă, fotografiază adesea copii sau este colecţionar de fotografii cu tentă erotică sau chiar sexuală (în special ale viitoarei victime), are tot felul de dependenţe (alcool, droguri etc.), este o persoană inteligentă şi manipulativă, are un discurs despre copii cumva în emfază, va prefera o anumită vârstă a copiilor (de obicei vârsta la care el însuşi a fost agresat), este o persoană amabilă şi non-violentă, este activă în comunităţile on-line pentru copii. Deci, după cum puteţi remarca, sunt comportamente aparent normale, care nu suscită suspiciuni. Mai mult, adesea este cineva din familie sau din anturaj. 97% dintre abuzuri au fost realizate de către o persoană din cercul apropiat al copilului. În cazul acestor persoane, putem remarca faptul că vor încuraja nuditatea copilului, vor fi uşor exhibiţionişti în preajma lui şi vor căuta să petreacă cât mai mult timp singur cu acesta, sub pretextul îngrijirii, temelor, însoţirii la diverse activităţi extracurriculare.
Aşa că mi se pare mult mai util să învăţăm să ne protejăm, iar acest lucru se poate face din două direcţii:
• Prima - să educăm copii cu privire la comportamentele care sunt şi nu sunt potrivite pentru ei
• A doua - să fim vigilenţi la orice schimbare comportamentală a copilului.
În ceea ce priveşte prima chestiune, aş recomanda părinţilor să le explice copiilor care sunt zonele corporale care pot fi atinse de străini (pe care şi ei le pot atinge la alţii) şi care nu, din motive care ţin nu doar de intimitate, ci şi de sănătate (spre exemplu, nu loveşti pe cineva în zona capului sau a ochilor pentru că sunt zone vulnerabile). De asemenea, putem să discutăm despre sport, unde ştim bine că sunt interzise atingerea sau lovirea corporală în anumite părţi, chiar şi în sporturile de contact (aici putem da ca exemplu sancţionarea lovirii în zona ficatului).
Zona intimă este adesea definită ca fiind zona acoperită de costumul de baie şi putem spune copilului că un adult nu are de ce să îl atingă în acele zone, indiferent cât de apropiat, de prietenos sau de familiar este. Aş atrage atenţia şi asupra sărutului, mai ales că văd părinţi care-şi sărută copiii, ceea ce poate crea confuzii. Trebuie să transmitem copilului că orice atingere care-l face să se simtă inconfortabil este nepotrivită şi este bine să-i spună asta atât celui care o face, cât şi părintelui şi asta cu atât mai mult cu cât un pedofil nu acţionează din prima.
Există aproape întotdeauna o perioadă de "curte" prin care îi arată copilului un interes special prin complimente, încurajări, comportamente preferenţiale şi poate chiar cadouri. Această perioadă de curtare îi dă copilului sentimentul că este special, apreciat, valorizat şi îl fac să se simtă bine. El va fi cu atât mai vulnerabil, cu cât i-au lipsit aceste lucruri din partea părinţilor. Imaginaţi-vă pentru o clipă un copil care este neglijat, cu părinţii care sunt mai toată ziua absenţi, care poate îl mai şi ceartă sau jignesc şi, dintr-o dată, apare un adult care-i spune că este frumoş, deştept şi deosebit.
Apoi, încet-încet va încerca să rămână singur cu el, să îl scoată din mijlocul copiilor şi să ceară un schimb al sentimentului de bine. Odată ce copilul se simte bine în compania lui, simte cumva nevoia să fie şi el "amabil", să răspundă cu aceeaşi condescendenţă, să-l mulţumească pe adult, să-l facă să se simtă şi el bine. Acesta este momentul în care apare fisura, copilul acceptând ceea ce în mod firesc nu ar accepta. Tocmai de aceea un copil nu trebuie judecat prin prisma faptului că este doar un copil şi nu ştie ce face, ci trebuie să înţelegem că de fapt intenţiile lui au fost cât se poate de bune, doar că a fost manipulat.
Însă, dacă copilul se va poziţiona imediat ce va simţi că lucrurile alunecă într-o zonă în care nu se mai simte confortabil, atunci pedofilii adesea se retrag, pentru că se tem de autoritate şi asta pentru că, de cele mai multe ori, au conştiinţa faptului că ceea ce fac nu este tocmai în regulă. Vorbim totuşi despre o tulburare pe care nu toţi o pot controla, pentru că trebuie să ştiţi că există mult mai mulţi pedofili care doar au astfel de fantezii, de gânduri, dar nu trec în act. Se pare că pe site-urile de videochat, cea mai frecventă solicitare, fantezie a clienţilor este "fetiţa", nu "poliţista", "asistenta", "dominatoare", aşa cum poate am crede.
În ceea ce priveşte a doua direcţie, ori de câte ori copilul dvs. refuză să mai stea în compania unui adult, fără să spună exact de ce, este un indicator care trebuie să ne dea de gândit şi să nu forţăm copilul să accepte companii pe care nu şi le doreşte. Dincolo de acest aspect, dacă remarcăm modificări comportamentale de tipul tristeţii, retragerii, lipsa poftei de mâncare, coşmaruri, poate chiar o maturizare bruscă şi o mimă depresivă, este clar că s-a întâmplat ceva şi este bine să discutăm ca să vedem vedem despre ce este vorba. De asemenea, întrebări legate de sexualitate, preocupări pentru această arie este bine să vedem dacă au apărut ca urmare a unei maturizării fireşti sau pentru că cineva i-a spus că este bine să faci sex. Apariţia unor obiecte scumpe (gen telefon, tabletă, laptop, haine de firmă etc.) trebuie imediat verificată, în sensul în care copilul dacă spune că a făcut un schimb cu un coleg - sunat şi verificat.
Din păcate, internetul este o sursă generoasă pentru pedofili, aşa că şi aici părinţii trebuie să fie vigilenţi şi să transmită copiilor modalităţi prin care se pot proteja: să nu dialogheze cu persoane pe care nu le cunosc, să nu ofere informaţii personale, poze, să nu accepte poze nud de la adulţi etc.
Nu putem şti cu cine intră copilul în contact, dar oferindu-i câteva repere îl putem ajuta să se protejeze.
Mulțumim doamnei Daniela Nicoleta Dumitrescu pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Citește și: Cum să te ferești de furtul pozelor de către pedofili: sfatul specialiştilor
Urmareste-ne pe Google News
