Și copiii cu autism au nevoie de prieteni! Cum îți poți ajuta micuțul să lege noi prietenii

Prietenii sunt o binecuvântare. Sunt cei care ne ajută în momente grele, cei cu care râdem împreună și cei cu care vrem să împărțim totul. Pe scurt, prietenii ne fac viața mai bună.

Toți oamenii au nevoie de prieteni, inclusiv cei diagnosticați cu autism. Studiile arată că adolescenții și copiii care sunt diagnosticați cu autism au considerabil mai puține șanse să sufere de depresie și/sau anxietate dacă au măcar un prieten.

Uite cum poți să îl ajuți pe copilul tău să-și formeze relații de prietenie:

Învață-l ce este un prieten

Poate părea ciudat, însă pentru unii copii, conceptul de „prieten” poate fi unul greu de înțeles. Poți să-i spui, de pildă, că un prieten este cineva cu care petreci timp și îți face plăcere, cu care te joci sau te distrezi și foarte important, cineva care se poartă frumos cu tine.

Caută cât mai multe oportunități de socializare

Cu cât cel mic are mai multe oportunități să socializeze cu ceilalți, cu atât cresc șansele ca acesta să învețe să-și formeze noi relații.

Fie că mergeți la muzeu, în piață sau la film, este bine să îl obișnuiești pe copilul tău cu cât mai mutle contexte sociale.

Încurajează-l să-și găsească hobby-uri

Mulți copii cu autism au obiceiuri și preferințe foarte specifice. Unora le place să demonteze obiecte, altora să danseze, să cânte, sau să facă un anumit sport. Lista poate continua.

Observă ce îl pasionează pe copilul tău și transformă asta într-o oportunitate de a socializa. Spre exemplu, dacă îl pasionează dansul, poți să îl înscrii la cursul de dans, unde va cunoaște și alți copii și vor avea din start un lucru important în comun.

În același timp, unii copii au preferințe destul de restrictive și sunt reticenți în a încerca lucruri noi. Dacă acesta este cazul și la copilul tău, nu te descuraja și încearcă să îl expui la lucruri și hobby-uri noi, măcar din când în când.

Învață-l cum să comunice cu ceilalți

Copiii care au autism înțeleg latura socială complet diferit de cum o înțeleg copiii neurotipici. Spre exemplu, într-un context social aceștia s-ar putea să pară dezinteresați, sau agitați/anxioși. Tocmai de aceea, este important să îl ajuți, oferindu-i câteva repere de bază despre cum să comunice cu cei din jurul lui.

Iată câteva exemple:

• Cum să inițieze o conversație (ex: Pot să mă așez lângă tine?);
• Cum să primească și să ofere un compliment (un mod de a sparge gheața);
• Cum să asculte și să nu îl întrerupă pe celălalt când vorbește;
• Cum să pună întrebări, ca să afle lucruri despre interlocutor;
• Cum să facă diferența dintre limbajul propriu și cel figurat (spre exemplu, atunci când cineva spune că „freacă menta” vrea să spună că nu face nimic);
• Cum să înțeleagă și să folosească limbajul nonverbal (copiii care sunt pe spectru au dificultăți în a le citi emoțiile celorlalți, de aceea este important să exerseze cât mai mult).

Folosește-te de poze, cartonașe, scheme sau alți stimuli vizuali

Aproape toți copiii din spectrul autismului au nevoie de o structură clară, care să le arate pas cu pas ce și cum trebuie să facă. Spre exemplu, ca să știe ce au de făcut atunci când merg la baie, vor urmări fotografiile pentru fiecare pas: după ce mergi la baie, tragi apa, apoi te speli pe mâini și te usuci.

Te poți folosi de poze numerotate cu pașii de urmat atunci când cel mic trebuie să discute cu o persoană nouă. De pildă: saluți, dai mâna, spui cum te cheamă, schimb de dialog și așa mai departe.

Asta îl va ajuta să exerseze până ce va deveni un obicei și îl va scădea eventuala anxietate.

Ai răbdare

Da, răbdarea este necesară și în acest caz. Nu te aștepta ca cel mic să învețe toate abilitățile sociale sau să-și facă prieteni peste noapte. Ca în multe alte contexte ale vieții, este nevoie de perseverare. Vor exista zile mai bune și mai puțin bune. Nu te descuraja și încearcă mereu și învață-l același lucru și pe copilul tău.

Fii relaxat/ă

Dacă părintele este stresat sau anxios înainte ca cel mic să se întâlnească cu un prieten nou, cu siguranță copilul va prelua din starea lui și va înțelege că formarea unei relații de prietenie implică muncă grea și stres.

Te încurajăm în schimb să te comporți cât mai natural și să nu te aștepți să iasă totul perfect. Observă. Corectează un anumit comportament doar dacă este neadecvat (spre exemplu copilul tău îl trage pe celălalt copil de păr). Altfel, poți să discuți cu cel mic după ce interacțiunea s-a încheiat, pentru a îl învăța ce să facă mai bine data viitoare.

Sperăm că ți-au fost utile sfaturile noastre. Dacă da, distribuie articolul și altor persoane care crezi că ar beneficia de pe urma lui.