Următorul articol a fost realizat prin amabilitatea doamnei Simona Cernea, Psihoterapeut de orientare cognitiv comportamentală, Psiholog clinician, atestat de Colegiul Psihologilor din România, Cabinet Individual de Psihologie, București, 0723509082, simonacernea.psihoterapie@yahoo.com, Pentru Suflet :
Cu toate că acest articol se referă la mame în principal, aș vrea să spun de la început că din punctul meu de vedere apetitul sexual, sau lipsa lui, nu este legat de un statut. Nu statutul de mamă le face pe unele femei să aibă un libidou mai scăzut, la fel cum nici pe certificatul de căsătorie sau statutul profesional nu se poate da vina. Îmi place foarte mult cum abordează această problemă psihologul american Gary Chapman în cartea „Cele cinci limbaje ale iubirii": „Dorința sexuală a femeii izvorăște din emoții, neavând o bază fiziologică. Pe femeie n-o împinge nimic de ordin fizic să întrețină relații sexuale. Dorința ei se bazează pe sentimente. Dacă se simte iubită, admirată și apreciată de soțul ei, atunci își dorește să aibă un raport intim cu el. În lipsa apropierii afective, ea va nutri o dorință sexuală foarte slabă".
Bineînțeles că pentru o posibilă dereglare a apetitului poate fi responsabilă și o eventuală problemă fiziologică, în acest caz fiind necesare unele investigații medicale, ginecologice sau hormonale pentru a exclude o posibilă boală (diabet, disfuncții endocrinologice, boli cardiace, boli cu transmitere sexuală). De asemenea, unele medicamente, cum sunt antidepresivele sau chiar și anticoncepționalele, sunt cunoscute ca fiind responsabile de o scădere a apetitului sexual. Depășind însă sfera medicală, majoritatea cauzelor responsabile de lipsa „chefului" sunt așa cum zicea și Chapman legate de emoții, sentimente, apropiere afectivă.
Referindu-mă strict la mame și maternitate, se poate vorbi de o perioada în care apetitul sexual este mai scăzut, pentru a putea lăsa natura să își urmeze cursul. Discutăm practic despre primele luni de după naștere, despre perioada fuzională a mamei cu bebelușul, atunci când secreția de hormoni este diferită și inhibă in mod natural apetitul sexual pentru a-i permite femeii să se dedice exclusiv nou-născutului; acest lucru este foarte important pentru însăși supraviețuirea speciei, bebelușii fiind în poziție de dependență totală față de mamă. Hormonii „vinovați" de scăderea libidoului sunt prolactina, un hormon care favorizează lactația, și oxitocina, prezent în corpul femeii în cantități foarte mari încă dinainte de începutul travaliului, care ajută nașterea propriu-zisă și apoi determină apariția instinctului matern.
După o perioadă de câteva luni, când se depășește perioada fuzională, secreția hormonală se echilibrează și apoi vorbim exclusiv de relația dintre cei doi soți, de comunicarea dintre ei și suportul reciproc. În timpul acestei perioade de după naștere ambii parteneri trebuie să înțeleagă aceste schimbări și că sunt trecătoare, soțul trebuie să își arate suportul față de proaspăta mămică, să nu vadă în copil un rival cu care să se lupte pentru câștigarea atenției femeii, să nu pună presiune sexuală pe ea și să o ajute cât mai mult. Imaginea de sine a femeii are de suferit destul de mult în această perioadă, ea își pierde încrederea în capacitățile sale, în frumusețea și erotismul ei, își pierde pentru moment identitatea sexuală și crede că nu o va redobândi niciodată, dar un soț atent, suportiv, deschis comunicării o poate și trebuie să o ajute pe tânăra mamă să își redescopere latura feminină. Blamarea, ironia, lipsa de respect, clasicele „când crezi că o să redevii cea de dinainte", „cât va mai dura până vei slăbi cum erai" sau „cât ai de gând să fii numai mamă, nu și nevastă" cu siguranță nu ajută, ci doar vor deteriora relația.
Relația....aceasta reprezintă una dintre cauzele principale ale unei vieți sexuale nemulțumitoare. Cu toate că bărbații preferă să spună „sexul este doar sex", femeile prin natura lor analitică reușesc să aducă sub cearșaf toate problemele, nemulțumirile și frustrările din viața lor. Se spune că într-o relație, deși efortul principal nu este cel din dormitor ci din afara lui, efectele sunt mai vizibile în așternut. Cu alte cuvinte, nu o viață sexuală împlinită face o relație să fie fericită și mulțumitoare, ci invers. Așadar primul lucru care îmi vine în gând atunci când aud de probleme legate mai ales de lipsa chefului de sex la femei este legat de calitatea relației, de cum acestea o percep, de cum se oglindesc ele în ochii partenerului, de ce așteptări au de la relație și nu sunt îndeplinite, și evident despre comunicarea dintre cei doi. Pentru că în momentul în care ceva nu funcționează la nivel relațional, apar blamarea, frustrarea, orgoliile, iar orgoliul distruge ceea ce dragostea clădește.
Există femei care își pedepsesc conștient sau inconștient partenerul refuzându-i acestuia contactul intim, fără să realizeze că de fapt se pedepsesc în același timp și pe sine, refuzându-și una dintre plăcerile vieții. La fel cum există și femeile „infirmiere emoționale" care își privesc bărbatul ca pe ceva fragil, slab, care trebuie îngrijit și „condus" acest lucru ducând în timp la scăderea libidoului, pentru că subconștient nu te poți angaja într-un act sexual cu un bărbat slab, care nu ar putea să îți ofere apoi protecție și suport. De fapt, cel mai important în procesul de comunicare, în acel „dialog al cuplului" nu este controlul și nevoia de a avea dreptate, ci a ne face nevoia auzită. Îmi place să îmi întreb clienții dacă „vrei să ai dreptate sau să fii fericit?".
Pe lângă relația efectivă dintre cei doi parteneri mai sunt și cauze externe care o „erodează". Femeia zilelor noastre este supusă unui stres suplimentar dat de multitudinea de roluri pe care trebuie să le îndeplinească: mamă, soție, o bună profesionistă la locul de muncă, în același timp a pierdut mult din ajutorul dat odinioară de familia extinsă. Locuim în case individuale, nu mai avem la îndemână bunici sau frați cu care să putem împărți responsabilitățile, și mai mult societatea actuală este una a lui „trebuie", a perfectului absolut. Ne dorim căsnicii perfecte, copii perfecți, să fim cei mai buni pe plan profesional, să avem casa perfectă și așa mai departe. Cum spunea și Susan Pinker, psihoterapeuta de origine canadiană, femeia de azi își propune foarte multe lucruri și riscă să nu facă bine niciunul dacă vrea performanță pe toate planurile.
Pe de altă parte, și presiunea pe care o punem pe relație pur și simplu este foarte mare, deoarece ne dorim ca aceasta să ne satisfacă toate nevoile: dragoste, acceptare, intimitate, prietenie, sex, copii, stabilitate financiară, sprijin emoțional, sprijin pentru dezvoltarea carierei. Rolul marital se mixează cu cel parental și acest lucru erodează semnificativ relația erotică. Cerințele personale, de multe ori nerealiste, se suprapun cerințelor sociale și supraîncarcă relația. La acest capitol putem vorbi despre așteptările nerealiste pe care mitul romantismului hollywoodian le aduce femeilor, despre așteptările la fel de nerealiste pe care industria sexului le provoacă bărbaților, despre presiunea pe care o punem singur pe noi prin comparație repetitivă și obsesivă cu alte cupluri. Ceea ce este de reținut și înțeles este că mai ales în acest domeniu atât de sensibil nu există normă și reguli și fiecare cuplu trebuie să își găsească propriul punct de echilibru pornind de la cât de mult sex este normal și necesar pentru ei doi și până la a descoperi lucrurile care le fac plăcere amândurora. Să te compari în permanență cu alții nu este deloc benefic.
Tot la capitolul norme sociale care apasă asupra relației se numară și educația pe care fetițele o primesc de mici referitoare la ele și sexualitatea lor. Dacă băieții sunt de timpuriu încurajați să exploreze, să experimenteze, fetele sunt de multe ori educate în spiritul reținerii, al rușinii, sexualitatea le este „predată" ca un pericol, ca ceva greșit sau chiar murdar și rușinos; este un sistem de educație care erodează mult stima de sine și încrederea.
Se mai poate face ceva?
Da se poate, doar că pasiunea nu se naște peste noapte, ea necesită efort. Esther Perel, poate una dintre cele mai citite autoare despre cuplu și sexualitate spune că „ne naștem cu instincte sexuale, dar devenim ființe erotice". Pasiunea și senzualitatea necesită, așa cum ziceam, timp si efort. Mitul spontaneității, în care toate se întâmplă lin, cursiv și de la sine aparține filmelor, dar acelea au un regizor! Așadar rămâne la latitudinea și în puterea noastră să ne transformăm în proprii regizori; să muncim, să ne pregătim pentru rol, să intrăm în „stare", să știm ce ne place și cum.
Mai în glumă, mai in serios acest lucru înseamnă să ne acordăm atenție nouă și feminității noastre, să creăm momente de intimitate, să ne exprimăm aprecierea și admirația față de partener, să avem o bună comunicare cu acesta pentru a ști despre ceea ce îi face plăcere. Recomandările sunt valabile și în cazul domnilor: să aibă grijă de ei, să fie ingrijiți și aranjați, să depună efort pentru a crea momente de tandrețe, să știe că uneori o îmbrățișare este dorită, necesară și suficientă, să facă femeia de lângă ei să se simtă respectată, admirată, iubită, și....să o ajute la treburile casnice (studii recente arată că bărbații implicați în treburile gospodărești au parte de mai multă acțiune în dormitor).
Exact cum spuneam și mai sus, sexul este despre emoție, despre mister, despre vulnerabilitate, despre a fi gol și „fără apărare" în fața celuilalt, despre abandon și încredere în cel de lângă tine, iar înțelegerea și rezolvarea nesiguranțelor emoționale vor aduce și relaxarea sexuală. Cu un strop de imaginație, fără false pudisme, fără rușine și culpabilități, cu limite clare legate de ceea ce este permis și suportabil pentru fiecare cred că fiecare relație sexuală poate fi îmbunătățită. Dar pasiunea mai are un paradox: aceasta se naște din distanță, diferențiere și un pic de nesiguranță, în timp ce intimitatea vine din apropiere și asemănare. Și când vorbim despre acel punct de echilibru pe care fiecare cuplu trebuie să îl găsească individual, ei bine acel echilibru trebuie să țina aprins jocul dintre apropiere și depărtare, dintre fuziune și distanțare. Iar acest lucru se poate realiza prin păstrarea unei oarecare individualități, prin satisfacerea unor nevoi și în afara cuplului, el să nu fie nevoit să o însoțească permanent la cumpărături și nici ea să nu trebuiască să fie prezentă întotdeauna la meci!
Citește și: Reaprinde flacara pasiunii partenerului tau dupa ce ai nascut!
Mulțumim doamnei Simona Cernea pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
